Peste 1.100 de kilometri însumează un tur al celor 7 minuni ale României, votate în urma campaniei „Evenimentului zilei“. O echipă a ziarului a făcut acest traseu în şapte zile, încercând să surprindă cu ochiul turistului simplu realităţile din zonele respective.

Am încercat să vedem cât de plauzibilă este organizarea unui circuit turistic care să cuprindă cele 7 minuni ale României. Călătoria noastră a început la Târgu-Jiu. Au urmat Hunedoara, munţii Orăştiei, Alba-Iulia, Sibiu, Bucovina şi Iaşi. Şapte zile pentru şapte minuni.

Cel mai prost drum a fost cel spre Sarmizegetusa, mai ales ultima porţiune, pe care nu se poate rula decât cu o maşină de teren. Un caz special este cel al cetăţii de la Blidaru, unde nici măcar nu se poate ajunge cu maşina. La polul opus, şoselele din zona Iaşiului sunt impecabile.

În total am trecut prin 25 de oraşe, traversând de două ori Carpaţii, o dată prin Defileul Jiului, a doua oară prin Pasul Tihuţa. Cază rile au variat de la 40 de lei/persoană/noapte, într-o pensiune de două margarete, la Costeş ti, la 90 de lei/persoană/camera, cu mic dejun inclus, la o pensiune/ hotel de trei stele, lângă Gura Humorului.

De la distanţă, cei mai mulţi turiş ti am găsit în Sibiu. Cei mai pu- ţini, adică doar o familie care locuia în apropiere, la Orăştie, am întâlnit la cetatea dacică de la Blidaru. Din nordul Olteniei în sudul Ardealului Drumul a început de la Târgu- Jiu, oraşul pe care Brâncuşi l-a dăruit cu nemurire, iar comuniştii l-au schimonosit cu blocuri care strică armonia ansamblului artistic.

Apoi, prin Defileul Jiului, vegheaţi de celebra cale ferată Bumbeşti-Livezeni, am continuat drumul spre Hunedoara, prin Ţara Haţegului, pe care am lăsat-o cu repeziciune în urmă, ca să ajungem pe seară în faţa Castelului Corvinilor, scufundat în luminile reflectoarelor.

A doua zi, după o vizită prin labirintul fortificaţiei medievale, au urmat Cetăţile dacice. Prima oprire a fost la Costeşti, unde, printre ruinele fostelor reşedinţe regale, ne-au întâmpinat trei vaci blajine. La ultima cetate de pe itinerariul dacic, cea de la Blidaru, am ajuns pe jos, după 50-60 de minute de drumeţie prin păduri.

Ziua a treia a început la Alba- Iulia, cu uriaşa cetate austriacă ce adăposteşte o colecţie remarcabilă de monumente istorice, de la Sala Unirii până la Catedrala romanocatolică, de-o vârstă cu faimoasa Notre Dame din Paris. Spre seară am ajuns la Sibiu.

În centrul bătrânului burg, turiştii sunt răsfăţaţi de culorile oraşului, iar atmosfera nu diferă prin nimic esenţial de centrul Pragăi sau al Salzburgului. Moldova şi comorile ei A urmat ziua cea mai lungă, pe traseul Sibiu-Gura Humorului, prin Târnăveni, Târgu-Mureş şi Bistriţa. Dimineaţa, Bucovina ne-a zâmbit însorită. Voroneţul are câte ceva pentru oricine, chiar şi pentru cei care sunt dispuşi să dea 400 de lei pe un ou de struţ, încondeiat.

La Mănăstirea Humor, roşu nu este doar culoarea predominantă a mănăstirii, ci şi sângele viţelului pe care doi vecini îl tranşau într-o curte, chiar vizavi de biserică. Mănăstirea Probota, ultimul popas în drum spre Iaşi, este probabil cea mai izolată mănăstire cu picturi exterioare din nordul Moldovei, aşa că turiştii care vin aici se pot bucura pe îndelete de extraordinara acustică a bisericii.

Punct final, Iaşiul cu diamantele sale culturale, în curs de reşlefuire – Palatul Culturii, vizitabil în mare parte doar virtual, Mitropolia, nevizitabilă în interior, şi Biserica Trei Ierarhi ale cărei dantelării în piatră pot fi ghicite doar printre schele. Despre toate acestea, pe larg, începând de mâine, într-un serial care încheie campania „Cele 7 minuni ale României“.