Ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul, crede că această chestiune ar trebui discutată în şcoală pentru înlăturarea tuturor vechilor clişee.

Comunitatea gay din România se bucură de sprijinul Ambasadei Franţei la Bucureşti. Într-un interviu acordat EVZ, ambasadorul Henri Paul vorbeşte despre succesul parteneriatului civil în Franţa şi îi îndeamnă pe politicienii români să susţină drepturile LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali).

EVZ: Nu am găsit drepturile minorităţilor sexuale pe agenda vreunui partid parlamentar din România. Cum vă explicaţi? Henri Paul: Nu este vorba doar despre parlament, nu veţi găsi drepturile minorităţilor sexuale nici pe agenda guvernului, deşi România şi-a luat nişte angajamente la nivel diplomatic internaţional. Se pare că în societatea românească această chestiune este încă tabu.

Există multe motive, nu sunt sociolog sau psihoterapeut, doar un observator al realităţii. Nu am o explicaţie, poate tradiţiile, poate influenţa fostului regim comunist care învăluia chestiunile sexuale în secret. Poate e vorba şi despre lipsa de comunicare dintre români. Toţi sunt secretoşi în privinţa vieţii sexuale, a vieţii private şi nu comunică cu ceilalţi.

Parteneriatul civil, un succes

Pare să fie un tipar valabil pentru ţările din estul UE. La Vilnius, parada gay fusese interzisă într-o primă instanţă. Nu cred că parada gay este singura de care să ţinem cont. Este o manifestaţie care vine din SUA şi poate că nu este adaptată pentru alte ţări. În această ţară (n.r. - România), spre exemplu, nu există prea mulţi oameni pe străzi în niciun moment. Nu văd de ce ar fi în cazul acesta. Pur şi simplu trebuie să vorbim despre homosexualitate.

Trebuie să fie discutată în şcoli şi universităţi, trebuie să fie educaţie sexuală. Chestiunea trebuie ridicată pentru a înlătura toate vechile clişee. E o problemă de educaţie. România se va schimba şi sunt sigur că noile generaţii gândesc diferit, dar problema este că România mai are mult până se va schimba.

Avem nevoie de timp şi trebuie să arătăm şi lucruri diferite. De aceea juriul premiului pentru drepturile omului al Ambasadei Franţei a decis să acorde acest premiu regizorului Claudiu Mitcu, care vrea să facă un film pe această temă.

De ce este important ca politicienii să susţină drepturile LGBT? E simplu. Pentru că avem nevoie de legi. Dacă nu avem un politician care să voteze pentru o lege, nu există schimbare.

O solicitare a comunităţii gay din România în ultimii ani a fost parteneriatul civil. Cum funcţionează el în Franţa? În Franţa a fost un foarte mare suces şi nu este folosit doar de homosexuali. Mulţi oameni nu doresc să aibă legături profunde, greu de dizolvat, precum mariajul şi foarte des, ceea ce noi numim PACS (pacte civil de solidarité), este folosit înainte de căsătorie.

Minorităţile sexuale sunt foarte mulţumite de acest parteneriat civil. În Franţa nu cred că există o mare majoritate - nici printre membrii comunităţii gay - în favoarea căsătoriei între persoanele de acelaşi sex. Cred că trebuie însă să mai întărim acest instrument, în privinţa moştenirii sau a dreptului unui partener de a beneficia de pensia celuilalt.

De ce nu se mai face un pas spre căsătorie, dreptul de a adopta? Sunt chestiuni diferite. Nu există un consens în societatea franceză pe tema căsătoriei sau a adopţiei. Cred că este şi o chestiune ce ţine de societate, de evoluţie, de numărul de cazuri al cuplurilor care doresc să adopte. Cunosc un cuplu gay care a adoptat, dar este vorba despre activişti ai comunităţii gay.

În acest moment, în societatea de aici, cred că primul pas este lupta împotriva discriminării, a recunoaşterii faptului că homosexualii au aceleaşi drepturi de bază ca toată lumea. Al doilea pas, rămâne de văzut, depinde de societate. Există puţine ţări în care acest lucru - căsătoria - poate fi făcut.

DESPRE ARGUMENTUL CREŞTIN-ORTODOX

„O tradiţie religioasă foarte conservatoare” Mulţi oameni invocă credinţa religioasă creştin-ortodoxă pentru a discrimina minorităţile sexuale. Poate fi acesta un argument? Greu de spus. Nu cunosc destul de mult religia pentru a mă pronunţa dacă este un argument sau nu. Există asemănări cu Rusia, cu Serbia, dar iată, la Vilnius nu avem creştinism ortodox. Cred că este vorba despre o tradiţie religioasă foarte conservatoare. Libertatea religioasă este un drept civil. Problema este atunci când un drept civil încearcă să impună restricţii altui drept civil. Cred că trebuie să aducem împreună toate aceste drepturi.

Chestiunea ţine şi de alegerea oamenilor. Evident că susţinem libertatea credinţei. Dar dacă ei doresc să fie religioşi la modul strict, cred că ar putea fi o problemă şi pentru ei. Uitaţi-vă la problemele pe care le avem cu musulmanii. Dacă credinţa musulmană impune unei femei să fie ascunsă în casă, să nu vadă alţi bărbaţi, să nu se comporte ca o persoană normală, vorbim despre extremism, şi acesta trebuie să fie combătut.

Apropo de intenţia Franţei de a interzice portul burqăi în public. Femeile musulmane spun că le sunt încălcate drepturile... Parlamentul va adopta o lege care interzice femeilor să poarte acest veşmânt în public. Avem deja o autoritate independentă împotriva discriminării, o lege împotriva violenţei asupra femeilor şi a copiilor. În această chestiune, a veşmântului musulman, avem nevoie de o lege pentru că trebuie să existe libertatea de a te îmbrăca în felul în care doreşti.

Revenind în România. Aveţi un mesaj pentru politicienii români pe tema drepturilor minorităţilor sexuale? Nu cred că am unul în mod special. Dacă mă vor citi vor vedea că Franţa nu este ocupată numai cu chestiunile economice. Politicenii români au multe probleme de rezolvat. Voi spune doar că, printre multele probleme pe care trebuie să le rezolve -situaţia economică nu este una uşoară - trebuie să o rezolve şi pe aceasta.

"Homosexualitatea trebuie să fie discutată în şcoli şi universităţi. Chestiunea trebuie ridicată pentru a înlătura toate vechile clişee.”

HENRI PAUL, ambasadorul Franţei la Bucureşti