Cinci români luaţi ostatici de piraţii somalezi sunt într-o situaţie-limită, pentru că răscumpărarea întârzie. Prin aceleaşi chinuri a trecut, recent, şi un sudor din satul Corbu. Să cazi în mâna piraţilor, în secolul al XXI-lea: un scenariu greu de imaginat.
Ştirile despre marinari români aflaţi în astfel de situaţii incredibile contrazic însă ideea că ar fi doar scenarii rupte din filme. Din aprilie, cinci cetăţeni români se află la bordul navei italiene „Buccaneer”, în mâinile piraţilor somalezi din Golful Aden şi aşteaptă cu sufletul la gură să se întâmple ceva şi să fie eliberaţi.
Negocierile merg însă greu şi, potrivit informaţiilor EVZ, de două zile lucrurile s-au agravat: era aşteptată răscumpărarea, aceasta întârzie, şi se pare că piraţii au devenit agresivi. Telefon din captivitate
Miercuri dimineaţă, după două luni de tăcere, marinarii români au fost lăsaţi să sune acasă. Când telefonul sună, soţiile lor nu ştiu dacă or să audă veşti de la ei ori un anunţ îngrozitor, la care nici nu vor să se gândească. Miercuri, i-au auzit plângând la telefon. Bărbaţi în toată firea, marinari, implorând să intervină cineva, oricine, să-i scape din mâinile piraţilor.
Din ce povestesc soţiile care îi aşteaptă acasă, situaţia celor cinci bărbaţi de pe „Buccaneer” este de ceva vreme tragică: sunt ţinuţi dezbrăcaţi, legaţi pe punte, în soare, aproape fără apă şi mâncare. „«Să facă cineva ceva!» Asta ne-au cerut la telefon. Sunt dis peraţi. Piraţii îi ameninţă tot timpul că nimeni n-o să plătească pentru ei. De câteva săptămâni nu mai au apă şi mâncare destulă”, spune Nicoleta, soţia lui Marius Aragea, unul dintre marinarii răpiţi. Pe de altă parte, Ministerul Afacerilor Externe (MAE) ne-a transmis ieri că „evoluţiile cazului sunt cunoscute în timp real”: „Este prematur să facem comentarii publice, tocmai pentru a nu impieta asupra bunei gestionări a proble mei de către italieni”. Un marinar care a scăpat
Experienţa trăită de un alt marinar român, răpit în ianuarie şi eliberat acum două luni, exemplifică situaţia celor aflaţi în mâinile piraţilor moderni. În satul Corbu, judeţul Constanţa, locuieşte într-o casă sărăcăcioasă Neculae Popa. E de meserie sudor, dar a devenit „vedetă” de când a scăpat dintr-o situaţie de neînchipuit: a stat trei luni în jungla nigeriană, păzit de piraţii care l-au răpit de pe vasul pe care plecase să muncească.
A fost salvat de eforturile depuse de Ambasada României din Abuja. Neculae înţelege prin ce trec românii de pe „Buccaneer”. La două luni de la eliberare, constănţeanul încă se mai trezeşte noaptea din somn speriat. Cu toate astea, îl bate gândul să plece din nou pe mare. Atâta vreme cât vaporul nu mai trece pe lângă jungla nigeriană. E mare nevoie de bani, şi pe Neculae pare să-l urmărească nenorocirile absurde: a fost anunţat că are de plătit biletul de avion cu care a fost adus acasă după ce a fost luat din mâinile piraţilor.
Autorităţile susţin că asta este legea şi trebuie respectată: „MAE acordă asistenţă cetăţenilor români aflaţi temporar în străinătate în situaţii deosebite, cu suportarea cheltuielilor, atunci când este cazul, de către persoanele respective”. AMINTIRI DIN CAPTIVITATE „Le-am zis copiilor: dacă nu-mi dădeau drumul, puneam mâna pe puşcă”
Unii ar râde dacă ar afla cum l-au ridicat piraţii pe Neculae Popa de pe vas. Lui însă nu-i prea vine să râdă. „Asta este, eram la toaletă... Am auzit cum au urcat, cum au spart pe acolo. Erau înarmaţi cu arme moderne, n-avea nici poliţia ce aveau ei. Au venit noaptea, cu bărci rapide, au urcat la bord. Când vin, au chiar şi steag din ăla cu cap de mort! Nu ştiu cum de nu şi-a dat căpitanul seama, că vasul ăla mai fusese atacat de două ori. La un moment dat, s-a lăsat liniştea. Am zis că au plecat. Când să ies, erau cu pistoalele la uşă”, îşi aminteşte Neculae. Nu l-au trântit sau bruscat. Ceilalţi marinari s-au ascuns prin tancurile cu păcură şi nu i-au găsit. Neculae a avut ghinion: „Doar pe mine m-au luat şi m-au dus în i ni ma junglei”. Aici a stat trei luni cu inima cât un purice, neştiind dacă va mai scăpa cu viaţă. Păzit non-stop „Toate lighioanele lumii” i-a fost dat lui Neculae să vadă în jungla unde a fost ţinut prizonier. „Dar parcă te puteai bucura de ceva...”, glumeşte marinarul. Era păzit zi şi noapte, de câte doi africani înarmaţi până în dinţi. Unii „rupeau” engleză, ba chiar era un pirat care înţelegea româneşte. „Fusese în România, îl puneau să asculte la telefon când aveam de transmis că sunt răpit”, povesteşte Neculae Popa. În primele zile i s-a zis clar: „Să nu faci mişcări bruşte” şi i s-a arătat semnul cu degetul trecut peste beregată, ca să priceapă bine despre ce este vorba. L-au pus apoi să dea telefon şi să spună că e răpit. Nigerienii au cerut în jur de două milioane de dolari în schimbul vieţii sudorului din Corbu. Bani care au tot întârziat să apară, după cum spune acesta. Droguri şi dansuri tribale
El îşi aminteşte că piraţii fumau marijuana în cantităţi industriale şi se luau la harţă din senin. „Nu puteai să ştii ce au în cap!” Spaima cea mai mare o trăia la miez de noapte, când se trezeau piraţii din aburul drogurilor, urlau şi trăgeau rafale de mitralieră în aer. Sâmbăta, avea loc un ritual: nigerienii făceau focuri, se mascau şi dansau sălbatic. Neculae era aproape paralizat de frică cu toate că nu poate spune că l-au bătut piraţii. Ba dimpotrivă, s-au legat chiar simpatii ciudate între ostatic şi agresori.
Unii dintre ei îi mai turnau, când nu se uita liderul lor - un african căruia îi spuneau „Patronul”, după ierarhia unei companii, mai degrabă, şi nu a unei bande de răufăcători -, alcool în cana pentru apă. Ceea ce, pentru un marinar la anaghie, era mană cerească. După o vreme, piraţii au început chiar să-i aprecieze „îndemânarea”: „Nu ştiau cum să-şi pună prelatele pe cort şi le-am arătat. Asta le-a plăcut. A trebuit să mă dau cu ei. Dacă stăteam cuminte, nu-mi făceau nimic. M-a ţinut Dumnezeu să nu mă pierd cu firea. Că stresul ăla te termină”. Aşadar, Neculae se obişnuise. Dar chiar şi aşa, au început să-l bântuie gânduri negre. „Mă gândeam: unde să fugi, că n-aveam unde? Eu le-am zis copiilor: dacă nu-mi dădeau drumul, mă gândeam să pun mâna pe -o puşcă, să fac ceva”. Într-un astfel de moment a venit însă „Patronul” şi i-a spus: „După ce mănânci, pleci”. I-au pregătit imediat un drum cu barca. Şi deodată, seria de evenimente ciudate din viaţa lui Neculae Popa avea să fie întregită de un tablou de neimaginat: câţiva piraţi erau trişti că pleacă, unii chiar au lăcrimat.
„În Somalia nu există autorităţi care să facă ceva, este o ţară neguvernată. N-au niciun miliţian (...). De asta se aude atât de des de piraţi acolo.(...) Sunt doar 17 nave de război în zonă, n-ai ce să faci!” Adrian Mihălcioiu, liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor
DE CE ÎN SOMALIA „Nu există autorităţi care să intervină”
„Să auzi tu un bărbat că plânge, când tu îl ştii puternic! La început nu era aşa, când suna. Încerca să ne protejeze. Dar acum spunea disperat să vorbim la primar, dar ce să facă primarul?”, spune Nicoleta Aragea, soţia lui Marius, unul dintre marinarii răpiţi în aprilie pe vasul sub pavilion italian, „Buccaneer”. Alături de el, alţi trei marinari constănţeni (Dorel Gheorghe, Adrian Gâlcă, Nicuşor Marinescu) şi un altul din Tulcea aşteaptă să fie eliberaţi.
Adrian Mihalcioiu, liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor, spune că, potrivit informaţiilor sale, situaţia celor cinci români s-a agravat în ultimele zile din cauza amânării răscumpărării. „Lucrurile sunt grave. Piraţilor li s-a promis răscumpărarea pentru ziua de marţi şi nu au primit-o, aşa că au devenit nervoşi”, spune Mihălcioiu. Motivul ar fi că valoarea navei este mai mică decât cea a asigurării încheiate de armator. „De asta durează atât de mult.
În Somalia nu există autorităţi care să facă ceva, este o ţară neguvernată. De asta acolo se aude atât de des de piraţi. N-au niciun miliţian, sunt nişte triburi care îşi împart aceste teritorii, de-a lungul plajei. Traseele unde acţionează sunt la distanţe de 1.400 de kilometri unele de altele şi, când navighezi, nu poţi să ştii pe unde să le eviţi. Ce poţi să faci? Sunt doar vreo 17 nave de război acolo, n-ai ce să faci!”, explică Adrian Mihălcioiu. În Somalia, aproximativ 200 de persoane, în mare parte chinezi, sunt date dispărute în urma activităţilor de piraterie. „China nu plăteşte răscumpărare”, arată Mihălcioiu.
Recomandările noastre
