Turcia a avut întotdeauna grijă de alianțele sale cu Occidentul dar, a vrut să schimbe natura relației de alianță. Ankara a criticat atitudinea NATO privind combaterea terorismului și a încercat să o modifice, ia tensiunile cu Occidentul au escaladat din cauza intereselor naționale turcești.

Aprobarea aderării Suediei la NATO de către Turcia, deschiderea unei noi pagini a relațiilor cu Egiptul prin vizita președintelui Erdoğan la Cairo și participarea noastră la proiectul scutului european antirachetă au dat un nou impuls discuțiilor privind „axa politicii externe turcești”, „autonomia strategică”și politica de normalizare.

Tensiunile înregistrate de Turcia cu SUA și UE în special după 2013, deteriorarea relațiilor cu unele țări arabe și extinderea cooperării cu Rusia după 2016 (inclusiv achiziția rachetelor S-400) au fost criticare de opoziția turcă.

Opoziția din Turcia condamnă politica externă adoptată de liderul Recep Erodgan

Principalele obiective ale politicilor externe desfășurate între 2013-2020 și ulterior sunt însă aceleași:

• protejarea intereselor naționale ale Turciei;
• adaptarea la condițiile globale și regionale în schimbare;
• consolidarea autonomiei strategice.

Axa acestor trei obiective constă în redefinirea locului și rolului  pe care Turcia în are în sistemul internațional. Scopul redefinirii este adaptarea la riscurile și haosul unei lumi care se îndreaptă spre multipolaritate. Altfel spus, politica „extinderii cercului de prieteni” valorifică toate câștigurile epocii în care a contat „grija de sine” și diminuează costurile acelei perioade.

În acest sens, Turcia, care înregistrează tensiuni cu SUA din cauza operațiunilor sale în Siria și cu Grecia și UE pe tema împărțirii puterii în estul Mediteranei, nu a urmat o politică „anormală”. La fel, aprobarea aderării Suediei de către Ankara, care nu este împotriva extinderii NATO, nu echivalează cu o „închidere a parantezelor”.

Turcia urmărește să încheie noi parteneriate strategice în Orient

„Normalizare” înseamnă reluarea și îmbunătățirea relațiilor reciproce dintre diverși actori. Nu înseamnă doar că Ankara își schimbă atitudinea față de anumite probleme. Turcia este pe cale să-și îmbunătățească relațiile cu Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Grecia și Egipt și să le transforme în parteneriate strategice.

Ankara a avut întotdeauna grijă de alianțele sale cu Occidentul. Dar, a vrut să schimbe natura relației de alianță. Turcia a criticat atitudinea NATO privind combaterea terorismului și a încercat să o transforme. Cu alte cuvinte, în lupta Turciei împotriva PKK-YPG și FETO. Tensiunile cu Occidentul au escaladat din cauza intereselor naționale turcești.

Turcia a criticat faptul că nevoile sale de apărare nu au fost ascultate și astfel și-a diversificat opțiunile. Este și cazul UE. În timp ce capitalele din Europa au oprit procesul de aderare al Turciei, Ankara este cea care continuă să vadă această aderare drept „strategică”.

Recep Erdogan nu dă semne că ar renunța la politica de echilibru

În același timp, Ankara a spus întotdeauna că Europa nu poate fi apărată fără Turcia, așa că nu este nimic mai „normal” decât participarea la inițiativa scutului antirachetă european.  Toate acestea nu înseamnă că Turcia își va înceta cooperarea cu Rusia, conform vechii politici.

Erdogan nu dă semne că va abandona politica de echilibru. De fapt, nu este o coincidență faptul că Putin vede Turcia drept cel mai de încredere partener în materie de energie și reamintește că războiul din Ucraina se poate termina în cadrul discuțiilor de la Istanbul.

Acest curs haotic, accelerat de pandemie, războiul Rusia-Ucraina și conflictul Israel-Palestina, impune responsabilități importante puterilor emergente precum India, Brazilia și Turcia. În primul rând, este necesar să fim pregătiți pentru golurile, haosul și riscurile produse de competiția marilor puteri.

Turcia, parte din soluție

Avem nevoie de stabilitate și cooperare în multe domenii, de la comerț la energie, de la tehnologie la securitate. În același timp, faptul că ordinea centrată pe Occident a fost înlocuită de o ordine multipolară nu înseamnă că noua ordine nu va fi ierarhică precum cea veche.

Noua stare de multipolaritate poate fi mai haotică și mai periculoasă. Din acest motiv, Turcia, care spune că „lumea este mai mare decât cei cinci” (referință la cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate ONU), nu se opune doar nedreptăților ordinii mondiale centrate pe Occident, potrivit portalului turc Sabah.