Un CV oarecare este suficient pentru a te angaja la trei firme diferite din Capitală, în numai trei ore. „Evenimentul zilei“ a realizat un experiment simplu, cu ajutorul unei prezentări falsificate.
Un CV oarecare poate ajuta pe aproape oricine vrea să se angajeze în trei locuri, în numai trei ore.
Fragmente: absolvent de liceu, muncitor necalificat în construcţii - Roma (Italia), ospătar la pensiunea X din Costineşti, manipulant marfă la firma Y din Vaslui.
Abilităţi şi competenţe sociale: munca în echipă, adaptabilitate la diferite programe de lucru. Dedesubt, un număr de telefon şi o adresă de e-mail la care poţi fi anunţat de reuşită.
Ne puteți urmări și pe Google News
„Evenimentul zilei“ a realizat un experiment simplu, cu ajutorul acestei prezentări falsificate. Am ales trei companii din domenii diferite - un restaurant, un hipermarket şi o firmă de construcţii -, în care o pregătire medie şi o experienţă mai mult sau mai puţin relevantă par suficiente. La KFC se sperie lumea repede Ora 9.30, prima oprire: restaurantul KFC din Piaţa Unirii. Pe uşă, colonelul Sanders te arată cu degetul, anunţă că face recrutări. Dincolo de tejghea, o mulţime de uniforme şi şepcuţe în mişcare. Nu este o oră aglomerată, dar se pregătesc de o zi plină, una oarecare adică. La câteva zeci de secunde după ce îi spun unei angajate ce intenţie am, apare un bărbat scund şi zâmbitor, el e Liviu. Mă prezint, îi întind CV-ul. Zâmbeşte, semn că am făcut un gest inutil: „Avem nevoie de bucătari“. Nu mă pricep la bucătărie, dar nu este o problemă - şi de casieri este nevoie.
„Salariul este de 6,5 milioane pe lună, plus o masă pe zi, program de opt ore“, explică bărbatul. Nu trebuie niciun fel de experienţă, dacă am lucrat ca ospătar e OK însă.
Vine foarte multă lume, cu sau fără CV, mai spune el. „Se sperie însă repede - e prea mult de muncă. Vedeţi şi dumneavoastră ce e aici...“ şi arată spre agitaţia cu dublu sens bucătărie-case de marcat. Iau hârtia cu care a doua zi ar trebui să mă duc la sediul din Piaţa Romană, pentru o prezentare şi un curs de instruire. A specificat pe foaie „pentru KFC Unirii“, ca nu cumva să mă „confişte“ vreun coleg de la alt restaurant. Sunt lucrător recepţie marfă La doi paşi este hipermarketul Carrefour, deschis în urmă cu câteva luni. CV-urile se depun într-o urnă aflată la intrarea în magazin, în dreptul punctului de informare. De aici aflu că îmi trebuie un CV tipizat. „Tipizat, adică scris la calculator, cel pe care-l aveţi e bun“, sunt repede lămurit. Alături, o listă cu posturi pe alese: casier, lucrător comercial, lucrător recepţie marfă, lucrător recepţie clienţi, lucrător întreţinere sau agent de securitate. Trec repede „casier“. Răspunsul - într-o săptămână, îmi spun doamnele de la punctul de informare. Au trecut două, dar a meritat: am varianta „lucrător recepţie marfă“, mă anunţă prin telefon o voce feminină. Cu siguranţă, experienţa de manipulant marfă la firma Y a cântărit decisiv. Urgenţa bate experienţa După periplurile pe la KFC şi Carrefour, cumpăr un ziar. Secţiunea „locuri de muncă“ e înţesată de numere de telefon, sunt pagini întregi. O veche specificaţie - „experienţă în domeniu“ a fost înlocuită de o alta - „urgent“. Predomină anunţurile firmelor de construcţii, care vor muncitori „la kilogram“.
Răsfoiesc şi încercuiesc numere de telefon la o cafea, la McDonald’s. Pe tejghele aşteaptă un teanc de formulare, un tânăr zâmbeşte de după ele. Spune că s-a angajat şi că e gata să mă primească şi pe mine în echipă. Printre „promisiuni“, şi aceea că voi ajunge şef de restaurant în câţiva ani. Este încă vremea micului dejun, am deja un job în buzunar şi unul în aşteptare, aşa că mă mai gândesc. „Se caută profesioniştii“ Următoarea ţintă: firma de construcţii X, care caută urgent muncitori calificaţi şi necalificaţi. Criza de forţă de muncă din domeniu poate deveni norocul meu.
Este un sediu mic şi doar două angajate pe care le deranjez de la masă. Una dintre ele lasă totuşi mâncarea deoparte şi mă însoţeşte la biroul de la etaj, pentru a discuta despre angajare. „Ar fi fost bine dacă aţi fi lucrat ca zugrav sau altceva, să ştiţi o meserie. Aţi fi lucrat pe şantier, unde se plăteşte mai bine. Se caută profesioniştii, în general. Aşa, vă putem oferi un post de muncitor în întreţinere lucrări“, îşi expune oferta. Se plăteşte la zi, câte 40 de lei pentru 10 ore de muncă. Veţi lucra cu „nea Petrică, un domn în vârstă, foarte de treabă, vă poate învăţa meserie“.
Mă asigură că nu va fi o treabă foarte solicitantă, că mâine dimineaţă, la prima oră, mă pot urca deja cu nea Petrică în maşină şi că-mi voi primi salopeta.
Recomandările noastre
