Fondatorul grupului Divertis spune că oraşul din inima Moldovei are „un aer smerit” care se simte în timpul marilor praznice religioase.

Umoristul Toni Grecu, care s-a născut la Iaşi în urmă cu 50 de ani, a povestit, pentru EVZ, că, în adolecenţă, locul său preferat era pe terenul de sport  al  liceului „Costache Negruzzi”, unde au învăţat printre alţii Eugen Lovinescu şi Ionel Teodoreanu. Ca student, îi plăcea să stea pe gardul de la universitate unde „agăţa fete şi râdea ore întregi cu colegii care chiuleau de la cursuri”.

Toni Grecu descrie Iaşiul ca pe un oraş, prin excelenţă, romantic, spiritual şi cultural. În fiecare an, el vizitează bojdeuca lui Creangă şi spune că, printre perlele oraşului, se numără şi Catedrala Mitropolitană, teiul lui Eminescu sau bulevardul Copoului, cu aleile lui nesfârşite.

Inginer de profesie, absolvent al Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii, din „capitala” Moldovei, Toni Grecu a înfiinţat grupul Divertis în 1981, pe care l-a condus vreme de 27 de ani.

Cum a fost copilăria în oraşul Iaşi? Aproape toate amintirile mele legate de Iaşi îmi sunt dragi. Perioada în care am fost copil, am petrecut-o într-un cartier de case, populat cu oameni simpli şi foarte veseli, meşteşugari, muncitori, babe, moşnegi, beţivi, ţigani cu gaşca aferentă de plozi neastâmpăraţi şi pusi pe şotii.

Fotbalul pe caldarâm şi spartul geamurilor de la veranda lui Mihai frizerul, furatul caiselor şi strugurilor din curte de la Moş Bârligă, ruptul florilor din grădina doamnei Herman, spectacolele de balet involuntar oferite de tanti Jana, când venea beată de la crâşma sau pocnitorile cu trotil executate de nea Dionisie la strung, care făceau să se dărâme pereţii caselor, când mergeam cu uratul, sunt lucruri greu de uitat. O lume săracă, izolată, cu orizonturi înguste, dar extrem de sinceră şi veselă, tocmai prin aceste personaje decupate parcă dintr-un film de Fellini.

Facultatea, lângă liceu

Care sunt oamenii, locurile, întâmplările de care vă aduceţi aminte cu drag? Aveaţi un loc deosebit în care vă petreceaţi timpul? Liceul l-am făcut la una dintre cele mai prestigioase şcoli din oraş, dar şi din ţară, Liceul „Costache Negruzzi”, unde printre alţii au învăţat Eugen Lovinescu, Iorgu Iordan, Mihai Jora, Demostene Botez, Victor I. Popa, Horia Hulubei, Dumitru Suchianu, Mihai Râlea, Ionel Teodoreanu, Radu Beligan şi Florin Constantin, colegul meu de la Divertis.

Dacă nu mă înşel, chiar şi domnul Preşedinte Traian Băsescu a trecut pe la Negruzzi pentru o perioadă scurtă. Ca licean, locul preferat unde îmi petreceam timpul liber era pe terenul de sport al şcolii. Ca student, era pe gardul de la universitate unde agăţam fete şi râdeam ore întregi cu colegii care chiuleau de la cursuri.  Am făcut facultatea tot acolo, lânga liceu.

În zilele în care mă trezeam mai buimac nici nu ştiam ce sunt, student sau elev, de vreme ce făceam acelaşi drum, cu acelaşi tramvai.

M-am dezmeticit abia după ce am terminat facultatea şi m-am trezit la Bacău, ca inginer de telecomunicaţii, un băiat cu o diplomă în buzunar şi o valiză cu haine în mână. De aici începe viaţa cu adevărat, dar asta nu mai are legătură cu tema discuţiei noastre.

Cum erau oamenii atunci şi cum îi regăsiti acum, când mergeti acasă? Vă vizitaţi oraşul cu regularitate? Cât de des ajungeţi la Iaşi? Merg destul de des să nu zic că-i rar şi destul de rar să nu zic des. Îmi vizitez părinţii care locuiesc în Iaşi. Acolo îmi sunt aproape toate rudele. Vă mărturisesc însă că sărbatori de Paşte ca la Iaşi nu mai sunt nicăieri. Oraşul acesta are în el ceva smerit, care se simte în special de marile sărbători: Crăciun, Paşte, Sf. Parascheva.

„Merg în fiecare an la bojdeuca lui Creangă”

Dacă aţi fi ghid pentru o zi în oraşul dvs, ce aţi recomanda? În primul rând, bisericile istorice, Catedrala Mitropolitană, teiul lui Eminescu şi bojdeuca lui Creangă. Eu merg în fiecare an la bojdeucă fiindcă îmi place locul. Are ceva special. Odată intrat pe poarta ei parcă treci printr-un tunel al timpului şi dai înapoi timpul cu 130 de ani. Odaia mare, odaia mică, laviţa, cerdacul din spate unde stătea Creangă în butoiul cu apă să se răcorească în zilele călduroase. Dar de vizitat în Iaşi sunt multe obiective, nu le înşir eu pe toate, cred ca nici nu le ştiu prea bine.

Ce îi lipseşte oraşului dv. şi cum s-a schimbat el peste timp? Îi lipsesc turiştii. Iaşiul ar trebui să trăiască din turism şi din învăţamânt superior, atât. Din păcate turiştii sunt rari, iar învăţământul superior e şi mai rar.

Vă rog să vă definiţi oraşul în trei cuvinte. Romantic, spiritual, cultural.

Ce nu se ştie prea mult despre Iaşi? La Iaşi a funcţionat primul tramvai cu tracţiune electrică din România pe strada Sărăriei, care este cea mai lungă stradă din ţară. Dacă nu mă înşel, are 14 km.