Așa că nu am fost prea mirat când în emailul meu au poposit gândurile finei mele Andreea Demirgian-Petre, din Canada, de care sunt foarte mândru, un eseu care se numește ”Poveste de nespus copiilor mici”:
”A fost odată… Nu chiar demult, parcă ieri. A fost odată un timp în care nici nu știam cât de liberi suntem, nici nu știam cât de mult ne vom lipsi unii altora.
Cât ne vor lipsi cafelele, filmele, parcurile, duminicile la mama, mersul la biserică, nunțile, petrecerile de Crăciun de la birou.
Cât ne vor durea distanțele, absențele, liniștea. Câte pachete nu vor ajunge decât prea târziu la destinație și câte măști va trebui să purtăm.
A fost odată,
Nu chiar demult, parcă ieri,
Un timp în care luam de bune strânsul în brațe, lansările de carte, premierele la cinema, ieșirile în oraș cu băieții, ori brunch-urile cu fetele, mersul la magazine, pipăitul obiectelor, orele de înot și exersatul la sală, cantonamentele și chefurile de onomastici…”
Vă sfătuiesc să urmăriți restul eseului pe https://injoaca.ro/in-joaca/poveste-de-nespus-copiilor-mici/.
Recomandările noastre
