O revoluţie a statului de drept s-a produs în sistemul judiciar prin dosarele de corupţie în care sunt judecaţi sau condamnaţi oameni din topul personajelor puternice şi influente. În ciuda acestui fapt, Justiţia rămâne cu cel mai important test netrecut.

 Pentru noi, oamenii de rând, este foarte bine când dorm neliniştiţi puternicii zilei care se ştiu cu musca pe căciulă. Cine e cinstit nu are niciun motiv să fie îngrijorat. Cei care au averi construite prin mită şi influenţă politică nu dorm foarte bine când văd aproape în fiecare săptămână cum e luat pe sus altul dintre ei. Ştiu că se apropie şi mai mult momentul când vor răspunde ei pentru faptele comise.

Pentru că în România frica păzeşte cel mai bine bostănăria, cu cât tremură mai mult şmecherii din politică, de teama procurorilor, cu atât e mai sănătos pentru viitorul nostru.

Nu putem avea niciun viitor dacă jaful acesta fără limite nu este adus în cote normale şi suportabile. În nicio ţară nu este eradicată total corupţia, dar fenomenul este ţinut în limite nu-i permit să afecteze grav societatea. În România, fenomenul a pârjolit pur şi simplu totul în jur. Nu avem autostrăzi pentru că regii asfaltului au furat fără limite mână în mână cu politicienii corupţi. Nu avem şcoli, spitale, servicii publice de calitate pentru că s-a prăduit fără nicio măsură. E foarte sănătos ca cei care au făcut asta să tremure acum de frica Justiţiei. Vorbim de un progres pe drumul către un viitor mai bun.

Chiar dacă dă de pământ cu cele mai puternice personaje ale momentului, Justiţia din România are o mare tinichea legată de coadă: imunitatea lui Ion Iliescu pentru crimele Revoluţiei şi Mineriadei din 1990.

Este inadmisibil ca rudele victimelor lui Ion Iliescu să asiste, de 25 de ani, la o muşamalizare perpetuă şi o tergiversare continuă a anchetelor din aceste dosare.

Situaţia este cu atât mai scandaloasă cu cât Ion Iliescu nu a fost vreun criminal în serie care a acţionat noaptea, sub protecţia întunericului. Cocoţat pe puterea smulsă din mânile lui Ceauşescu, tovarăşul Ion Iliescu a comis public faptele care au produs atât de multă durere şi suferinţă celor care şi-au văzut părinţii, fraţii, copiii ucişi în stradă. Unii au fost puşi să se omoare între ei în numele luptei cu teroriştii inexistenţi cu care Iliescu a isterizat românii. Alţii au murit pentru că Iliescu şi-a apărat puterea chiar şi prin micul război civil din Piaţa Universităţii. Minerii au fost masa perfectă de manevră pentru o represiune violentă a celor care au înţeles că Iliescu nu este decât un comunist care nu are nicio intenţie să termine definitiv şi irevocabil cu sistemul criminal împotriva căruia pornise Revoluţia.

L-a văzut o ţară întreagă vorbind despre teroriştii inexistenţi, în decembrie 1989. L-a auzit ţară întreagă cum trimitea minerii în Piaţa Universităţii şi apoi le mulţumea, la Romexpo. Individul şi-a comis crimele la vedere, în faţa unei ţări întregi şi scapă, cu toate acestea, basma-curată de 25 de ani. Are o imunitate monstruoasă în faţa Justiţiei. O imunitate inacceptabilă într-un stat de drept. Cât timp Iliescu nu e tras la răspundere pentru aceste crime, România nu este un stat de drept.

Unii dintre cei mai tineri ar spune că Iliescu e deja istorie şi că nu mai interesează pe nimeni ce a făcut acum 25 de ani. Pe măsură ce trece timpul dispar cei răniţi sau rudele celor ucişi şi se restrânge numărul celor direct vătămaţi de modul brutal în care Iliescu s-a cocoţat pe putere şi a înţeles să o păstreze.

„Nu e treaba noastră. Ion Iliescu e istorie şi nu ne afectează acum aşa cum ne afactează direct corupţii din politică”, ar spune unii.

Eu cred că ceeace a făcut Ion Iliescu în 1989 şi în 1990 ne afectează pe toţi direct, într-o manieră mult mai mare decât percepe majoritatea. Iliescu nu este doar călăul celor care au murit din vina lui, în 1989 şi 1990. Este ucigaşul viitorului decent al României. E autorul moral al prezentului mlăştinos în care ne sufocăm.

Caracatiţa hidoasă pe care ne-o arată DNA a fost concepută şi s-a născut în vremurile în care Iliescu visa încă la nobilele idealuri ale socialismului şi sabota schimbarea României. Din pricina acţiunilor lui România încă se târâie undeva la graniţa Europei civilizate, în mocirla unui stat slab dezvoltat şi românilor li se refuză încă dreptul de a avea o viaţă decentă într-o ţară civilizată.

În procesul penal al Revoluţiei şi Mineriadei din 1990 suntem toţi părţi vătămate, pentru că toţi suportăm consecinţele acelor crime, chiar dacă puţini dintre noi înţelegem acest lucru.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.

PS: Dragi cititori. Avem de ieri seara probleme tehnice care afectează, printre altele, modulul de comentarii din evz.ro. Din această pricina se poate întâmpla ca opiniile dumneavoastră să fie afişate cu întârziere mare. Sperăm să remediem situaţia cât mai repede. Va mulţumesc pentru înţelegere şi ne cerem scuze pentru această situaţie.

Blog: ”Libertatea cuvântului ne aparţine nouă şi nimic nu poate să o îngrădească, dacă noi nu vrem asta”

Facebook: pagina publică

Humanitas: pagina de autor

Video: pagina de Youtube

Google+: pagina personală

Citiţi mai multe:

• ROMÂNIA, aşa cum nu o vezi la TV. O japcă de un miliard de euro a Guvernului Ponta
• România, aşa cum nu o vezi la TV: aria dezbinării şi studenţii basarabeni de la metrou
• Cum ne fură mafioţii mână în mână cu politicienii
• Lacrimi de crocodil pentru infractori, vărsate din mentalitate de delincvent
• Statuia lui Mazăre și sarea de baie de la magazinul de etnobotanice
• România, aşa cum nu o vezi niciodată la TV: Balamucul prin care treci fără să-ţi dai seama
• România, așa cum nu o vezi niciodată la televizor: cele două țări de la colțul străzii
• România, așa cum nu o vezi la televizor: cum se fură la spălătorie și de ce e hoția sport național

Participă, alături de cititorii din comunitatea evz.ro, la dezbatere.

Primul SITE DE ȘTIRI din România în care TU esti PARTENER egal cu JURNALIȘTII

Jurnaliştii şi cititorii, parteneri egali

Vezi mai jos opiniile cititorilor despre acest editorial și comentariile pe tema propusă dezbaterii și SPUNE ȘI TU ce părere ai!