La Botoșani nu prea erau spații corespunzătoare. Omul potrivit la locul potrivit avea să fie… un activist de partid.

Pe vremea aceea prim-secretar al Comitetului Județean la Botoșani era Petre Duminică, venit de prin Argeș, din dispoziția partidului.

Momentul în care a fost decisă soarta Muzeului Județean a fost consemnat de către directorul de atunci al instituției, Paul Şadurschi, în revista Forum cultural, în urmă cu aproape 20 de ani.

Duminică vrea să vadă clădirea propusă și să i se prezinte și planul de amenajare, ce urma să înceapă în fosta Cameră de comerţ şi industrie. Era vara anului 1975.

Prim-secretarul părea un om blajin, era zâmbitor şi, printre picături, făcea glume chiar. Când am terminat prezentarea, m-a întrebat în cât timp va putea deveni acest muzeu o realitate. I-am răspuns că, din punct de vedere tematic şi al pieselor de muzeu, în bună parte restaurate, suntem gata, dar ne lipsesc fondurile…”, își amintea Paul Şadurschi.

 Surpriza

Iar aici avea să vină surpriza la care nimeni nu se aștepta, și probabil cel mai important moment din istoria Muzeului Județean.

Tovarășul Duminică, om cu viziune culturală, se pare, dar și cu statutul activistului care își permite să răstoarne planurile și să și le impună pe cele proprii, reușește ca din numai câteva cuvine să hotărască viitorul Muzeului.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE