Alecu Racoviceanu; Sursa: Arhiva EVZ Am crescut cu amintirile bunicilor din război. Le știți. Din auzite, din filme, din cărți sau din mesajele inspiraționale de pe Facebook. Nu mai contează, dar în fumul parfumat și rece al unei pipe, fumătă cu fiorul celui care știe că face ceva rău, mi-am imaginat cum ar fi discuția unei viitoare bunicuțe cu nepoții peste 30, să zicem 40 de ani.
Mâneca de tatuaje s-a estompat și desenul tribal așezat cândva pe o piele fermă și catifelată arată acum ca o pelerină de șaman pe care s-a așezat tot tribul. Zâmbetul zen pare azi colbul din curte prin care au călcat rațele, dar încă apare în tot mai multele colțuri ale gurii când își amintește de anii 20.
Au trecut anii, dar e încă mândră când retrăiește emoțiile din timpul pandemiei, cum lupta în treningul pufos cu virusul criminal. Cum a jucat fotbal cu hârtia igienică și a comandat pizza până ce primele kilograme în plus au rămas pe trupul ei precum cicatricile din bătălii.
Apoi a venit Războiul!
Și iar nu a stat deoparte. La început a blocat și raportat un putinist care se făcea că nu înțelege de ce valsul lui Șostakovici nu mai e cel mai frumos din lume. Apoi a donat 2 euro de pe telefon pentru refugiați și a distribuit două bancuri despre Putin și un citat motivațional din Zelenski. Un băiat cu poza de la profil cu mască FFP2 i-a dat like la toate postările. S-au întâlnit după câteva zile la un miting unde dăduseră check-in 3000 de oameni, dar veniseră doar ei doi. Fără mască nu era la fel de arătos, dar au rămas împreună. E bunicul.
Apoi a promis că va da temperatura în casă cu două grade în jos, ca să se învețe minte rușii, dar a venit primăvara și a oprit căldura de tot.
Ar mai fi făcut multe, dar a venit cu adevărat războiul și nu a mai fost nevoie de ea, de ea cea veche.
PS Un ”inspirațional” de acum 80 de ani: ”Totul pentru front, totul pentru victorie!” Fiecare generație, când a trecut prin momentul de încercare, a avut propriile ”motivaționale”, cuvinte sau mici gesturi care dădeau sentimentul de unitate și implicare. Făcute la început din convingere, la unii, din mimetism, la alții, ele reușeau până la urmă să trezească trăiri comune.
Fiecare om are visuri, planuri și dorințe proprii, dar generațiile trecute aveau și câteva trăiri comune, fie o construcție, fie un motiv de spaimă. Ceva care îi unea. Mi-aș continua fraza, dar sună la ușă curierul cu o pizza ce sigur va lăsa cicatrici pe carnea mea.
Recomandările noastre
