A plecat dintre noi unul dintre cei mai curaţi oameni pe care mi-a fost dat să-i cunosc. Sunt cutremurat să aflu trista veste a trecerii în nefiinţă a celui care a fost dl. Ticu Dumitrescu.
Ca unul care am fost extrem de apropiat de dl Ticu, trăiesc acest moment ca pe o cumplită pierdere personală. Îmi amintesc perfect prima noastră convorbire telefonică, pe la începutul anilor '90. Dl Ticu se afla la New York şi m-a sunat din redacţia săptămânalului "Lumea Liberă Românească". Cel care ne-a mijlocit convorbirea a fost regretatul Cornel Dumitrescu, alături de Dan Costescu editor al acelei importante publicaţii a exilului românesc. Am vorbit îndelung despre situaţia foştilor deţinuţi, despre manevrele regimului fesenist de a împiedica deschiderea dosarelor Securitaţii. În anii următori, ne-am întâlnit şi am vorbit pe larg despre avatarurile Legii Ticu, despre lupta sa pentru adevăr în România.
Constantin Ticu Dumitrescu a fost un luptător devotat pentru dreptate, adevăr, onoare şi cinste. A petrecut ani grei în temniţele comuniste pentru faptul că a refuzat să pactizeze cu forţele Răului totalitar. A fost un democrat sincer, un om de o căldură şi de o generozitate unice. A fost ţinta unor calomnii imunde, a unor atacuri abjecte venite din partea foştilor săi torţonari şi aliaţilor lor actuali, dintre care unii se pretind "anti-comunişti". S-au folosit împotriva sa cele mai mizerabile forme de dezinformare. Au crezut agenţii Răului că-i vor frânge voinţa de libertate. S-au înşelat însă lamentabil.
În anul 2008, editura Polirom a publicat volumele de amintiri "Mărturie şi document". Sunt cărti absolut indispensabile pentru cei care vor să ştie ce a fost dictatura comunistă. Nu numai amintirile sale, de o uluitoare acuitate, dar şi documentele culese cu grija, dau imaginea deopotrivă a terorii şi a rezistenţei. Pe data de 27 mai 2008, dl Ticu Dumitrescu mi-a scris o dedicaţie, una dintre cele mai mişcătoare pe care le-am primit vreodata, în care mă numea "autorul inteligent şi documentat al unor cărţi esenţiale intru cunoaşterea şi condamnarea comunismului". Nu pot spune decât ca în tot ce voi face în continuare pentru punerea în viaţă a recomandărilor Comisiei Prezidenţiale, în cadrul Comisiei Consultative instituite de preşedintele Traian Băsescu, va fi inspirat de aceste pe veci vii cuvinte ale celui care a fost dl Ticu Dumitrescu. Ţin să menţionez aici şi omagiul adus în primăvară, la festivitatea de la ICR, de preşedintele Traian Băsescu domnului Ticu Dumitrescu ca simbol al luptei anti-totalitare.
Dl Ticu Dumitrescu mi-a facut onoarea de a-mi dărui aceste volume. Ne-am întâlnit mereu în casa bunei noastre prietene comune Gabriela Stoica, văduva marelui jurnalist Florin-Gabriel Mărculescu, ea însăşi o luptătoare activa pentru democraţie şi pluralism. În apartamentul Gabrielei, în luna aprilie 2006, m-am intâlnit cu dl Ticu şi am analizat chestiunile prioritare legate de Comisia Prezidenţială pentru analiza dictaturii comuniste. Acum, când unii îşi fac un titlu de glorie din "demitizarea" demersului condamnării comunismului, vorbind, cu jenanta frivolitate despre anticomunism ca "iluzie", este cazul să afirmăm tranşant anumite adevăruri de fapt: comunismul a fost domnia minciunii, a resentimentului social, a urii instituţionalizate, a mediocrităţii şi a imposturii. A spus aceste lucruri cu tărie, inclusiv în acel veritabil testament moral care a fost mesajul său trimis în luna iulie 2008 către Şcoala de Vara din cadrul Memorialului Vicitmelor Comunismului si al rezistenţei de la Sighet.
Ca preşedinte al AFDPR, extrem de apropiat de dl Corneliu Coposu, dl Ticu Dumitrescu a ţinut piept încercărilor de a da o linie resentimentar-vindicativă poziţiilor foştilor deţinuţi. A luptat pentru adevăr în cadrele statului de drept, ale procedurilor legale democratice.
Nu a preconizat răzbunarea, ci dreptatea. A luptat pentru neuitare. Graţie lui şi colegilor săi, AFDPR este una dintre cele mai importante componente ale societăţii civile din România.
Ţin să-l omagiez pe dl Const. Ticu Dumitescu pentru imensul său rol în dezvăluirea trecutului totalitar şi pentru lupta sa ca senator PNŢCD , preşedinte al AFDPR, membru al Colegiului CNSAS, al Colegiului IICCR, şi al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste şi co-autor al Raportului Final, pentru decomunizarea României şi instituirea statului de drept. Toţi cei care l-au cunsocut i-au preţuit altruismul, spiritul responsabil, francheţea şi echilibrul judecăţii. Într-o lume măcinată de meschine vanităţi, în care poltronii, lichelele şi saltimbancii continuă să-şi facă de cap, lecţia d-lui Ticu Dumitrescu rămâne clară şi demnă de urmat: să nu-ţi abandonezi principiile, să nu uiţi supliciul victimelor, să urmăreşti mereu calea legală către dreptate. Cu moderaţie şi fermitate, dl Constantin Ticu Dumitrescu a urmat exemplar această cale.
Recomandările noastre
