Negociatorii se grăbesc să ajungă la un acord săptămâna aceasta, sperând să mențină impulsul cu cea mai bună șansă din ultimii ani de a revizui regulile privind azilul. Guvernele UE se luptă contra cronometru pentru a realiza prima lor revizuire majoră, de ani de zile, a politicilor cheie în materie de azil ale blocului comunitar, dar „totul este încă pregătit pentru negociere”, a declarat miercuri ministrul suedez al migrației, Maria Malmer Stenergard, pentru Politico.
Suedia deține în prezent președinția rotativă a Consiliului UE, responsabilă fiind cu ultima încercare a blocului de a semna un nou acord cu privire la proceseazarea și relocarea solicitanților de azil. În ultimele săptămâni, oficialii au transmis semnale că un acord cu privire la cele două dosare litigioase de pe masă ar putea fi în curând posibil. Dar discuțiile s-au tensionat pe măsura ce negociatorii se apropie de un posibil acord.
Oficialii nu pot încă să cadă de acord asupra modului în care migranții ar putea fi distribuit mai uniform în Europa. Totuși, în timp ce Malmer Stenergard a recunoscut că numeroase probleme au rămas nerezolvate, ea a spus că o înțelegere nu este exclusă. „Sunt pregătită pentru negocieri îndelungate și am speranță”, a spus ea.
Negociatorii sunt în contra-timp pentru că sperau să primească un text stabilit pentru miniștrii de interne din UE pentru întâlnirea lor de joi de la Luxemburg. Un acord asupra celor două dosare ar putea apoi deschide calea pentru un acord final înainte de alegerile europene de anul viitor. Malmer Stenergard a spus că orice acord ar trebui să atingă un echilibru între asistența țărilor de graniță cu numărul tot mai mare de solicitanți de azil care sosesc și limitarea capacității acelor migranți de a se muta apoi fără permisiune în UE.
„Dacă faci schimbări într-o parte, atunci pentru a menține echilibrul, țările cu opinie contrară pretind o schimbare în direcția lor”, a spus ministrul suedez. UE a eșuat în mod repetat să reformeze regulile de azil în ultimul deceniu din cauza intereselor conflictuale și a pozițiilor politice ale liderilor care au făcut din migrație o problemă electorală de top. Ultimele negocieri au fost privite ca fiind cea mai bună șansă de a implementa o reformă în ultimii ani. Și, deși încă se poate ajunge la un acord,
Malmer Stenergard și câțiva diplomați implicați în negocieri, care au vorbit sub rezerva anonimatului, au spus că numeroase probleme rămân nesoluționate. Unii diplomați s-au plâns că noul domeniu de aplicare al unei reguli de simplificare a întoarcerii migranților ale căror cereri de azil sunt respinse în țările de tranzit a fost restrâns până la punctul în care este o preocupare pentru multe state membre, inclusiv Franța și Țările de Jos. Și aceiași diplomați spun că acesta va fi unul dintre punctele cruciale ale discuțiilor. „Fără o soluție de extindere a posibilităților de întoarcere în țări terțe sigure, riscăm să suprasolicităm statele din prima linie cu un număr mare de migranți”, a spus unul dintre diplomații UE. „Asta ar submina noul sistem înainte ca acesta să fie la pământ”.
Subiecte controversate
Iar Malmer Stenergard a indicat că nu a existat nici un acord asupra unui alt subiect controversat: dacă copiii ar trebui să fie scutiți de sistemul de procesare a azilului la graniță, ceea ce duce adesea la detenții scurte. Germania a făcut eforturi pentru scutiri. O altă problemă deschisă: Cât trebuie să plătească țările pentru a nu accepta migranți. Malmer Stenergard a spus că cea mai recentă cifră a fost de 20.000 de euro „de persoană”, în conformitate cu ceea ce a scris anterior Politico.
Decizia de a forța țările să plătească această sumă chiar dacă nu vor primi migranți a înfuriat unele guverne, inclusiv pe cel polonez. Mai mult, cele mai puternice trei țări ale UE – Germania, Franța și Italia – nu au decis încă dacă vor sprijini pachetul de migrație și cer concesii majore, potrivit documentelor intrate în posesia Politico. Sprijinul Italiei este crucial, deoarece este una dintre țările care primește cel mai mare număr de solicitanți de azil. Un alt diplomat al UE, vorbind și el sub protecția anonimatului, a descris starea de spirit ca fiind „un grup destul de mare de țări” care sunt dispuse să spună „da, ok, dar ne dorim puțin mai mult”.