Din cuprinsul articolului
Datele de 17, 18 și 19 ianuarie sunt legate de câte un personaj, care mai de care mai interesant. Două dintre ele au rămas celebre prin influența lor puternic negativă și antisocială, unul a avut un rol cât se poate de pozitiv.
Primele două personaje aveau origini italiene dar au trăit în SUA, cel de al treilea a avut origine cehă și austriacă, dar a activat în România.
Al Capone - mafiotul care a creat ceea ce numim „crima organizată”
Alphonse (Alfonso) Gabriel Capone s-a născut la 17 ianuarie 1899 în Brooklyn, New York, din părinți imigranți italieni. În anii de glorie, crease un veritabil sindicat al crimei organizate. Prohibiția alcoolului l-a făcut „regele neîncoronat al crimei” din metropola americană Chicago. Datorită unei cicatrici vizibile pe față, i s-a spus „Scarface”.
Al Capone a fost prins cu greu prin eforturile procurorului Eliott Ness, care a reușit să găsească dovezile unei evaziuni fiscale de anvergură care să-l ducă pe Al Capone în fața instanței. Paradoxal, sutele de crime și acțiuni cu violență nu-i aduseseră condamnări lui Capone, care mituia tot ce se putea, de la martori, la magistrați, dar și elimina martori incomozi. Își crease chiar o reputație de binefăcător al societății, făcând și opere caritabile. Ajunsese să dețină singurul automobil blindat din SUA, care, după confiscare a fost folosit de Administrația Prezidențială a lui Franklin Delano Roosevelt pentru siguranța Președintelui SUA.
Al Capone a fost arestat în 1929, deferit justiției, eliberat în 1930. Investigat, în continuare, el a fost condamnat în 1931, pentru 11 ani, acuzația oficială fiind evaziunea fiscală. Suferind de o boală incurabilă (sifilis terțiar), fost eliberat condiționat pe 16 noiembrie 1939. A decedat la reședința sa luxoasă din Florida, pe 25 ianuarie 1947. Avea 48 de ani.
Carlo (Charles) Ponzi - escrocul care a dat numele său unei scheme cu milioane de victime
Câți dintre noi n-am auzit de „schemele Ponzi”? De mirajul investirii unui leu care în scurt timp să aducă dublu, de exemplu? Autorul acestei scheme s-a născut la Lugo, în Italia, pe 3 martie 1882. În 1920, în timp ce ajunsese în America de Nord, și avea deja pedepse cu închisoarea la activ, Ponzi a reușit să convingă americanii că dacă investeau o sumă de bani, obțineau banii și încă jumătate în 45 zile sau banii dublați în 90 zile.
Nu era nicio tehnică la mijloc, alta decât faptul că Ponzi lua banii de la oameni, în 45 sau 90 zile returna ce promisese primilor clienți din banii pe care-i colecta de la următorii clienți. Se spune că ar fi reușit să adune 20 milioane dolari americani, care în prezent, ar echivala cu 237 milioane dolari americani. Prins, Ponzi risca închisoarea pe viață, dar a reușit să convingă Justiția să îi dea o condamnare mult mai mică, fiind eliberat condiționat în 1925.
A comis alte infracțiuni și a fost arestat din nou, fiind eliberat în 1934. Ultimii 15 ani de viață i-a petrecut făcând escrocherii în Italia, ajungând sărac, reușind să fugă în Brazilia. Aici, a lucrat chiar și ca translator, pentru o conpanie italiană. A ajuns în Brazilia, cu sănătatea deteriorată. Înainte de a deceda, la 18 ianuarie 1949, în fișa sa medicală, apăreau diagnostice precum: atacul de cord, degradarea vederii până la pierderea completă a acestui simț.
Dr. Iacob Felix, pionier în medicina românească
Născut în Horschitz (Hořice v Podkrkonoší), în Cehia de azi (Imperiul Habsburgic atunci), la 6 ianuarie 1832, Dr. Iacob Felix a urmat studiile la Gitschin Jičín) și la Praga, luând Bacalaureatul în 1852. Tot la Praga, s-a înscris la Facultatea de Medicină, urmând să se transfere la Viena. În 1858, absolvit Medicina la Universitatea din Viena, specializându-se în medicină generală, obstetrică și în chirurgie, susținând examenele de specializare în intervalul ianuarie-aprilie 1858.
La 26 ani, a pornit spre București, unde știa că era nevoie de medici specialiști și unde nu era concurență. Și-a obținut autorizația de liberă practică la București, la 16 august 1858 sub numele Iacob Dimitre Felix . A fost preocupat de studiile de nișă în sfera igienei. În Războiul de Independență, a coordonat Spitalul Militar din Turnu Măgurele. A devenit din 1879, membru al Academiei Române. În 1885, a devenit Vicepreședintele Academiei Române. A fost Medic-Șef al Capitalei. Cabinetul său medical a fost tot timpul, pe Strada Cobălcescu, la nr.22. Ne-a părăsit la 19 ianuarie 1905, la București.
