Italia - singura țară membră G-7 care semnase un acord cu China de participare la proiectul cunoscut sub numele de Drumul mătăsii (Belt&Road initiative –BRi) -  nu-l va reînnoi la scadența din martie 2024.

Anunțul a fost făcut la începutul acestei luni de către guvernul de la Roma. Decizia executivului italian nu a fost o surpriză întrucât Giorgia Meloni, actualul premier, se declarase împotriva acordului încă din timpul campaniei electorale de anul trecut, poziție reiterată în contextul întâlnirii cu președintele Joe Biden (Washington, 28 iulie ac). Documentul fusese semnat de către fostul premier Antonio Conte în timpul vizitei de stat la Roma a președintelui Xi Jinping din 2019.

,,Mușchetarii’’ din Bruxelles se întâlnesc cu ,,gărzile’’ de la Beijing

Decizia premierului Meloni - probabil, primul act real de curaj al unui important stat membru UE în relația cu Marele Dragon - a fost făcută publică cu doar câteva zile înainte de cea de a XXIV- a reuniune ,,la vârf’’ China - UE de la Beijing. Partea europeană a fost reprezentată de trinomul: Charles Michel-Ursula von der Leyen-Josep Borell. ,,Mușchetarii’’ din Bruxelles nu au avut însă îndrăzneala ,,doamnei blonde’’ de la Roma, care a luat prima măsură clară  în cadrul politicii de ,,de-risking’’- reducere a riscului - anunțată de nimeni alta decât von der Leyen  în relația cu China 

Dialogul de la Beijing a fost departe de fermitatea celui de la San Francisco, din urmă cu câteva săptămâni, unde interlocutorii - Joe Biden și Xi Jinping - s-au ridicat la înălțimea forțelor pe care le reprezentau: primele două economii ale lumii. Dar a patra economie mondială este tocmai patria doamnei Ursula, adică Germania, iar în primele zece mai sunt două din organizația sa. Nu a contat. Fiecare să-și vadă de treaba lui. Teoretic, Bruxelles-ul este peste celelalte capitale, dar practic este mult în spatele lor. Chiar și al Budapestei, cum s-a văzut recent când s-a discutat despre ajutorul pentru Ucraina. Este drept, contează foarte mult forța politică și personalitatea celor care conduc Uniunea, dar de câțiva ani stăm rău la toate capitolele. Așa a vrut doamna Merkel și...a plecat.

Cifre și probleme care duc spre …Ucraina

Ilustrând cadrul general al relațiilor bilaterale, reprezentanții UE au admis existența unor interese divergente, mai ales pe segmentul deficitului comercial al europenilor, dar acestea ,,ar trebui privite în mod constructiv’’,von der Leyen dixit.  Partea chineză ar trebui să înceteze practica subsidiilor guvernamentale pentru exportatorii pe piețele europene. Deficitul comercial este acum de 400 miliarde euro după ce, în 2021, era de doar 200 miliarde.

Interlocutorii chinezi nu s-au arătat foarte generoși nici în ceea ce privește limitarea subsidiilor, dar nici în privința creșterii la export a unor produse  pe care tocmai le-au redus cantitativ. Exportul de grafit, de exemplu, produs atât de necesar industriei europene de apărare, a fost redus semnificativ într-un moment când Ucraina are mare nevoie de muniție pentru front. De altfel, exportul de grafit a fost limitat și pe piața Statelor Unite - unde este la fel de necesar - ca măsură de retorsiune după restricțiile la transferul de tehnologie americană în China. Nici pe segmentul politic, europenii de la Bruxelles nu au avut mai mult succes.

Chinezii au ascultat cu atenție solicitările lor privind oprirea Rusiei în Ucraina, sau reducerea tensiunilor din strâmtoarea Taiwan și …cam atât. Tonul constructiv a reapărut în discuțiile privind schimbările climatice, domeniu în care ,,China și Uniunea Europeană cooperează foarte bine’’, potrivit doamnei Ursula. Oare chiar așa o fi? Sau delegația Ue trebuia să revină la Bruxelles cu un minim rezultat pozitiv?

Metaforele sportive devin realitate

În ultimii doi ani din cei 20 de la stabilirea Parteneriatului Strategic Global China - UE, Bruxelles-ul s-a arătat, în vorbe, extrem de aspru față de Beijing. Decuplare, derisking, rivalitate strategică sunt doar câteva din expresiile utilizate de mai marii Uniunii când sunt pe teren propriu. Când merg la Beijing, tonul îl dau chinezii. Înțelegem că Uniunea este o componentă esențială a sistemului de valori euro-atlantic - de fapt, esența primară a acestuia - și nu-și poate permite să fie arbitru la partida SUA-China. Însă nu poate rămâne nici în afara ei. Rolul care i s-ar potrivi ar fi acela de copil de mingi, dacă ar fi să discutăm în termeni împrumutați din sport. Este singura cale care i-ar permite să intre, din când în când, pe ternul de joc. 

Definițiile domnului Lloyd Austin…

La nici trei săptămâni de la întâlnirea Xi Jinping-Joe Biden, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai administrației, Lloyd Austin - șeful Pentagonului, vine cu un discurs într-un registru diferit de cel al dialogului din marele oraș californian. În fața unui auditoriu select, la Ronald Reagan Library din Simi Valley - California, Austin prezintă un adevărat manifest privind realizările sale - și, prin extensie, ale administrației Biden - în fruntea unuia dintre cele mai importante ministere. A vorbit foarte pe scurt despre conflictele din Ucraina și Israel precum și despre tensiunile din alte părți ale lumii cu accent pe rolul Statelor Unite în menținerea echilibrelor planetare. Unul dintre dosarele analizate - de fapt cel care caracterizează faza istorică actuală a politicii externe și de apărare americane - este confruntarea cu China. Nu este o noutate.

În Strategia Apărării Naționale din 2022 - cunoscută sub numele de ,,Biden-Harris Strategy’’- definiția este aproape identică. Austin însă, extinde matricea argumentelor aducând o serie de elemente noi. Este vorba, în primul rând, de o temă de politică externă asupra căreia divergențele dintre cele două mari partide sunt minime. Pericolul chinez are aproape aceeași dimensiune ca cel sovietic în timpul Războiului Rece. Atunci era vorba de o posibilă confruntare nucleară în care, cu timpul, lumea credea tot mai puțin. America ieșise învingătoare în războiul tehnologic și economic. Acum este altceva. Acum poate pierde confruntarea. 

... și prezicerile sale

Austin susține că dacă Washingtonul nu-și va menține avantajul asupra Beijingului în domenii esențiale - economic, tehnologic, politic, militar - prosperitatea americanului de rând nu va mai fi aceeași în viitor. Secretarul pentru apărare merge mai departe cu logica sa, depășind conținutul Strategiei menționată mai sus. China nu este doar ,,singurul rival al Statelor Unite cu intenția și capacitatea de a remodela ordinea internațională’’ ci și acela care ar putea afecta pilonul central al țării tuturor posibilităților: bunăstarea poporului, forța de atracție a Americii. Austin precizează: ,,Deceniul în care trăim este decisiv, iar 2023 este anul determinant pentru strategia Washingtonului în Asia’’. Dacă lăsăm la o parte conținutul pre-electoral al acestei afirmații, observăm o anumită teamă a șefului Pentagonului. Aceea că în lipsa unei politici realiste și îndrăznețe în Indo-Pacific - și, în general în Asia dar cu efect direct asupra extinderii forței Beijingului - Statele Unite vor fi izolate în străinătate și divizate în interior. Europa este însă departe, prea departe.

De ce 2023 este anul istoric pentru Statele Unite pe segmentul asiatic

În februarie, Washingtonul a anunțat prelungirea acordului de cooperare consolidată în domeniul apărării cu Filipinele. În mai, L. Austin era la Tokyo pentru a conferi o nouă dimensiune alianței cu Japonia. În consecință, japonezii au anunțat dublarea bugetului apărării. Iulie 2023: secretarul apărării vizitează Papua Noua Guinee și pune bazele unui acord bilateral de cooperare militară. Precizez că această țară era deja pe orbita de influență a Chinei.

La mijlocul anului, la New Delhi s-a stabilit o foaie de parcurs privind cooperarea pe segmentul militar cu India, inclusiv în domeniul industriei de apărare. În aceeași perioadă, SUA, Coreea de Sud și Japonia au stabilit așa-numitele Camp David Principles sau JAROKUS - un angajament de securitate în trei. În Paralel, Washingtonul a continuat consolidarea unor parteneriate, cu o importantă componentă de apărare, cunoscute sub numele AUKUS - format din Statele Unite, Regatul Unit și Australia – și QUAD (Quadrilateral Security Dialogues) în care Japonia, India și Australia s-au alăturat Washingtonului.

Partida are și o componentă economică

Pe partea economică, există două mari proiecte cu o prioritate absolută. Este vorba în primul rând de IMEC - Coridorul India-Orientul Mijlociu-Europa, lansat în septembrie la G-20 de la New Delhi, ca inițiativă a Indiei dar având în spate Statele Unite. Implementarea acestui proiect - o conexiune de transport  maritimă a Indiei cu Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite urmând calea terestră prin Iordania și Israel ca apoi, din portul Haifa, să ajungă în Europa de sud - ar redimensiona proiecția de putere a Indiei în Oceanul Indian și Orientul Mijlociu.

Conflictul din Gaza pune sub semnul întrebării realizarea acestui proiect care, la limită, ar putea fi considerat una dintre cauzele masacrului din 7 octombrie datorită rolului Israelului între state arabe. Al doilea proiect este cunoscut sub numele de PAC - Partnership for Atlantic Cooperation. A fost lansat tot în septembrie 2023, în contextul Adunării Generale ONU, fiind definit ca ,,o comunitate de 32 de state de pe ambele maluri ale Atlanticului’’, din Islanda în Argentina și Africa de Sud. Aparent, cele două proiecte nu au legătură cu China dar, la o privire mai atentă, observăm o încercare de contracarare a inițiativei chineze cunoscută sub numele de Drumul mătăsii(BRi). Asupra acestui subiect voi reveni. Partida SUA China este doar la început.