Oare pandemia e într-adevăr cea mai mare amenințare la adresa umanității? Greu de crezut. Mai ales dacă ne gândim la cursa înarmărilor relansată puternic de Statele Unite și celelalte mari puteri care aspiră să dicteze regulile jocului pe plan mondial...
Ca să contrabalanseze amenințarea pe care o reprezintă armele secrete ale lui Putin, în primul rând rachetele hipersonice, Statele Unite investesc sume uriașe. Washington-ul intenționează să doteze forțele armate cu sute sau chiar mii de astfel de rachete de cinci ori mai rapide decât viteza sunetului, scrie Karl Grossman pe counterpunch.org.
„Pe 19 martie 2020, S.U.A. a efectuat primul său test cu rachete hipersonice de la baza sa Missile Range de pe Kauai, în arhipelagul Hawaii”.
Din câte se pare, militarii americani sunt de-a dreptul încăntați de aceste noi rachete. Într-un articol scris anul trecut pe site-ul Institutului Naval al SUA, locotenentul Andrea Howard din Marina Statelor Unite notează: „integrarea specifică a armelor hipersonice pe submarinele marinei americane, Statele Unite ne-ar asigura un avantaj pentru dezvoltarea celor mai rapide și mai precise arme din lume.
Armele hipersonice se deplasează cu o viteză mai mare de Mach 5 – adică de cel puțin cinci ori viteza sunetului, în jur de 3.600 mph sau o milă pe secundă".
Nu e singurul avantaj, scrie Howard. „În primul rând… un kilogram de explozibil livrat cu precizie și o viteză de câteva oti mai mare decât viteza sunetului poate fi mai distructiv decât un kilogram de TNT.
În al doilea rând, faptul că zboară la joasă altitudine ajută la mascarea HCM-urilor [rachete hipersonice de croazieră] atunci când traiectoria ia în calcul curbura Pământulu”. Astfel, aceste rachete „sunt în mare parte invizibile pentru radarele de avertizare timpurie.
Și al treilea… pot fi manevrate în timpul zborului, spre deosebire de previzibilele rachete balistice, ceea ce le face mai greu de interceptat, chiar dacă sunt detectate”.
De altfel, expertul american nu se zgârcește cu laudelele: "Armele hipersonice sunt o tehnologie care schimbă regulile jocului, fiind capabile să lovească oriunde pe glob în mai puțin de o oră".
Ca să-și convingă cititorii că SUA trebuie să se doteze cât de curând cu asemenea rachete hipersonice, Howard amintește despre faptul că că „președintele rus Vladimir Putin a vprbit despre șase noi rachete hipersonice, pe care le consideră „invincibile”, în discursul rostit ăn martie 2018 despre „starea națiunii”.
„Rusia a testat cu succes racheta hipersonică aer-sol”, numită Kinzhal, folosind avionul de luptă MIG-31, iar acum „montează rachete Kinzhal pe bombardierul strategic Tu-22M3”. Articolul precizează, de altfel, că și „China lucrează la tehnologii hipersonice”.
După toată această pledoarie, concluzia lui Howard vine firesc: “aceste arme vor determina cine este suficient de „prompt” în conflictele din secolul XXI”.
Dar Howard nu e singurul încântat de aceste arme ultra-moderne. Un alt articol, publicat de această dată în Aviation Week & Space Technology avansează ideea că se pot produce rachete suficient de accesibile, astfel încât să poată fi achiziționate „sute sau chiar mii" de unități.
În SUA se lucrează, de altfel, la foc continuu pentru ca forțele armate să-și recapete supremația militară amenințată de ruși și chinezi.
„Pentru a deschide calea către o strategie de producție accesibilă, divizia de cercetare și inginerie a Pentagonului a făcut echipă cu filiala Achiziție și Dezvoltare pentru a crea o „cameră de război” (War Room) pentru baza industrială hipersonică, afirmă Mark Lewis, director de cercetare și inginerie modernizare"
Articolul susține, de altfel, că „oficialii forțelor aeriene și de apărare au promovat concepte privind operarea de rachete hipersonice lansate din aer, în atacuri de tip roi. S-a discutat despre modificarea bombardierului strategic greu B-1B (Rockwell B-1 Lancer) pentru a transporta ”șase rachete hipersonice”.
„Cred că este o întrebare proastă cea legată de accesibilitatea acestor rachete. (...) Dacă am un sistem hipersonic care costă de două ori mai mult decât omologul său subsonic, dar este de cinci ori mai eficient, ei bine, în mod clar, înseamnă că e vorba de un preț avantajos. "
Dacă militarii pledează pentru rachetele hipersonice, în SUA există destule voci care cer prudență.
Într-un articol publicat în martie de The Christian Science Monitor se pune o problemă extrem de interesantă: „Pentru o rachetă convențională, comandanții militari au la dipoziție 30 de minute pentru a o detecta și a lua o decizie; o rachetă hipersonică poate ajunge la aceeași destinație în 10 minute”. În aceste condiții, folosirea „inteligenței artificiale” în ceea ce privește decizii militare de mare risc pare inevitabilă.
Dar oare putem lăsa hotărâri de viață și de moarte pe seama unor computere, oricât de performante ar fi acestea?
Ziariștii de la Christian Science Monitor îl citează pe Patrick Lin, profesor de filozofie la California Polytechnic State University din San Luis Obispo, care e extrem de sceptic:”Tehnologia eșuează întotdeauna. Aceasta este natura tehnologiei. ”
„Dr. Lin susține că avantajele armelor hipersonice în comparație cu riscul pe care îl creează sunt „în mare parte neclare”. Situația e similară și în ceea ce privește avantajele sistemelor AI care le oferă informații”.
Pentru noi, ca locuitori ai planetei, această nouă cursă a înarmărilor, care ne amintete de războiul rece, e o veste cât se poate de proastă. Mai ales că riscurile par astăzi chiar mai mari din cauza multiplicării forțelor dispuse să apeleze la forță pe arena internațională.
Există, însă, și un alt pericol major, ca Inteligența Artificială să poată fi indusă îm eroare sau, pur și simplu, să dea greș.