Criza de sănătate a făcut să scadă nu numai “acțiunile” ONG-urilor care se ocupă de protecșia imigranților, ci chiar și influența pe care o exercită presa progresistă. Cu granițele îmchise din cauza pandemiei, progresiștii au neapărată nevote de niște victime de salvat, așa că s-au întors, din nou, la problemele romilor. Iată ce scrie The Guardian despre „rasismului ecologic” din UE și situația disperată a unor comunități roma din România.
“Comunitățile roma ale Europei trăiesc adesea în pustietăți poluate și fără apă curentă și instalații sanitare în locuințele lor din cauza „rasismului ecologic”, e concluzia la care ajunge un studiu dat recent publicității.
Biroul European de Mediu (EEB), o rețea paneuropeană de ONG-uri ecologiste, a constatat că multe comunităț roma sunt adesea excluse de la servicii elementare, precum apă potabilă curentă, instalații sanitare și colectarea deșeurilor, trăind frecvent în interiorul ori în apropierea unora dintre cele mai murdare locuri din Europa, cum ar fi gropi de gunoi și terenuri contaminate de activitatea industrială.
În Europa trăiesc până la 10 milioane de romi, dintre care 6 milioane în state UE. Dacă excluderea lor socială a fost demult documentată, EEB afirmă că refuzul serviciilor elementare și expunerea la poluare au fost mai degrabă ignorate.
EEB în colaborare cu cercetători din Europa Centrală și de Est a descoperit 32 de cazuri de „rasism ecologic” în cinci țări europene: Ungaria, Bulgaria, România, Slovacia și Macedonia de Nord. Cercetătorii s-au bazat totodată și pe studii deja existente privind condițiile de trai ale romilor din Bosnia și Herțegovina, Serbia, Muntenegru și Kosovo.
Absența apei, instalațiilor sanitare și colectării deșeurilor constituie o problemă în peste jumătate dintre cazurile prezentate de studiu, după cum se întâmplă la Stolipinovo, în Bulgaria, cea mai mare așezare romă din Europa, care face parte din orașul Plovdiv. Se estimează că în district trăiesc 60.000 de oameni, dar mulți dintre ei nu au acces la rețeaua de apă și serviciile sanitare din Plovdiv - capitala culturală a Europei în 2019.
În Ungaria, accesul la rețeaua publică de apă a fost tăiat pentru unele comunități de romi în cursul unor valuri de caniculă din timpul verii - decizii care au afectat 800 de persoane în Gulács în august 2017 și 1.500 de locuitori din Huszártelep în 2013. Orașul ungar Ózd din nordul țării a primit de la Elveția aproape 5,5 milioane de euro pentru a ameliora accesul la apă curentă al comunităților rome, dar, conform cercetătorilor, multe dintre ele nu au beneficiat de acea schemă. Autoritățile susțin că gospodăriile romilor nu și-au plătit facturile.
Cercetări anterioare au constatat că numai vreo 12% din comunitățile rome au toalete cu apă funcționale și sistem de canalizare.
Un exemplu grăitor al condițiilor disperate în care pot trăi romii este Pata-Rât, la periferia orașului Cluj-Napoca din nord-vestul României, oraș cunoscut pentru arhitectura sa gotică și palatele în stil baroc.
La Pata-Rât aproximativ 2.000 de romi trăiesc lângă o groapă de gunoi sau chiar în interiorul ei. „E îngrozitor”, a declarat Ciprian Nodis, activist pentru drepturile romilor care a vizitat locul de mai multe ori. „E similar cu ce putem vedea în favelele din Rio de Janeiro. Oameni trăind într-o sărăcie extremă, fără acces la utilități, fără acces la electricitate, apă. Trăiesc în adăposturi improvizate făcute din materiale reciclabile pe care le găsesc în groapa de gunoi - carton, lemn putrezit și altele asemenea. Majoritatea muncesc la groapa de gunoi.”
El a identificat patru comunități distincte de romi care trăiesc la Pata-Rât: primul grup a venit în anii '60, iar cel mai recent a sosit un grup în 2013, când localnici romi din Cluj-Napoca au fost evacuați din centrul orașului. Cea mai puțin norocoasă comunitate dintre cele patru trăiește chiar pe suprafața gropii de gunoi, unde apa, aerul și solul sunt extrem de poluate. „E un iad viu, mai ales pentru copiii care se nasc aici. E un ghinion să te naști la Pata-Rât”, a declarat Nodis.
Dar Pata-Rât nu este un caz excepțional. Cercetătorii au identificat și alte comunități rome care trăiesc lângă sau în gropi de gunoi la Fakulteta, lângă Sofia. La periferia orașului transilvănean Turda familii de romi trăiesc într-un fost sit industrial contaminat cu mercur. Deloc surprinzător, romii incluși în cele 32 de studii de caz sunt vulnerabili la boli respiratorii și infecțioase, accidente și depresie.
Pe de altă parte, comunitățile de romi care nu trăiesc pe terenuri degradate riscă evacuarea, fără drept de apel legal. Aproximativ 100 de localnici romi din Constanța, în România, au fost forțați să se mute pentru a se putea construi o stațiune de vacanță.
Patrizia Heidegger, coautoare a raportului și directoare pentru politici globale și sustenabilitate la EEB, a declarat că cele 32 de cazuri nu sunt decât vârful aisbergului.
Refuzul serviciilor de bază persistă, în ciuda faptului că o comunitate de romi e stabilită într-un sat ori oraș de mulți ani. Absența apei și instalațiilor sanitare „nu se datorează faptului că ei n-au trăit în acel loc mult timp. Este cu adevărat o neglijare totală a cartierelor cu populație romă”.
Problema e agravată și de faptul că comunitățile rome sunt adesea învinovățite pentru poluarea și degradarea terenurilor, a declarat ea.
„Ei sunt percepuți ca fiind problema ecologică, iar nu drept comunități care sunt disproporționat afectate de expunerea la poluare sau de neasigurarea serviciilor de mediu, fapt care duce apoi la degradarea mediului lor.”
Comunitățile rome se confruntă cu prejudecăți enorme, a afirmat ea, exemplificând prin atitudini precum „«lor nu le pasă de un mediu curat; lor nu le pasă unde trăiesc; ei oricum lucrează în depozite de gunoi, așa că și trăiesc acolo». Acestea sunt prejudecăți rasiste.”
EEB face acum apel la autoritățile UE și la statele membre să-și mărească eforturile de protejare a sănătății, îndemnându-le totodată să admită amploarea problemei. „Trebuie să recunoaștem că rasismul ecologic există în Europa. Acesta este primul pas”, a declarat Heidegger”.