S-au încheiat alegerile prezidențiale în Ucraina și, cu un scor covârșitor, actorul de comedie Volodymyr Zelensky a câștigat cel de-al doilea tur de scrutin în fața președintelui în exercițiu, Petro Poroshenko. O alegere care spune multe despre alegătorii ucraineni, cultura democratică în Ucraina, clasa politică ucraineană – îngenuncheată practic de un necunoscut. Și care lasă un mare semn de întrebare în privința perspectivelor Ucrainei în zodia Zelensky.

Asta pentru că, cine afirmă astăzi că are o idee despre noul președinte și despre politica sa, fie ghicește, fie speculează, pentru că trecutul actorului de comedie a fost unul în care a reprodus roluri scrise de alții și nu sunt cunoscute propriile convingeri, iar campania nu a spus nimic despre păreri, opinii, abordări, înclinații ale noului președinte, echipa sa păstrând o ambiguitate maximă aducătoare de voturi din toate zonele politice și teritoriale, cu precădere din zonele minorității ruse unde serialul în care juca era extrem de popular.

Este de subliniat că poporul ucrainean s-a pronunțat în, probabil, cele mai corecte și competitive alegeri desfășurate vreodată în Ucraina. Și vorbim despre o țară cu un dosar electoral foarte bun în care, de altfel, nici un președinte după 2000 nu a reușit să ia un al doilea mandat. Cu atât mai mult trebuie salutată competiția și felicitat câștigătorul, lucru care s-a întâmplat, de altfel, din partea șefilor de stat de pe toate meridianele, inclusiv din partea președintelui României, stat vecin.

Apoi e de remarcat prestația președintelui în funcție, Petro Poroshenko, cel care a plecat în campanie de pe poziția a 5-a cu 8% intenție de vot, și-a dublat scorul în turul întâi, întrând în turul doi – înaintea favoritului din pre-campanie, Iulia Timoshenko, care a stat multă vreme pe prima poziție, până să apară în cursă Zelensky – pentru ca să-și tripleze această zestre în turul doi, în ciuda valului de emoție publică anti-sistem care anunța clar înfrângerea. O competiție și o zestre care determină fără echivoc efectul de antrenare al creșterii în sondaje a propriului partid, Blocul Petro Poroshenko, în alegerile generale din toamnă, așa cum victoria lui Zelensky a propulsat partidul său, Servitorul Statului – după numele sit- com-ului în care juca rolul unui om normal ajuns președinte – pe prima poziție în intențiile de vot.

Votul de duminică subliniază foarte clar nemulțumirea publică în raport cu politicienii ucraineni. Într-adevăr, publicul a avut de ales între 44 de candidați, majoritatea figuri publice cunoscute. Ei bine, clasa politică nu a fost în stare să ofere un candidat clasic, solid, bine articulat și capabil să se detașeze în competiție, și a fost nevoie de un outsider pentru a prelua funcția.

Pe de altă parte, discuția privind maturitatea și cultura democratică în Ucraina rămâne, dacă nu ar fi o repetare a unui număr de alegeri ale figurilor charismatice și populiste, eurosceptice și anti-sistem care au loc mai peste tot prin Europa și prin lume. Deci observația – corectă – asupra faptului că între un actor și un Președinte, pentru rolul de președinte, ucrainenii l-au distribuit pe actorul de comedie Zelensky rămâne, dar ea nu spune decât o jumătate a adevărului.

Ce va urma depinde, în primul rând, de oamenii de care se va înconjura noul președinte. În administrația prezidențială, în funcțiile pe care le desemnează Președintele, consilierii săi, secretarul Consiliului de Securitate și Apărare, poziții extrem de importante pentru politica externă, de securitate și apărare și unde alegerile trebuie să respecte accesul persoanelor la informații clasificate și calitatea, pregătirea acestora în unele poziții, opțiunile noului președinte reclamă o alegere între un număr relativ restrâns de figuri cunoscute, deci o anumită continuitate. Dincolo de aceste poziții, începe saltul în necunoscut.

Firește că va conta enorm cât de repede va reuși Volodymyr Zelensky să învețe rolul de președinte și să se metamorfozeze într-un om politic și de stat. În ce măsură va ști el să se înconjoare de o echipă capabilă și performantă. În campania electorală, a fost înconjurat doar de apropiați și de oameni de imagine, de staff-ul său din serial, în timp ce referirile la expertiză și experții consultați au funcționat pe baza de contract, dar mai niciunul nu a fost atras să-l urmeze, să se afișeze public sau pe alocuri chiar să-l voteze. Nu au crezut în el nici atunci când era clar că va câștiga alegerile. De aceea nici nu se poate face o judecată asupra viitorului președinte și a viitoarei administrații pe baza celor care i-au recomandat idei și abordări. Din contra, staff-ul de imagine a avut întotdeauna ultimul cuvânt în campanie și a marșat pe abordări generale, nespecifice, cu suficientă ambiguitate și nu rareori controversate, provocatoare sau opuse unei continuități, din rațiuni electorale.

Mai e un element interesant și important: anunțul noului președinte ales în legătură cu predecesorul său. După ce Președintele Petro Poroshenko și-a recunoscut înfrângerea și a anunțat că îi stă la dispoziție, fiind pregătit să-l ajute pe noul președinte ales, Volodymyr Zelensky a anunțat că va apela la fostul președinte dacă va avea nevoie și că, dacă publicul ucrainean va dori să-i dea o poziție acestuia, i-o va oferi. Dincolo de abordarea profund populistă – o caracteristică a întregii campanii, de altfel - e interesantă raportarea la contracandidatul din turul doi al noului Președinte și predecesorul său în funcție și e de salutat această abordare a lui Zelensky pentru că ea anunță, cumva, o continuitate dar și un respect față de predecesor și funcția pe care a îndeplinit-o acesta.

Așa cum anunțul post electoral al lui Zelensky pentru tot spațiul post-sovietic, asupra faptului că ceea ce s-a petrecut în Ucraina se poate întâmpla oriunde, este un anunț care a avut, fie și involuntar, o țintă implicită, președintele rus Vladimir Putin, care sigur nu s-a simțit bine după dovada de democrație profundă din Ucraina vecină, unde oricine poate ajunge în funcția supremă, învingându-l pe Președintele în funcție. O perspectivă care devine și o marcă a libertății și democrației, a alegerii libere, iar o asemenea desfășurare de evenimente, care l-a adus pe fostul actor în fotoliul prezidențial, este una profund sănătoasă și ilustrativă pentru Ucraina, ce poate deveni model și pentru vecinul său de la Răsărit. Profesionalismul, expertiza, aducerea experienței și ascultarea consilierilor e următorul pas necesar pentru așezarea solidă în funcția de președinte a noului ales la Kiev.