Evenimentul Zilei > Opinii > Invitatii EVZ > Țigăneală și justiție. Viața la Curte
Țigăneală și justiție. Viața la Curte

Țigăneală și justiție. Viața la Curte

Nu știa ce o speriase mai tare – percheziția în pragul dimineții, hoardele de mascați ce nu mai conteneau să scotocească, sau copila încă nenăscută ce părea extrem de tulburată și îi lovea burta din interior, de parcă era sătulă de atâta întuneric.

Sarcina ei nu a impresionat pe nimeni și, uite așa, s-a trezit dusă pe sus la DIICOT, fără ca cineva să-i explice de ce.

– Bună ziua, sunt Corina Dumitru, procuror. Luați loc, am înțeles că sunteți gravidă.

Daniela își simțea burta contractându-se și a îndrăznit să ceară un pahar cu apă.

– Ca s-o scurtăm, hai să vă spun de ce v-am chemat azi aici.

Cămătărie, constituire de grup organizat, înșelăciune, evaziune fiscală, procuroarea parcă voia să epuizeze codul penal.

– Și soțul meu?
– Aceleași fapte. La fel și fratele dumneavoastră. Chemați-vă un avocat, ca să nu ziceți după aia că n-aveți drepturi.

I s-a dat telefonul și a început să-și scotocească agenda. În prezența apărătorului ales a aflat că fusese denunțată de un prieten apropiat că ar fi săvârșit tot pomelnicul de infracțiuni de care vă ziceam mai sus.

– Imposibil! Andrei Stănescu este un foarte bun prieten.
– Mda, asta e problema dumneavoastră cu cine vă împrieteniți. Faceți o cerere și vă dau copia dosarului. Poate vă răzgândiți și dați declarație.
– Mă arestați?
– Nu. Niciun judecător nu mi-ar da mandat când sunteți gravidă. Plecați toți trei acasă.

Și acum s-o luăm pe scurtătură, că navem timp să pierdem vremea. Iată ce se întâmplase: Andrei Stănescu era țigan, dar asta nare nicio legătură cu felul mârșav în care își trădase prietenii.

Fratele lui, Grigore Stănescu, fusese condamnat pentru o înșelăciune și obligat să plătească 50.000 de euro prejudiciu. Aflat în arest preventiv într-un alt dosar, ceruse ajutorul familiei. Maică-sa nici n-a vrut să audă să-i dea toți banii. Așa că s-a adunat tot neamul și au hotărât să scoată la vânzare casa pe care Grigore Stănescu și-o cumpărase după nuntă. Numai că nevasta omului – Rândunica Stănescu, nici n-a vrut să audă.

– M-a luat cu zestre. Eu nu vând casa, să ajung pe drumuri.
– Fă, Rândunico, ești proastă? Îți lași bărbatul la pușcărie pentru o casă? Lasă că iese și îți face alta, i-a retezat-o soacră-sa.
– Da de ce sunt proastă? Casa asta e cu banii de la tata și de la nuntă. Nu vând nimic.

Dacă au văzut că n-o scot la cap cu nebuna, Andrei Stănescu și cu maicăsa s-au hotărât să facă actele fără știrea Rândunicii. Prima persoană care le-a venit în minte a fost Daniela. Femeia avea o firmă de amanet și dispunea de bani lichizi. În plus, Andrei Stănescu era prieten cu soțul Danielei. Vorba aia, jucase la nunta lor! Ca să nu mai vorbim că mai toți țiganii își amanetau cocoșeii și salbele la amanetul Danielei, chiar dacă avea comisionul mare. Daniela îi păsuia mereu cu banii, iar ei o duceau de nas de la o lună la alta.

– Danielo, ce zici, nu vrei casa lu frate-miu?
– Du-te de-aci, că nu mă încurc eu cu casele voastre. Da frate-tu nu e la pușcărie?
– Tocmai de aia o vând. Că îi trebuie bani.
– Cât vrei pe ea?
– Un miliard jumate.
– Cât? Nu, mersi. Vino cu aur la amanet și-ți dau banii.
– Nu mai am Danielo, știi bine că n-am.
– Niciodată voi n-aveți. Zi-i lu tac-tu să-ți dea.
– Hai, mă, dă cât vrei tu.
– Stai să vorbesc cu fratele meu că zicea că vrea să se mute de la bloc. Poate îl conving s-o cumpere.

Peste câteva zile, Andrei Stănescu a fost sunat de fratele Danielei :

– Salut, Andrei. Am auzit că vinzi casa lui Grigore. Îți dau un miliard pe ea. Zis și făcut. Andrei Stănescu l-a pus pe Grigore din pușcărie să-i dea o procură și a convins-o și pe Rândunica să fie de acord. El știe cum. În ziua în care s-au semnat actele, Rândunica l-a rugat pe noul cumpărător s-o mai lase în casă măcar o lună, până găsește altceva. N-a fost nicio problemă, doar erau prieteni, nu?

Restul de bani, de care Grigore avea nevoie ca să scape de înșelăciune, a fost plătit de toată familia. Fiecare a amanetat la firma Danielei ce l-a lăsat inima. Cu chiu cu vai au reușit să strângă toată suma. Și uite așa Grigore a scăpat, iar cei pe care îi înșelase n-au mai stat de capul lui. În scurtă vreme a venit acasă și a dat de gura nevesti-sii.

– Din cauza ta o să ajungem în stradă. Că trece luna și trebuie să plecăm din casă. Să facă bine mă-ta sau frate-tu să-mi dea un pat în care să dorm că altfel le dau foc.

Grigore n-avea liniște. Cum dracu îi vânduseră ăștia casa pe nimic? A trecut o lună, au trecut două, chiar trei, țiganii nu se mai dădeau duși din casă. Nici la telefon nu mai răspundeau, iar fratele Danielei nu mai știa ce să creadă. Într-o zi și-a luat inima în dinți și le-a bătut la poartă.

– Dacă mai pui piciorul aci, te tai, i-a strigat Grigore.
– E casa mea, trebuie să plecați.
– Te dau pe mâna poliției că ne-ai păcălit. Marș afară din casa mea!

Nici contractele de amanet ale Danielei nu mergeau prea bine.

– Steluțo, au expirat contractele alea, ce dracu? Ori veniți să le prelungim ori rămâneți fără aur că eu nu țin banii blocați.
– Da bandită mai ești, Danielo, se văicărea țiganca. Mai rabdă și tu că n-am niciun ban.
– Eu tot am răbdat Steluțo, da cât să mai aștept?

Și au mai trecut șase luni, timp în care țiganii uitaseră că aveau obligații. Fratele Danielei s-a hotărât să meargă la un avocat care să-l învețe cum să facă. Primind citația de chemare în judecată, Grigore Stănescu a luat foc :

– Ce, mă? Ăsta mă dă pe mine în judecată? Lasă că îi arăt eu, dacă a vrut să se pună cu țiganii!

A pus mâna pe telefon și și-a sunat avocatul. Trebuia să acționeze rapid.

Mă opresc aici cu dezvăluirile, că încă nu ne apropiem de sfârșit.

Daniela stătea pe marginea patului, mângâindu-și burta și răsfoind dosarul penal în care tocmai devenise inculpată. Ordonanța procurorului spunea clar – La data de 13 aprilie 2015 numitul Andrei Stănescu a formulat un denunț împotriva inculpaților, prin care îi acuza de cămătărie și înșelăciune. Profintând de starea financiară precară a martorului Andrei Stănescu, precum și de situația familială delicată a acestuia (fratele său era arestat preventiv) inculpații i-au oferit bani cu camătă, solicitând o dăbândă de 3.000 lei lunar, plus o garanție imobiliară, mascată de încheierea unui contract de vânzare cumpărare, nereal. Totodată, inculpații și-au însușit, în mod nelegal, o cantitate de 12 kg de aur, contând în bijuterii pe care părțile vătămate le-au amanetat la societatea inculpatei.

Mijloace de probă – declarații martori și părți vătămate, planșe foto, raport de constatare al specialiștilor DIICOT, care constatau existența unui prejudiciu echivalent cu cel reclamat de către părțile vătămate.

Rândunica Stănescu declarase că a fost amenințată de către Daniela și soțul acesteia ca să încheie contractul de vânzare cumpărare.

Steluța Stănescu, mama lui Grigore, se plângea că pierduse 10 galbeni mari, 3 brățări de aur și o pereche de cercei de 60 de grame.

– Pe bune? Cercei de 60 de grame? Niciun elefant n-ar putea să-i poarte.

Daniela vorbea singură, îngrozită de minciunile pe care se construise acest dosar. Un văr de-al lui Grigore Stănescu declarase că a văzut cu ochii lui că Daniela și soțul acesteia au amenințat-o pe Rândunica să le vândă casa.

Sora lui Grigore Stănescu își amintea foarte clar că amanetase la Daniela o salbă de galbeni mici și patru lanțuri, plus un ceas de aur, dar în contractul de amanet apărea doar o brățară.

La întrebarea procuroarei de ce a semnat contractul dacă nu erau trecute toate bijuteriile, femeia a răspuns că a mers pe încredere.

Deși nimeni nu i-a mai chemat, Daniela împreună cu soțul și fratele ei au mers la parchet ca să își demonstreze nevinovăția (urăsc expresia asta). Au dat declarații, au depus documente contabile, au propus martori. Procuroarea părea să-i creadă, așa că s-au mai liniștit.

Într-o zi, pe când se întorcea de la ecografia de patru luni, Daniela a găsit în cutia poștală un plic mare inscripționat amenințător – PENTRU JUSTIȚIE. L-a deschis cu teama adânc înfiptă în degete. Instanța de judecată le comunicase Rechizitoriul, punându-le în vedere că în termen de 20 de zile pot depune cereri și excepții.

– Parcă ziceai că procuroarea ne-a crezut!

La prima instanță procesul s-a terminat în câteva luni – singurele probe ale acuzării erau declarațiile celor 15 părți vătămate. Ce aveau în comun acești păgubiți ? Nimic relevant, dacă ar fi să o citez pe judecătoare. Toți, dar absolut toți, erau rude sau afini cu Grigore Stănescu – sora, fratele, mama, mătușa, unchiul, cei șase veri, doi cumnați și un nepot de frate.

Motivarea instanței a fost halucinantă – este adevarăt că între părțile vătămate există un grad de rudenie, dar declarațiile lor se sprijină una pe cealaltă.

Li s-a cerut să demonstreze că au detinut acele bijuterii, pe care acum le cereau cu ardoare. S-a concluzionat că este de notorietate că persoanele de etnie rommă au moștenit cantități uriașe de aur. Cu alte cuvinte, toată lumea știe că țiganii au aur, deci nu mai trebuie să dovedească nimic.

Daniela a născut cu trei săptămâni înainte de pronunțare. A primit doi ani de pușcărie. La fel și soțul ei. Fratele fusese achitat, pe motiv că ar fi cumpărat cu bună credință.

La apel a fost audiat un sigur martor: vărul lui Grigore Stănescu, iar declarația lui a șocat pe toată lumea: Grigore și fratele lui ne-au adunat pe toți într-o seară și ne-au spus că singura soluție ca să-și ia casa înapoi este să îi atace pe Daniela, pe soțul și pe fratele ei. Ne-a spus la fiecare ce să zicem la procuror, cum i-am dat Danielei bijuterii și nu le-a trecut în acte și că au amenințat-o pe Rândunica să le vândă casa.

Între timp, parchetul local a pus în mișcare acțiunea penală împotriva tuturor părților vătămate, acuzându-le de mărturie mincinoasă și inducerea in eroare a organelor judiciare. Marea majoritate au recunoscut săvârșirea faptelor, cu excepția lui Grigore și a mamei sale.

Cu toate astea, la ultimul termen în apel, procurorul DIICOT a cerut condamnarea inculpaților, motivând că este irelevant că falșii păgubiți sunt cercetați, sau că unii dintre ei au și recunoscut că au mințit. Și brusc a invocat prezumția de nevinovăție. Căci vrem egalitate, dar nu pentru căței.

Nu vă pot spune soluția din apel pentru simplul fapt că pronunțarea a fost amânată.

Informaţiile publicate de evz.ro pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.