Pe data de 9 noiembrie, doctorul Musta a spus cu subiect şi predicat, o ştire groaznică: „Suntem într-o situaţie dificilă. La Terapia Intensivă deja de câteva zile nu avem loc. (…). S-a întâmplat ca în cursul zilei de ieri (8 noiembrie n.r.), până astăzi dimineaţă, să decedeze peste 6 persoane, toţi cu forme foarte grave, internate de clinică, atât în Secţia de Boli Infecţioase, cât şi Pneumofiziologie şi care s-au decompensat şi nu am avut soluţie pentru ei”.

Mai clar de atâta nu se poate. Deci, 6 pacienţi au murit pe secţiile spitalului, pentru că nu a mai fost loc la ATI.

A doua zi, pe 10 noiembrie, ne trece de sperietura pe care ne-o produsese Musta cu declaraţia lui. Nu pentru că am scuipat în sân, aşa cum se obişnuieşte, ci pentru că a glăsuit, despre cele petrecute la Timişoara, însuşi preşedintele Iohannis, liniştindu-ne: „Este un aspect care se referă la comunicarea între spitale, și aici este loc de mai bine. Am fost informat în această seară că ar fi fost locuri chiar în Timișoara, doar că unii cu alții nu s-au întâlnit și comunicarea a fost suboptimală. Sper să nu se repete aceste lucruri”.

Va să zică, locuri la ATI erau, dar nu au ştiut de ele. Comunicare deficientă şi suboptimală pe deasupra.

A doua zi, pe 11 noiembrie, apare şi managerul spitalului „Victor Babeş” din Timişoara, Cristian Oancea, care, pentru a-i ţine hangul lui Iohannis, face clasica manevră cu „mortu-i vinovat”. Declară domnul Oancea în deplin acord cu preşedintele: „Cei șase pacienți pe care i-am pierdut pe secții, nici cu ATI nu puteau fi salvați. Au fost cazuri de moarte subită, erau vârstnici, bolnavi cronici cărora infectarea cu coronavirus le-a grăbit sfârșitul”.

Deci, bolnavii sunt de vină, că erau vârstnici şi suferinzi şi n-au mai ajuns la ATI unde îi aşteptau paturi goale, complet utilate şi personal odihnit şi nestresat, gata să-i întâmpine.

Domnule Oancea, n-om fi noi doctori, dar nici tâmpiţi nu suntem. Dacă cei şase bolnavi au murit pentru că erau suferinzi rău de tot, şi pe lângă alte beteşuguri grave care oricum îi duceau repede spre groapă,  mai erau infectaţi şi cu un pui de COVID, de ce i-aţi socotit la morţi de COVID, dacă, practic, ei au murit din alte cauze, doar că în loc de joi, au murit marţi? Dacă, oricum, mai aveau zile puţine?

Şi ca totul să fie limpede, vine şi Virgil Musta, că nu-mi mai vine să-i spun medic, cu toată cariera lui impresionantă, şi ne spune că de fapt noi suntem proştii şi nu i-am înţeles cum trebuie spusele: „Poate nu am fost bine înţeles sau poate nu m-am exprimat eu foarte bine, dar am spus că au decedat şase pacienţi pe secţie, cu forme severe de COVID-19. În această boală există evoluţia rapidă şi se decompensează. Colegii de la ATI au intervenit, dar nu a mai fost timp de mutare pe Secţia ATI. Ei sunt pacienţi care au murit pe secţie. Cauza nu este că nu erau locuri pe ATI.”

Aşadar, şi la Musta, tot un fleac de eroare de comunicare a fost. Ori nu am înţeles noi, ori nu s-a făcut el înţeles.

Şi la Iaşi, la Spitalul Modular Leţcani, datul cu stângul în dreptul în ceea ce priveşte declaraţiile, este la mare preţ. Spitalul abia a început să funcţioneze, nu primeşte decât cazuri uşoare şi medii şi deja s-a ales praful de staţia de oxigen. Vitală pentru pacienţi. Ia să vedeţi declaraţii aici.

Vasile Cepoi, directorul DSP Iaşi: „Staţia de oxigen de la Leţcani a suferit o defecţiune gravă, care nu a putut fi încă remediată”. Alina Popa, directorul firmei care a donat spitalul: „Defecţiuni nu există, există doar necesitatea de a face teste la cele patru fabrici, urmare a legării lor în bypass”. Carmen Dorobăţ, managerul Spitalului de Boli Infecţioase “Sfânta Parascheva” Iaşi: „Staţia de oxigen a fost pusă în funcţie pentru 24 de paturi, în zona de Terapie Intensivă. La un moment dat s-a oprit”.

Din nou, un fleac de eroare de comunicare, în care trei oameni spun despre acelaşi spital, trei lucruri diferite. Tot nu am înţeles. La Leţcani, este sau nu ATI.

Vali Dima, cetăţean din Focşani: “Vineri, 6 noiembrie, Poliția Locală Focșani sună direct pe numărul de mobil al tatălui meu, pentru a confirma prezența la domiciliu (carantină DSP). Răspunde mama, care le comunică, stupefiată, faptul că soțul nu poate vorbi cu ei, pentru că decedase cu mai bine de 48 de ore în urmă, la Spitalul Județean de Urgență Sf. Pantelimon!”

Tot un fleac de eroare de comunicare.

Ilie Brad, cetăţean din Sibiu: ”Am fost sunat ieri dimineaţă să mă întrebe ce face tatăl meu. Am simțit că mor eu când am auzit această întrebare. Tata era înmormântat cu o zi înainte.”

Tot un fleac de eroare de comunicare.

Întrebarea mea ar fi: Pentru aceste erori de comunicare, din cauza cărora se pierd vieţi omeneşti sau se amplifică durerea familiilor celor care au murit, cine răspunde? Şi dacă nu cumva aceste fleacuri de erori de comunicare se pot încadra la neglijenţă în serviciu cu consecinţe deosebit de grave sau alte paragrafe ale Codului Penal.

Aşteptăm şi noi un fleac de comunicare pe această temă. Dacă se poate, fără eroare.

 

Sorin Ovidiu Bălan