,,Centura teroristă transcontinentală’’ care se întinde pe trei continente - din Asia Centrală în Caucaz și Orientul Mijlociu, trecând apoi prin Balcanii Europei și peste Mediterana în Sahelul african și Golful Guineea pentru a se opri în Africa Orientală - continuă să fie o amenințare majoră la adresa umanității. Desigur, s-ar putea scrie tomuri întregi despre galaxia de grupări și structuri extremist-teroriste care acoperă diagonala planetei pomenită mai sus, însă astăzi mă voi opri - fără pretenția de a epuiza subiectul - asupra celei mai importante: Statul Islamic și formațiunile sale periferice autointitulate ,,provincii’’.

Statul fără teritoriu

După eliberarea orașului Raqqa din Siria, în 2017, de către una dintre coalițiile având ca obiectiv eradicarea terorismului - este vorba de cea condusă de Statele Unite - și a regiunii Mosul din Irak, Statul Islamic a rămas fără teritoriul pe care-l deținuse în aceste două țări. Precizez că era vorba de prima grupare de acest tip care a avut un teritoriu și o structură statală. Este drept, primitivă, supusă unei terori continue și total radicalizată, unde genocidul asupra unor întregi comunități era la ordinea zilei. După 2017, când s-a încheiat ,,aventura teritorială’’ a Statului Islamic - denumirile ISIS (,,Statul Islamic din Irak și Siria’’) sau Daesh, varianta arabă, rămân în vigoare, dar în acest text am ales numele de IS (Islamic State)  - noi europenii știam că gruparea activează departe de lumea noastră: în Pakistan, Sahel, Nigeria. Deodată, a ridicat capul din țărână în ianuarie, cu cele două atentate din Iran. Apoi, la sfârșitul lui martie s-a întâmplat la Moscova.  Pentru Europa, funia nu este prea departe de par, cum zice românul.

,,Provincia’’ teroristă mai importantă decât ,,centrul’’

 O simplă analiză a problematicii IS din ultimii ani arăta un declin evident al acțiunilor organizației mai ales în Europa unde, în 2022, a făcut două victime. față de 151 în 2015 și 142 în anul următor. Fără un teritoriu pe care să-l controleze, fără o bază de recrutare și fără fonduri, activitatea Statului Islamic s-a redus considerabil. Războiul din Gaza a readus în actualitate gruparea în discuție însă atacurile din Franța și Belgia de la sfârșitul anului trecut au demonstrat mai degrabă o capacitate modestă de acțiune, incomparabilă cu cea de odinioară. Filialele ,,provinciale’’ simbolizate prin literele care urmează acronimului IS - respectiv IS-KP (Khorasan, regiune majoritar șiită a Iranului cu extindere în Afghanistan și Turkmenistan), IS-WAP (Africa Occidentală), IS-SP (Sahel) au rămas mereu active pentru că nu aveau și nu au nevoie de un instrumentar logistic sofisticat pentru a-și realiza obiectivele. Între timp, lucrurile au evoluat. Potrivit unui studiu realizat în luna martie de doi reputați experți americani - Devorah Margolin (Washington Institute) și Camille Jablonski (Reinhard Program on Counterterrorism and Intelligence), IS dispune actualmente de 3-5 mii de militanți activi dintre care jumătate în zonele din Siria și Irak, bombardate metru cu metru de aviația americană în anii trecuți. De unde titlul acestui text.

De ce Moscova?

Atentatul din 22 martie, la doi pași de Moscova - semnalat ca posibilitate de către serviciile americane, care au avizat Kremlinul cu două săptămâni înainte - deschide calea unei escaladări a violenței din partea IS la nivel internațional. A readus lumea în deceniul trecut când era campioana terorismului în Europa și nu numai. Masacrul de la Krasnodorsk - reproducere la scară dublă a celui de la Bataclan (Paris-2015), i-a surprins pe ruși, dar nu și pe analiștii occidentali. Acțiunile Kremlinului în Siria și Sahel, la care se adaugă ,,războaiele cecene’’ și chiar Afganistanul anilor ‘80, sunt componente ale imaginarului colectiv IS și cereau răzbunare. În plus, abandonarea regiunii Sahel de către forțele antiteroriste occidentale - franceze, în primul rând - a condus la crearea unui front direct între jihadiștii IS-SP și grupul Wagner, interlocutor eficient și privilegiat al liderilor locali ajunși la putere prin lovituri de stat. În plus, Moscova a menținut un raport informal dar apropiat cu regimul taliban de la Kabul, dușmanul predilect al IS-KP. În rândul militanților acestei ,,provincii’’, a crescut constant numărul vorbitorilor de limbă rusă proveniți din republicile ex-sovietice din Asia Centrală. Aspect important: aceștia nu au nevoie de viză pentru a călători în Federație. Aici se impune sublinierea unui ,,detaliu’’. Propaganda Moscovei - care, după 22 martie, a încercat să asocieze organizarea atentatului cu serviciile de informații ale Kievului - nu a făcut vorbire despre arestarea la Kaluga, în preajma atacului de la centrul  Crocus City Hall,  a doi cetățeni din Kazahstan cu conexiuni directe în cadrul IS-KP. Probabil, circumstanțele arestării nu permiteau evidențierea, propagandistic vorbind, a unor legături cu spionajul ucrainean.

Semnalele din Europa nu sunt de bun augur

 Ca și celelalte organizații periferice ale IS, Islamic State Khorasan nu depinde decât teoretic de structura-mamă din Orientul Mijlociu. Bazinul său de recrutare cuprinde provincia iraniană Khorasan, nord-vestul Afganistanului, Balucistanul iranian și, în ultimii ani, statele din Asia Centrală unde motivația aderării este mai mult economică decât ideologică sau religioasă. În Europa, comunitățile afgane sunt reduse ca număr și dimensiune, dar reprezintă medii propice pentru recrutarea de militanți. În Germania, de exemplu, au fost reținuți, la începutul lunii martie, doi afgani cu conexiuni în cadrul IS-KP care aveau ca obiectiv ambasada Suediei din Berlin ca represalii după un cunoscut și mediatizat eveniment: incendierea Coranului la Malmoe, în septembrie anul trecut. La sfârșitul lui 2023, a fost destructurată o rețea, în Olanda și Germania, care intenționa organizarea unui atac la catedrala din Kòln.

Concluzii și exemple...italiene

Evenimente ca cele prezentate mai sus arată că în paralel cu reducerea potențialului IS pe continent, a crescut eficiența forțelor antiteroriste occidentale mai ales pe segmentul intelligence. Până acum însă,  niciunul dintre serviciile de informații din vestul Europei nu a atins nivelul de eficiență al celor italiene. O țară cu o comunitate islamică de 2-3 milioane de persoane, în capitala căreia se află centrul celei mai mari biserici creștine - el însuși, un stat - nu a avut atentate teroriste în anii din urmă pe teritoriul său. Rațiunile acestei stări de lucruri ar fi două la număr. Pe de o parte, experiența acumulată de forțele de ordine în perioada ,,anilor de plumb’’ - ’70 -‘80 - în care extremism-terorismul politic - ne amintim acțiunile fracțiunilor ,,Brigăzile roșii’’ sau ,,Prima linea’’ combinat cu cel de sorginte mafiotă, a supus la grea încercare societatea peninsulară. A doua derivă din prima și se numește ,,controlul teritoriului’’. Carabinierii și poliția cunosc cam tot ce se întâmplă în cele mai mici comunități de străini. Totul se bazează pe infiltrări și recrutări realizate permanent și independent de supravegherea electronică. Nu-i de mirare că atunci când autorii unor atentate organizate în alte țări s-au refugiat în Italia, au fost imediat arestați sau anihilați.   

În altă ordine de idei, precizez că în Afganistan s-a creat o stranie alianță între talibani și cealaltă mare organizație extremistă - Al-Qaeda. Despre acest aspect se vorbește prea puțin în Europa. Al-Qaeda încearcă să-și extindă influența în republicile ex-sovietice din nord, dar fără eficiența pe care a dovedit-o IS-KP pe același segment, dacă judecăm doar prin prisma naționalității teroriștilor de la Moscova.