„Tudor”, un film istoric iubit de cinefili şi după 60 de ani

„Tudor”, un film istoric iubit de cinefili şi după 60 de ani

Drama istorică „Tudor", din 1963, este difuzată de TVR 2 duminică, 5 iulie, în două părţi, de la ora 13:10, respectiv de la ora 20:10.  

Prezentat sub sloganul “primul film istoric românesc pe ecran lat”, "Tudor" îşi are acțiunea la începutul secolului al XIX-lea și este povestea tragică şi eroică a slugerului Tudor Vladimirescu. Filmul are la bază elemente din poemul și piesa de teatru dedicate conducătorului revoluției de la 1821, semnată de Mihnea Gheorghiu. Regia este semnată de Lucian Bratu.

Dramă istorică, cu acțiunea la începutul secolului al XIX-lea, „Tudor” inaugura ceea ce s-a numit „epopeea cinematografică națională” şi se axează pe evenimentele istorice de la ascensiunea politică a lui Tudor Vladimirescu în fruntea armatei de panduri, până la asasinarea lui ca urmare a trădării boierilor.

Într-o manieră romantică, iubitorii filmelor istorice sunt martori la momentele anului revoluționar 1821, Tudor fiind înfățișat în ipostaze diverse, în relație cu pandurii săi și cu boierii de vază ai țării, în iureșul luptelor, dar şi în clipe de tandreţe alături de femeia iubită. Două sunt tezele principale ale intrigii, emblematice nu numai pentru starea de lucruri a vremii, ci cu „bătaie mai lungă”: „patria este norodul, nu tagma jefuitorilor” și, după înăbușirea răscoalei „ne vom întoarce ca frunza și ca iarba primăverii”.

Ne puteți urmări și pe Google News

La începutul secolului al XIX-lea, lupta pentru tron, setea de mărire şi intrigile alimentate de dominaţia otomană produc frământari sociale. În acest context, personalitatea lui Tudor Vladimirescu se face remarcată prin lupta împotriva lăcomiei marilor boieri, dornici de îmbogăţire cu orice preţ. Pe cei asupriţi, Tudor îi cheamă la lupta rostind memorabilele cuvinte: "A trecut destulă vreme de când lacrimile noastre s-au uscat!...". Evenimentele interne şi externe care urmează nu-i vor da însa posibilitatea să consolideze mişcarea populară. Este trădat şi apoi ucis într-un mod josnic tocmai în momentul în care armata otomana intra în Bucureşti.

Cu fimări moderne, o coloană sonoră minunată, din care nu lipsesc atât de emoţionantele cântece olteneşti, scene desprinse parcă din viaţa satului şi jocul actoricesc inegalabil al unor actori celebrii, „Tudor” se numără printre filmele de colecţie.

Pentru realizarea unei producţii de asemenea anvergură s-au făcut mari eforturi. Numai pentru filmarea scenei în care Tudor citeşte Proclamaţia de la Padeş au fost aduşi 25.000 de figuranţi, ţărani din regiune, îmbrăcaţi cu toţii în costume naţionale şi convocaţi de autorităţile locale. În rolul lui Tudor Vladimirescu a fost distribuit Emanoil Petruţ, alături de George Vraca (Banul Brâncoveanu), Alexandru Giugaru (Boier Glogoveanu), Geo Barton (Benescu), Olga Tudorache (Doamna Şuţu), Fory Etterle (Raşid Paşa), Ion Besoiu (Zoican), Ernest Maftei (Pârvu), Amza Pellea (Gârbea), Valentin Plătăreanu (Episcopul Ilarion) şi George Măruţă (Ipsilanti). Distribuită iniţial în rolul Aristiţa, Tanţi Cocea a fost înlocuită ulterior cu Lica Gheorghiu, fiica lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, în urma unor „intervenţii“ la cel mai înalt nivel. Premiera a avut loc la Sala Palatului, pe 18 noiembrie 1963, filmul având o durată de trei ore şi fiind împărţit în două serii: „Pământ fără lege“ şi „Primăvara timpurie... “. Pelicula a circulat şi în străinătate: în Italia (cu titlul „Săbiile lui Raşid Paşa“), Cehoslovacia, Republica Democrată Germană şi Argentina.

Amintiri din culise

Ion Dichiseanu, care debutase în „Darclée“ şi mai jucase şi în „Post restant“ şi „Porto-Franco“, a intrat de această dată în hainele căpitanului Oarcă. „Ţin minte o scenă, în care mă aflam în fruntea răsculaţilor şi venea Tudor peste noi. El era cu capul limpede, în timp ce noi eram cam ameţiţi. Ţin minte de parcă a fost ieri. A intrat Tudor pe poartă, după care am avut un schimb de replici şi mi-a dat o palmă. Şi ce palmă, cât zece de-ale mele! Mi s-a fisurat maxilarul. Şi Lucian Bratu a fost surprins: «Bine, măi Mimi, ţi-am cerut o palmă veridică, dar nici chiar aşa! De ce nu dai şi tu ca-n filmele americane?!» Sigur că Petruţ şi-a cerut scuze, dar eu m-am resimţit serios, aşa că n-a mai fost chip să se mai tragă vreo dublă“ , a povestit îndrăgitul actor într-un interviu.