Cineastii premiati la Cannes si-au facut propriile case de productie.

Regizorii romani de succes sunt si „mama si tata” pentru filmele lor: scriu scenariul, aleg actorii, incheie contracte pentru echipamente, poarta negocieri, regizeaza si, in final, iau si premii. E munca pe care, in productiile occidentale, o face o echipa uriasa, impartita pe segmente de lucru. Din motive de buget, tot efortul il concentreaza o mana de oameni, in frunte cu regizorul.

Dupa ce au lucrat cu diverse case de productie romanesti, fie in scurtmetraj, fie la filmele lor de debut, Corneliu Porumboiu, Catalin Mitulescu, Cristi Puiu si Cristian Mungiu si-au pus pe picioare propriile case de productie. In ordine: 42 km film, Strada Film, Mandragora si Mobra Films. Pentru ca filmul romanesc aduce prea putin profit in tara, cineastii mizeaza pe succesul in festivaluri si la publicul strain. Supravietuirea le-o asigura insa regizarea spoturilor publicitare si premiile din festivaluri.

Tot pe buget strain si pe filme din Vest mizeaza si marile case de productii romanesti, care traiesc din inchirierea studiourilor unor productii din afara. E cazul Media Pro Pictures, Castel Film si Kentauros Studios&Production. In cinematografia autohtona, cel mai intens s-a implicat trustul lui Adrian Sarbu, Media Pro, care a produs, numai anul trecut, trei din cele 12 premiere romanesti.

„Filmele romanesti sunt neprofitabile”, suna concluzia categorica a reprezentantilor Castel Film. Totusi, peliculele continua sa faca figura buna in cele mai prestigioase competitii. Ultima demonstratie de talent, in contrast cu situatia pe care o infrunta cineastii acasa, este Palme d’Or-ul lui Cristian Mungiu.

BANII VORBESC

„Imaginatia e conditionata de buget”

Dezamagiti de lucrul cu alte case de productie si obisnuiti inca din facultate sa-si faca filmele pe cont propriu, regizorii din noul val si-au pus la punct propriile „afaceri”. Mai exact, case de productie care sa le asigure independenta in creatie si in controlul banilor. Dificultatile vin cand e vorba despre buget, obtinut partial de la Centrul National al Cinematografiei (CNC) sau din diverse sponsorizari.

Corneliu Porumboiu a facut acest pas in 2003, cu „42 km film”, o casa de productie mica si fara dotari speciale, dar care ii permite sa-si faca singur filmul. „A fost sau n-a fost?”, singurul film produs de el, cu un buget minor, de 220.000 de euro, obtinut din sponsorizari - i-a adus suficienti bani cat sa se relaxeze financiar.

„Cu el am luat ceva premii si ceva bani si m-a asigurat financiar pentru vreo doi ani: vreo 15.000 de euro premiul in Turcia, 10.000 la TIFF, cate 10.000 la alte festivaluri. A facut si ceva profit din incasari, dar cifra exacta nu o am, pentru ca se acumuleaza cam in trei ani. Abia ruleaza in Statele Unite acum”, spune Porumboiu. Singura tara in care n-a avut deloc profit este Romania, unde filmul a fost vazut de putin peste 12.000 de spectatori.

Experienta cu alti producatori romani l-a convins ca are nevoie de independenta. „Exista foarte mult dezinteres printre producatori. Pe cei cu care am lucrat inainte nu-i interesa deloc filmul, putea sa iasa orice la final”, adauga regizorul vasluian.

Cristian Mungiu, laureatul Palme d’Or, se simte constrans de calculele pe care si le face ca producator, atunci cand scrie scenariul. „Imaginatia noastra de scenaristi e conditionata de bugetul pe care-l avem, atat de departe s-a ajuns”, spune Mungiu, care si-a infiintat, din 2003, casa de productie Mobra Films. Parteneri ii sunt operatorul Oleg Mutu si Hanno Hoefer.

Pentru ca filmele aduc putin profit in tara sau deloc, Mobra supravietuieste din reclame: „Traiesc in continuare din banii castigati din publicitate inainte de septembrie, de cand n-am mai avut timp nici macar de reclame”, povesteste regizorul. In afara de „4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, Mobra a mai produs „Offset”, in regia lui Didi Danquart, cu Alexandra Maria Lara, „Crash Test Dummies”, al lui Joerg Kalt, „Bucuresti-Berlin”, in regia Ancai Lazarescu, si scurtmetrajul „Lost and Found”, al lui Mungiu.

Trofeul de la Cannes nu i-a adus recompense in bani, ci o garantie ca filmele sale vor avea bugete mai consistente. „E o chestiune de respect sa-i poti plati pe actori, sa le oferi conditii decente. Esti pus mereu in situatia de a-ti cere scuze si de a te ruga mereu de altii, ceea ce nu e normal”, adauga cineastul. Din bugetul de circa 700.000 de euro al filmului „432”, Mungiu a renuntat la partea sa ca scenarist si regizor, de 4a si 3a, circa 40.000 de euro, in favoarea productiei.

Cristi Puiu are si el propria casa de productie, Mandragora, din 2004, unde e asociat cu omul de afaceri Bobby Paunescu si cu Alex Munteanu. Prima pelicula produsa de el, „Moartea domnului Lazarescu” (2005), a avut un traseu de invidiat in festivaluri - premiul Un Certain Regard la Cannes - nu insa si in cinematografele romanesti.

„E foarte costisitor, mai toti banii i-am avut de la sponsori, si pe toti i-am bagat in promovare. N-am castigat nimic cu filmul ala in tara, niciun ban”, subliniaza Puiu. Regizorul a obtinut cei 270.000 de euro de la CNC, in 2004, numai dupa interventia fostului ministru al culturii, Razvan Theodorescu. Bugetul total al filmului „Moartea domnului Lazarescu” a fost de 500.000 de euro. Din 2005, casa de productie s-a extins intr-o divizie menita sa aduca si ceva profit: Mandragora Movies, care s-a concentrat pe productia de spoturi publicitare, in special pentru marci de bautura.

Catalin Mitulescu, impreuna cu fratele sau, Daniel, detine Strada Film, unde si-a produs scurtmetrajul de Palme d’Or, „Trafic” (2004) si filmul de debut „Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii”. Filmul a fost coprodus de francezii de la Les Films Pelleas si a avut un buget de 1,5 milioane de euro, din care doar circa 250.000 asigurati de CNC.

„Cu acelasi producator francez o sa-mi fac si urmatorul film, „Un balon in forma de inima”. Ei vor completa cei 500.000 de euro de la CNC cu inca pe atat, cred”, explica Mitulescu. „Vreau sa scot la Strada Film macar doua-trei filme pe an, mai ales acum, cand portile s-au mai deschis pentru filmul romanesc. E greu si acum sa faci filme de autor, sa strangi bani, chiar daca ai fost la Cannes”, precizeaza el.

MARILE SDTUDIOURI

Se cauta filmul strain

Daca cineastii independenti se lupta sa supravietuiasca pe o piata abia in formare, marile case de productie autohtone, ca Media Pro Pictures, Castel Film sau Kentauros Studios&Production, se straduiesc sa atraga producatori straini in cautare de locuri ieftine de filmare. Pentru ca cinemaul romanesc se arata neprofitabil, prea putine „se arunca” in aceasta directie. Media Pro s-a specializat in productii gen „Garcea si oltenii”, cu succes la public, si in sitcomuri.

Anul trecut, trei dintre cele 12 premiere romanesti erau produse de segmentul Media Pro Pictures: „Margo”, „Lacrimi de iubire” si „Trei frati de belea” si doua distribuite de segmentul Media Pro Distribution, „Pacala se intoarce” si „Si totul era nimic”. Ultima productie, „California dreamin’ (nesfarsit)”, in regia lui Cristi Nemescu, de 1,4 milioane de euro, a fost premiata la Cannes.

Media Pro, cel mai mare consortiu media din tara, a preluat din 1998 celebrele studiouri Buftea si are un potential de invidiat: un parc de 28.000 metri patrati, 18 studiouri, patru bazine pentru filmari subacvatice si 30.000 de costume de epoca. Anul acesta, Media Pro Studios au semnat prima colaborare cu celebrul 20th Century Fox si Walden Media, pentru filmarile la „The Dark is Rising”, in regia lui David Cunningham. Tot aici s-a filmat recent „Town Creek”, in regia lui Joel Schumacher.

Castel Film, condus de omul de afaceri Vlad Paunescu, a produs anul trecut un singur film romanesc „Legiunea straina”, al lui Mircea Daneliuc. Alte doua, „Nunta muta”, in regia lui Horatiu Malaele, si „Luna Verde”, al lui Alexa Visarion, vor incepe in toamna. Din 1992, la Castel Film, care dispune de 25 de hectare de pamant si 10 hectare de padure, sapte studiouri, 50 de spatii pentru machiaj, recuzita etc., au fost produse peste 125 de filme straine.

In 2005 au fost filmate aici 12, din care unul este celebrul „Borat”. „Filmele romanesti se dovedesc a fi neprofitabile. De aceea, Castel Film presteaza servicii  in special pentru piata internationala”, precizeaza Bogdan Moncea, de la Castel Film. Kentauros Studios&Production, condus de Avner Orshalimy, pune la dispozitie spatii pentru filmari, se ocupa de productia de spoturi publicitare, dar nu inca si de filmele romanesti.