Cea mai înaltă şosea circulabilă din ţară, Transfăgărăşanul, a pierdut şi anul acesta startul pentru sezonul estival. Odată cu topirea zăpezilor, şoseaua este şi mai plină de gropi, tunelurile sunt chiar mai periculoase decât anul trecut, pentru că plasele de siguranţă s-au rupt şi mai mult, iar gunoaiele de la marginea drumului s-au înmulţit.

Offroad pentru curajoşi

„Domnule, zona e superbă. Nu mai vin prea curând însă, pentru că îmi rup maşina. Asta e. Mă duc la Valea Prahovei, stau în coloana de maşini cu orele, mă înghesui alături de ceilalţi pe la terase sau prin pădure, dar măcar ştiu că maşina e în siguranţă, găsesc un loc unde să stau, am unde să mănânc. Aveam de cheltuit nişte bani. O dă-i las la Sinaia, spre exemplu“, povesteşte George Constantin, un turist originar din Bucureşti.

„În faţa mea au căzut de pe munte doi bolovani, de am crezut că m-au atins. Nu există plase de siguranţă, parapeţi, ceva care să ţină muntele pe loc, nimic. Dacă ai neşansa să te lovească o stâncă, e vai de capul tău“, spune bucureş teanul. Şi localnicii sunt afectaţi de starea drumului. Gabriel Grămadă are o pensiune, Cota 1200, înfiin- ţată în urmă cu opt ani.

„E mare păcat de cum arată drumul acesta. Eu am doar 30 de locuri. Vin turiştii prima oară, sunt încântaţi, dar a doua oară sună înainte şi întreabă dacă a fost reparată şoseaua. Sunt nevoit să le spun că se lucrează, că s-a mai reparat, ca să nu renunţe. S-au făcut măsură tori pentru studii de fezabilitate, dar nimic nu s-a finalizat“, povesteş te proprietarul pensiunii. „Doar cei pasionaţi de munte se încumetă“, conchide Gabriel Grămadă.

Peste 30 de ani
de pauză

Transfăgărăşanul a fost construit între 1970 şi 1974, iar de atunci nu au mai fost făcute reparaţii serioase. Şoseaua s-a degradat continuu, iar perspectivele nu sunt optimiste.

Cornel Moldovan, şeful Direcţiei de Drumuri Naţionale Argeş, spune că nu au fost alocaţi bani pentru reabilitarea drumului. Şi Dumitru Teodorescu, şeful Districtului de Drumuri Naţional Căpăţâneni, ultima localitate înainte de munte, cel a cărui formaţie se ocupă de întreţinerea drumului, afirmă că se vor face doar reparaţii cu criblură.

Când ministrul transporturilor, Ludovic Orban, a fost anul trecut în zonă, a spus că tratamentul cu criblură nu se mai foloseşte de mulţi ani în UE, însă subordonaţii săi continuă să-l aplice şi acum. Mare parte din Transfăgărăşan este pe teritoriul comunei argeşene Arefu, una dintre cele mai întinse din judeţ. Din cauza şoselei proaste şi a faptului că nu sunt pe traseu hoteluri sau restaurante, bugetul comunei nu este aşa cum ar trebui să fie.

„Unele dintre pensiunile de la Piscu Negru nu au autorizaţie, altele nu plătesc la buget, nu ne alegem cu nimic. Nu sunt hoteluri care să contribuie la buget cu sume din impozite. Totul porneşte de la calitatea drumului, apoi de la starea de amorţeală în care este totul. Ne luptăm să facem proiecte şi să dăm drumul zonei să se deschidă către turism, dar cu gropi în asfalt e foarte greu“, spune primarul din Arefu, Gheorghe Stoican.

AMENINŢĂRI

Tunelurile groazei

În funcţie de zăpezi, Transfăgărăşanul este deschis, în mod normal, între 30 iunie şi 1 octombrie. Acesta are 90 de kilometri lungime, două benzi de circulaţie. Pe tot traseul sunt construite 27 de viaducte şi poduri. Tunelurile, prin pereţii cărora se infiltrează şi apa, sunt însă adevărate tuneluri ale groazei.

Sutele de tone de rocă ameninţă maşinile şi turiş tii temerari care se încumetă să treacă printre ele. Transfă- gărăşanul sau DN 7C leagă Transilvania de Muntenia. Acesta urcă în serpentine până la altitudinea de circa 2.000 metri. Viteza de rulare este de 40 de kilometri pe oră. Dacă şoferii nu conduc încet, riscă să rămână suspendaţi.

George Constantin turist: "Domnule, zona e superbă. Nu mai vin prea curând însă, pentru că îmi rup maşina. Asta e. Mă duc la Valea Prahovei, stau în coloana de maşini cu orele, mă înghesui alături de ceilalţi pe la terase sau prin pădure, dar măcar ştiu că maşina e în siguranţă."