După un val de atacuri în Franța, Austria a fost la rândul ei lovită, luni seară, de un atac terorist în centrul Vienei. A doua zi, Marea Britanie a anunțat că și-a ridicat nivelul de alertă de la „substanțial” la „grav”.
Deja asfixiată de Covid-19, Europa trebuie să facă față unei amenințări teroriste din ce în ce mai îngrijorătoare.
Europa, din nou teatru al violenței teroriste. După o serie de atacuri în Franța, Austria a fost și ea lovită în centrul capitalei sale, Viena fiind considerată (până acum) printre cele mai sigure capitale europene.
O serie neagră care ne amintește că amenințarea legată de terorism nu s-a risipit în umbra pandemiei Covid-19. Jenny Raflik, profesor de istorie contemporană a relațiilor internaționale la Universitatea din Nantes și specialist în probleme de securitate și terorism, comentează, pentru France 24, noile evenimente.
După Franța, Austria a fost atacată violent, în plină pandemie Covid-19 care, într-un fel, a umbrit amenințarea teoristă, estimează Raflik.
„Observ două cronologii. Prima ne arată că, din martie, ne-am scufundat incontestabil într-o obsesie mediatică pentru virus, descoperirea sa și consecințele acestuia. Am uitat amenințarea teroristă, deși nu a încetat niciodată să fie prezentă. Trebuie doar să citiți studiul Ministerului de Interne publicat în aprilie 2020 pe acest subiect pentru a constata acest lucru.
Primăvara trecută, propaganda jihadistă a „confiscat” Covid-19, prezentându-l ca pe o pedeapsă divină împotriva Occidentului. Dacă autoritățile nu s-au îndepărtat de problema terorismului, inclusiv la apogeul epidemiei, acestea au făcut totuși o prioritate din gestionarea crizei de sănătate”.
Apoi asasinarea profesorului Samuel Paty, în Franța, la 16 octombrie, a schimbat această ordine. „Ca întotdeauna, emoția post-atac a fost considerabilă. Prioritățile autorităților par acum să fie lupta împotriva terorismului. Conjugarea acestor două amenințări (pandemie și terorism) este o provocare de o amploare imensă pentru autoritățile publice. Mai mult ca oricând, trebuie să acționeze pe două fronturi cruciale”.
„Acest lucru nu este, de asemenea, lipsit de impact asupra cetățenilor. Ca indivizi, contextul pandemiei ne-a slăbit deja psihologic. Prin urmare, ne simțim mai vulnerabili în fața naturii insuportabile a amenințării teroriste”, consideră Raflik.
„Pe de altă parte, Austria nu a cunoscut violențe comparabile cu cele din Franța, dar Austria nu are aceeași suprafață și nici aceleași mize. Acestea fiind spuse, și în Austria au avut loc incidente. În martie 2018, un tânăr, descris de polițiști drept un simpatizant islamist, a efectuat un atac cu cuțitul în fața ambasadei iraniene la Viena, înainte de a fi împușcat. Anul precedent, un cuplu fusese ucis la Linz, în vestul țării, de un bărbat care revendica intenții religioase. Poliția austriacă anunțase, de asemenea, că a dejucat câteva atacuri organizate pe teritoriu austriac”.
Ultimele atacuri observate în Franța, ca și în alte părți, par să ofere un mod de operare similar: cel al indivizilor care acționează singuri, fără a fi folosit resurse semnificative sau o organizație specifică.
„Atacurile din ultimile săptămâni nu sunt atacuri la scară largă, precum cele din 13 noiembrie 2015. Acești indivizi acționează într-adevăr izolat. Aceștia răspund la strategia „celor o mie de tăieturi” inițiată de Al-Qaida în 2004, preluată apoi de grupul Statului Islamic, ISIS, în special prin vocea purtătorului de cuvânt al acestuia, Abu Mohammed al-Adnani, zece ani mai târziu. Această strategie solicită tuturor jihadiștilor să lovească inamicul cu atacuri de intensitate redusă, oriunde s-ar afla, pentru a-l epuiza treptat și a-i învinge capacitatea de rezistență”.
Aceste atacuri nu au înlocuit acțiunile teroriste la scară largă, dar sunt și mai îngrijorătoare, deoarece este mai dificil pentru autorități să identifice persoanele susceptibile să treacă la acțiune. Mai presus de toate, această strategie este o armă deosebit de redutabilă pentru distilarea fricii în societate și instaurarea tensiunilor interne.
Amenințarea teroristă care planează asupra Europei necesită decizii de securitate comune. Dar UE are deja câteva instituții în acest domeniu. După atacurile teroriste de la Madrid din 2004, liderii celor 27 au adoptat o declarație privind lupta împotriva terorismului. Printre măsuri a fost creat un post de coordonator UE dedicat acestui dosar. La fel, UE a reușit să pună pe masă un anumit număr de dispozitive precum PNR (Passenger name record), un instrument de centralizare a datelor pasagerilor de pe zborurile europene, adoptat în 2016 de Parlamentul European.
Dar dacă UE poate pune instrumente pe masă, nu este menită să înlocuiască statele naționale, deoarece lupta împotriva terorismului intră sub autoritatea suverană a statelor.
„Un răspuns comun nu ar fi neapărat cel mai potrivit, deoarece interesele, precum amenințările primite de fiecare țară, nu sunt evident aceleași. Cu toate acestea, cei 27 vor trebui să dea dovadă de unitate în fața dublei amenințări cu care ne confruntăm. Mai ales că resursele financiare nu sunt nelimitate: pentru a investi dintr-o parte, va fi necesar să se taie din altă parte. Provocarea promite să fie periculoasă”, estimează Jenny Raflik.