A trecut o săptămână de la începutul violențelor de la Kiev şi situaţia este din ce în ce mai fierbinte. Atunci când credeam că lucrurile se vor calma, pentru că au murit patru oameni în timpul ciocnirilor dintre manifestanţii de pe Euromaidan şi forţele de ordine, am aflat noi veşti proaste - oficialii au decis, luni, în secret, suplimentarea trupelor aflate pe străzi, până la 30.000 de oameni.

Protestatarii au luat cu asalt, în ultimele zile, Ministerul Agriculturii, apoi Centrul Ucrainean şi în cele din urmă Ministerul Justiţiei, au intrat în clădiri, au spart geamurile, au devastat, au încercat să impună oamenii opoziţiei în clădire, pentru a câştiga punct cu punct bătălia "de pe teren". Când, însă, ministrul Justiţiei a ameninţat cu impunerea stării de urgenţă în ţară, au decis că este mai înţelept să se retragă. Opinia publică, politicienii şi analiştii de peste graniţe pivesc cu îngrijorare, dar în acelaşi timp cu speranţă, spre evenimentele din ţara vecină. Care este cea mai bună cale pentru a da jos un guvern nedorit, un guvern abuziv, care adoptă legi împotriva statului de drept, încercând să pună botniţă societăţii civile, după cum au avertizat inclusiv Comisia Europeană şi Consiliul Europei? Cea mai eficientă metodă este protestul în stradă, spun demonstranţii.

Viktor Ianukovici a încercat să îşi impună autoritatea cu o mână de fier, precum prietenul său, Vladimir Putin, şi a trimis forţele de represiune. Oamenii au reacţionat, însă, aşa cum era şi firesc, cu şi mai multă înverşunare, după abuzurile săvârşite de poliţişti şi jandarmi asupra protestarilor. E drept că aceştia au aruncat cu pietre şi cocteiluri Molotov înspre forţele de ordine, dar răspunsul general acceptat putea fi cel mult cu tunuri cu apă sau grenade lacrimogene. În niciun caz cu muniţie reală, care să ucidă patru oameni şi să rănească alţii. Guvernul se apără şi susţine că "teroriştii" şi "extremiştii" s-ar fi înfiltrat în mulţime şi ar fi profitat de deruta generală, pentru a provoca astfel de incidente şi a da vina pe cei de la putere.

Cert este că manifestanţii pro-europeni şi anti-guvernamentali, cum sunt numiţi de întreaga presă internaţională, sunt decişi să nu plece din Piaţa Independenţei. Nici temperaturile de -10 grade nu i-au clintit din loc. N-au căzut nici în "cursa" ce le-a fost întinsă de preşedinte: liderii opoziţiei să preia posturile de prim-ministru, respectiv vicepremier. Au spus "nu" şi au rămas pe poziţii: Viktor Ianukovici trebuie să plece şi trebuie organizate alegeri anticipate, care să fie validate de o comisie electorală "curată".

Partea bună a desfăşurării evenimentelor este că Putin, care l-a atras de partea sa pe Ianukovici, oferind un împrumut de 15 miliarde de dolari Ucrainei şi preţuri mai mici la gaze, în schimbul renunţării la apropierea de Uniunea Europeană, nu poate acţiona acum direct şi pe faţă în susţinerea liderului de la Kiev. Trebuie să păstreze aparenţele şi imaginea unui lider democrat, care nu intervine în treburile interne ale altui stat, înainte de Olimpiada de Iarnă de la Soci.

În plus, Ianukovici nu are de partea sa oligarhii ucrainieni, aşa cum îi avea Putin pe bogaţii pe care i-a cumpărat, când a redistribuit averea foştilor colegi din KGB - iar aceştia nu s-au revoltat după realegerea sa, în martie 2012. Cel mai bogat om din Ucraina, principalul sponsor al Partidului Regiunilor, Rinat Ahmetov, a condamnat recursul la forţă. "Nu poate exista decât o soluţie paşnică pentru actuala criză politică. Oamenii de afaceri nu pot rămâne indiferenţi atunci când sunt ucişi civili", spunea Ahmetov, posesorul unei averi de 15,2 miliarde de dolari, care a luat, implicit, apărarea manifestanţilor.

Un alt argument în favoarea ideii că "sfârşitul nu-i aici" este faptul că după Kiev, revoltele s-au extins asupra clădirilor municipalităţilor din 10 oraşe ucrainiene, chiar şi în zona estică, percepută ca fief al filoruşilor şi al susţinătorilor tradiţionali ai lui Ianukovici. Protestatarii au explicat că nu vor acte de huliganism, nu vor răniţi şi morţi, sunt paşnici şi caută dreptatea, potrivit unuia dintre cei organizatorii "asaltului" asupra Ministerului Justiţiei. Doar că uneori dreptatea se câştigă cu forţa, în stradă.

Există mai multe moduri în care criza din Ucraina s-ar putea termina, printre acestea un război civil - guvern-opoziţie; declararea stării de urgenţă şi reducerea la tăcere a nemulţumiţilor, prin uz de forţă; ori demisia lui Ianukovici şi punerea în practică a planului opoziţiei (democraţie, stat de drept, Europa). Dezirabil ar fi ultimul scenariu, desigur, în definitiv Ucraina nu este în Orientul Mijlociu, iar Uniunea Europeană şi NATO ar putea avea un cuvânt de spus în ceea ce o priveşte. Miniştrii de Externe britanic şi german au luat deja poziţie pe această temă, Lituania a cerut sancţiuni financiare din partea UE la adresa Ucrainei, dacă autorităţile nu renunţă la încălcarea drepturilor omului, iar comisarul european Stefan Fule şi şefa politicii externe, Catherine Ashton, încearcă să găsească soluţii diplomatice, stând la masă cu toate părţile implicate.

Rămâne de văzut cum se va desfăşura sesiunea specială a Parlamentului de marţi, dacă aleşii vor accepta să revoce legile adoptate în 16 ianuarie, cricticate inclusiv de secretarul de Stat american John Kerry, care le-a catalogat drept "antidemocratice". Conform acelor texte, instalarea neautorizată a corturilor sau a estradelor în locuri publice va fi pedepsită cu 15 zile de detenţie. Sunt prevăzute pedepse cu închisoarea de până la cinci ani pentru persoanele care blochează clădiri guvernamentale, şi amenzi pentru cei care manifestează cu faţa acoperită sau cei care protestează în coloane de maşini.

Cu siguranţă, însă, o întoarcere la democraţie a Ucrainei ar fi o lovitură de graţie dată lui Vladimir Putin, care visează la o reunificare, economică, la început, şi apoi şi prin alte pârghii, a fostei URSS. Ucraina pe deplin integrată în UE ar stopa visele de mărire ale preşedintelui rus şi de restaurare a imperiului sovietic.