Ținta Iran: UE și SUA se joacă de-a polițistul rău/polițistul bun

Ținta Iran: UE și SUA se joacă de-a polițistul rău/polițistul bun

Președintele Emmanuel Macron a făcut o vizită la Washington, pentru a-l întâlni pe omologul său Donald Trump.

După ce s-au întâlnit deja cu toții, lideri ai celor 7 cele mai industrializate țări din lume, la nivel de miniștri de Externe, la reuniunea G7 din Toronto, la Washington vine și doamna Merkel. O adevărată ofensivă europeană pentru a calma lucrurile și a aplana tensiunile mai întâi pe cele bilaterale, apoi pe cele legate de viziunea diferită asupra unor teme mondiale. Iar principalul subiect care arde este acordul cu Iranul.

Donald Trump a amenințat încă din campanie că Iranul va deveni țintă. E vorba, firește, în primul rând despre denunțarea acordului nuclear care prevede moratoriul privind îmbogățirea uraniului dincolo de necesitățile medicale de către Iran și despre controlul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică asupra rezervei și capacităților de producere a uraniului îmbogățit, respectiv ridicarea embargoului/ sancțiunilor împotriva Iranului. Peste toate, e vorba despre amenințarea pe care o reprezintă Iranul în regiune, în Siria, Irak, Liban, Yemen și despre perspectiva atacării pozițiilor iraniene și din Siria și din alte regiuni ale Orientului Mijlociu și țărilor din Golf.

Deja se vorbește despre preocuparea CIA și DIA, agențiile de informații externă civilă și militară ale SUA, în legătură cu livrări masive de tehnologie militară făcute de către Iran, imediat după atacul împotriva programului chimic sirian, despre îngrijorarea Israelului în raport cu aceste capacități militare, mai ales că recent a fost doborât un avion de către antiaeriana siriană – care nu ar putea să atingă avionul F15 decât dacă s-a apropiat fizic prea mult și la joasă altitudine de facilitatea unde era amplasat sistemul S125 sau S200 de proveniență rusă.

Ne puteți urmări și pe Google News

Rusia are amplasate propriile sisteme antiaeriene S400, mai mult, a decis să livreze sisteme S300 Siriei, după atacul americano-franco-britanic. Deci îngrijorarea americane privind acțiunile Iranului continuă.

Aici SUA și UE joacă un joc de-a polițistul rău și polițistul bun. SUA anunță anularea și ruperea acordului nuclear cu Iranul. Mai mult, anunță că a fost semnat pe baza unor condiții inacceptabile, și că trebuie denunțat. Până la 12 mai, Donald Trump va face anunțul. În plus, a amenințat Iranul că, dacă reia producerea de material pentru programul nuclear, va primi un răspuns fără precedent, cu referire la bombardamente sistematice în Iran.

Asta vor să prevină liderii europeni, care susțin în continuare acordul. Și încearcă să nu piardă instrumentul de constrângere a Iranului pe care-l stabilește actualul mecanism, în primul rând, apoi încearcă să evite deschiderea unui nou front de confruntare cu Iranul al SUA și al Occidentului. În același timp, aliații europeni ai SUA se chinuiesc, cu referiri inclusiv la schimburile bilaterale și taxele anunțate de administrația Trump, să evite orice semn public de divergență cu SUA, pentru a menține vizibilitatea și coerența unității Occidentului și dincolo de interesele comune.

În raport cu Iranul, lucrurile sunt și mai complicate. Iar Emmanuel Macron pare să fi venit cu o propunere a unui acord nou, suplimentar, pe care Franța și Germania s-ar angaja să-l negocieze cu Teheranul în așa fel încât cel originar să nu fie denunțat de către SUA.

Președintelui Trump pare să-i fi surâs ultima variantă de acord, soluția cu acordul suplimentar. E totuși de văzut dacă și Iranul consimte la noi angajamente mai puternice și mai restrictive, pentru a evita noi sancțiuni și a le vedea ridicate pe cele încă existente.

Vizita pe care o va efectua cancelarul Angela Merkel la Washington va fi decisivă. Probabil că vom avea și o comunicare mai clară, dacă nu cumva negocierile cu Teheranul vor fi mult mai anevoioase sau există un refuz complet de a rediscuta tema acordului nuclear de către partea iraniană, mai departe de cele care s-au convenit deja. În orice caz, ambiguitatea a fost trăsătura definitorie a rezultatelor vizitei președintelui Franței în SUA. O ambiguitate ce marchează stagnarea, semnalează optimismul moderat în legătură cu noua propunere, o formă de acord nuclear suplimentară celei existente, dar care nu exclude anunțul lui Donald Trump din 12 mai privind retragerea SUA din acordul nuclear cu Iranul.