AMUŢIRE După câteva săptămâni în care a fost în centrul atenţiei, consilierul PDL preferă să vorbească prin semne de teamă că va face noi gafe

Este luni, 18 aprilie, iar pedelistul Edmond Tălmăcean şi-ar dori să dea ultimele zece zile înapoi. Să nu mai clace în studioul Antenei 2, ale cărui reflectoare i-au deschis calea spre o glorie planetară. Îşi jură că aceasta, cu EVZ, e ultima lui întâlnire cu presa.

După ce a devenit eroul jurnalelor de ştiri, iar televiziunile l-au exploatat cum el însuşi n-a ştiut vreodată să o facă, Tălmăcean - stupefiat de celebritatea atinsă, alb ca varul de teamă că s-ar putea da iar în stambă - e serios ca un antreprenor de pompe funebre. Îşi măsoară îndelung cuvintele înainte de a le rosti şi, când crede necesar, le înlocuieşte cu pantomima. E adevărat că divorţează, aşa cum scrie pe pagina web a Judecătoriei sectorului 2? Nu răspunde: face un gest, ţinându-şi degetele în echer, îşi mişcă buzele fără să emită vreun sunet – iar elocinţa lui nu creşte mai mult de-atât. Vrea să pună chestiunile familiale deoparte. Acasă i s-a reproşat că dansul lui zbuciumat n-a făcut doar o vedetă, ci alte trei: nevasta, fetiţa şi băieţelul.

Maşinăria lacomă a mass-mediei s-a hrănit din Tălmăcean zile întregi, dându-i proporţii faţă de care prototipul - Tălmăcean în carne şi oase - a devenit un pitic intimidat de propria umbră. Pedelistul a privit cu mirare faptul că, dintr-o dată, peste noapte, lumea - aproape tot globul pământesc - şi-a făcut o activitate din a râde de el. Nici nu a apucat să înţeleagă dacă din vina lui sau a publicului. Din fericire, există şi păreri contrare celei însuşite de majoritate. Tălmăcean e criticat în ziare şi la televizor, dar s-au găsit străini care să-i laude exhibiţiile. Pe Facebook - unde se conectează seară de seară, măcar o oră - are "prieteni" care i-au lăudat extrovertirea. Opinii palide, poate complezente, scrise din politeţe, dar un adevărat colac de salvare aruncat în mijlocul furtunii.

TIC NERVOS

Nedreptele decupaje ale editorilor TV

Presa nu s-a purtat onest cu el, crede Edmond Tălmăcean. La câteva zile după dansul acela frenetic din studioul Antenei 2, un ziar cu răspândire naţională l-a invitat la redacţie în vederea unui interviu. Conformându-se reflexului de a nu refuza niciodată convocările mass-mediei, Tămăcean a mers la întâlnirea cu ziariştii şi – consideră el - a fost un monument de sobrietate. A dat răspunsuri cumpătate, despre administraţie şi politică, cenzurându-şi orice extravaganţă. Însă, într-un moment de relaş, o pauză de câteva minute, le-a făcut pe plac gazdelor şi, mlădiindu-şi vocea, le-a cântat din repertoriul lui Michael Jackson şi al formaţiei Queen.

A doua zi, deschizând computerul s-a privit, dezarmat, pe pagina web a ziarului cântând fals, ca o flaşnetă dereglată. Şi-a dat seama că, la montaj, ziariştii tăiaseră cele 56 de minute din ora aceea pe care el o traversase cu mare atenţie şi păstraseră doar cele patru minute în care îl imita pe Megastar. Câteva clipe de colocvialitate se substituiseră iremediabil zecilor de minute în care discuţia avusese miez.

După câteva ore, o domnişoară din redacţie i-a telefonat să-şi exprime regretul că, din raţiuni care îi scăpau, şefii săi consideraseră restul interviului neesenţial. De la experienţele de tipul ăsteia, a rămas cu un tic: îşi fixează mâinile în aer, paralel, şi-şi mişcă degetele arătător şi mijlociu, în semn de foarfece. De vreo două-trei luni încoace asta i se întâmplă. Înghite în sec, dă din degete şi zice: "Înţelegeţi?".

Exact aşa s-a întâmplat şi cu imaginile din studioul Antenei3, când şi-a astupat o nară şi l-a imitat pe fostul crainic sportiv Dumitru Pelican - zice el. La reluări, editorii au păstrat momentul fonf, cu care şi-a început intervenţia ("Dăm legătura la domnul Pelican..."), şi au tăiat metafora cu care intervenţia lui s-a închieat ("...Gooool! Este gol şi goale sunt cuvintele dumneavoastră, domnule Pelican"). În loc să iasă bine, a ieşit prost. Semn de foarfece. "Înţelegeţi?". <iframe width="560" height="349" src="http://www.youtube.com/embed/iEfqv8JQgas" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

DE POMINĂ. Imaginile în care Tălmăcean a încercat să-l parodieze pe Dumitru Pelican au intrat în "analele" umorului involuntar

MEDIATIZARE

Pe cinci continente

Potrivit lui George Domnişoru, director al Media Image Group, numele lui Edmond Tălmăcean a ajuns abia în februarie în presa tipărită. Până azi, au apărut 39 de articole care l-au invocat pe consilier. Au scris editoriale despre el Doru Buşcu, în "Academia Caţavencu", numindu-l "bou vesel", Silviu Sergiu, în EVZ, calificându-l drept un "dezastru", Răzvan Brăileanu în "22" considerându-l "obscur" şi "pitoresc" şi Cezar Paul-Bădescu, în "Dilema veche", ridicându-l puţin pe scara socială şi numindu-l "deputatul" Tălmăcean. Florian Bichir, într-un articol despre homosexuali, din "Libertatea", se întreba cum ar fi să ai o mamă cu faţa lui Tălmăcean.

Au fost publicate ştiri despre dansul lui Tălmăcean pe site-uri din Taiwan, Africa de Sud, Australia, în ziare din Kansas, Miami, Boston şi Toronto. Tălmăcean a apărut dansând chiar şi în marele "Washington Post" şi pe gigantica platformă media a "BBC". Reporterul Associated Press (AP) din Bucureşti, Alison Mutler - cea care i-a dat lui Tălmăcean o anvergură mondială, împrăştiind ştirea cu dansul pedelistului pe tot globul - spune: "Mi s-a părut frumos ce-a făcut". Când a vorbit Tălmăcean cu AP? După ce şi-a încheiat conversaţia cu EVZ: această "ultimă" întâlnire cu presa a devenit, în scurt timp, "penultima".

AFACERILE: RULAJE DE MILIOANE DE EURO

"Ancuţa", "Michelangelo" şi visul "Goody’s"

Edmond Tălmăcea patronează câteva restaurante şi cafenele – deschise în locuri cheie ale comerţului, în malluri – şi botezate cu nume care n-ar trăda vreodată că e vorba de inventivitatea aceluiaşi proprietar. Restaurantele se cheamă "Ancuţa", iar cafenelele – "Michelangelo". La mallul Vitan îşi fac singure concurenţă: sunt aşezate uşă în uşă. Decorul restaurantelor nu dezvăluie cine e fata după care au fost botezate, însă pereţii cafenelelor traduc pentru toată lumea numele lui Michelangelo. Deasupra meselor se întinde afişul enorm al scenei centrale de pe tavanul Capelei Sixtine, iar David şi Pietà, la scară redusă, lipiţi pe geamuri, au fost aşezaţi în vitrină.

Când vine vorba despre afaceri, lui Edmond Tălmăcean i se stinge vocea. Limbajul articulat e înlocuit din nou de pantomimă. Orice întrebare despre sereleurile pe care le dirijează i se pare tendenţioasă, suspectă. Pe criză, micro-întreprinderile au nevoie de linişte. Supravieţuirea lor poate fi curmată şi de-o şoaptă. Degetele lui Tălmăcean îşi părăsesc travestiul de foarfece şi se mută dedesubtul nasului, acoperind buzele.

MALL VITAN. Restaurantul Ancuţa, al (încă) soţilor Tălmăcean, e frecventat şi ziua în amiaza mare

Angrouri de apă minerală şi băuturi alcoolice

Cafenelele şi restaurantele lui Tălmăcean sunt administrate de-o firmă - Stern 2000 Impex - codusă de (încă) soţia lui, Alina. Din 2005 până în 2009, Stern 2000 Impex a avut profituri nete agregate de 200.000 de euro. O altă firmă la care soţii Tălmăcean sunt asociaţi, Servcomex Grup (Argeş), face comerţ angro cu băuturi alcoolice şi apă minerală şi a avut, la ultimul bilanţ publicat (2009), o cifră de afaceri de 5 milioane de euro.

Tălmăcenii apar şi în acţionariatul Terra Exchange - o casă de schimb valutar închisă de Banca Naţională pentru încălcarea legii, Pisani – un restaurant desfiinţat mai demult în Mallul Vitan şi Black Sea Trading- o societate comercială care n-a avut decât o viaţă generică, pe hârtie.

Concurentul lui "Gregory’s"

Când celebritatea lui Tălmăcean a atins zenitul – în urmă cu trei săptămâni - ziariştii i-au căutat declaraţia de avere şi s-au oprit cu ochii pe două Mercedesuri: "Aşa e. Unul pentru mine şi unul pentru soţie. În 2006, când l-am cumpărat pe al doilea, mergea treaba. Acum, pe criza asta, a trebuit să facem concedieri. Am dat afară oameni care lucrau pentru noi de peste zece ani", îşi întrerupe tăcerea consilierul.

La începuturi, Tălmăcenii au locuit pe o stradă de lângă Piaţa Obor, iar acum – confirmare a prosperităţii - trăiesc într-o vilă de 570 de mp din cartierul Floreasca. Între timp, şi-au cumpărat şi un teren pe Litoral, la Neptun. Cu ce ar fi trebuit să se ocupe Black Sea Trading, sereleul care n-a avut vreodată activitate? Era franciza celui mai mare lanţ de fast-food-uri din Grecia, "Goody’s", afacere pe care Tălmăcean a abandonat-o fiindcă, până să o inaugureze, alt fast-food grecesc şi-a întins debitele pe trotuarele Bucureştiului: "Gregory’s". VILĂ. Tălmăcenii, aflaţi în proces de divorţ, sunt proprietarii unei vile din cartierul Floreasca, situată pe strada Rahmaninov FOTO: VLAD STĂNESCU

ORIGINI

De unde vin "Tălmacean" şi "Edmond" ? Bunicul lui Edmond Tălmăcean se trăgea din Sibiu şi a avut şase fraţi, toţi plecaţi în America între războaie. Tălmăcean-bătrânul a fost singurul rămas în ţară: s-a stabilit în Bucureşti şi şi-a deschis, în anii 1940, o firmă de taximetre. La sfârşitul deceniului cinci, Când soţia lui l-a găsit mort, plutind în lacul Tei, şi-a zis că fusese ucis de comuniştii tocmai veniţi la putere.

În judeţul Sibiu există un oraş care se cheamă Tălmaciu, al cărui viceprimar, Radu Moroianu, zice că, deşi toţi cei 7.500 de locuitori sunt "tălmăceni", pe niciunul nu-l cheamă Tălmăcean cu literă mare. Pe harta României mai e un cătun, Tălmaci, în judeţul Arad, comuna Craiva. Aici trăiesc 15 familii de "tălmăceni" dar, de asemenea, nici una dintre ele nu este Tălmăcean cu majusculă.

Numele lui Tălmăcean provine, desigur, de la "a tălmăci", iar pedelistul îşi închipuie că un strămoş de-al lui îi ajuta pe saşi, unguri şi români să-şi înţeleagă vorbele în mica babilonie lingvistică a Ardealului. De unde provine numele "Edmond"?

Când aştepta să i se nască fiul, mama lui Tălmăcean urmărea la televizor serialul Contele de Monte Cristo. I-a plăcut de Edmond Dantes, eroul intrigii lui Alexandre Dumas, şi, la lehuzie, şi-a strigat bebeluşul cu prenumele răzbunătorului personaj romanesc.

Talentul artistic care curge prin venele lui Tălmăcean nu e doar o invenţie a celor care-l ispitesc pe consilier spre noi scene de umor involuntar. O mătuşă de-a lui Tălmăcean, verişoară de-a tatălui – Ana Dinescu Tălmăceanu – a fost o mare soprană a Operei Naţionale din Bucureşti, iar azi, un monument de bronz, care îi imortalizează capul şi claviculele, poate fi văzut la muzeul amenajat în incinta instituţiei.

MONUMENT. O mătuşă de-a lui Tălmăcean a făcut istorie la Opera Naţională Bucureşti FOTO: VLAD STĂNESCU

<iframe width="560" height="450" src="http://www.youtube.com/embed/Ysv9vUdrwxE" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>