Deși mulți analiști de renume internațional se grăbesc să anunțe de pe acum moartea globalismului sau cel puțin un recul al acestui proces, există unele elemente care arată că evoluția ar putea fi exact pe dos.

Într-un articol semnat pe site-ul The Strategic Culture Foundation, faimosul jurnalist Pepe Escobar vorbește despre cartea Tempetes Microbiennes (Furtuni Microbiene) semnată de Patrick Zylberman, profesor de Istorie a Sănătății din Paris.

De ce este acest eseu, apărut în 2013 la prestigioasa editură Gallimard, de cea mai mare actualitate în zilele noastre? Pentru că autorul demontează mecanismul prin care frica devine instrument de guvernare.

În opinia lui Patrick Zylberman, securitatea sănătății, până acum câteva decenii un domeniu aflat la marginea strategiilor politice, începe să apară în prim planul preocupărilor instituțiilor internaționale  la începutul anilor 2000.

În 2005, OMS avertizează că noua gripă porcină ar putea provoca „50 de milioane de decese” în întreaga lume. „Teroarea sanitară” începea să devină instrument de guvernare.

Folosirea ei pe scară largă a început, însă, o dată cu pandemia Covid-19. Măsurile restrictive, care au aruncat milioane de oameni în șomaj (lovind serios în șansele lui Donald Trump de a fi reales președinte al SUA) se bazează pe modele matematice de tipul celor elaborate de Imperial College (Marea Britanie) la influența unor grupuri de presiune puternice, precum Forumul Economic Mondial (WEF) sau Conferința de Securitate de la Munchen.

Astfel de idei sunt, însă, mult mai vechi. Dr. Richard Hatchett, fost membru al Consiliului de Securitate Națională în timpul primei administrații Bush Jr., recomanda măsuri obligatorii de restrângere a libertății de mișcare pentru întreaga populație  încă din 2001.

Hatchett conduce acum Coaliția pentru Epidemie-Preparare-Inovații (CEPI), o organizație foarte influentă,  care coordonează investițiile globale în vaccinuri și se află în raporturi foarte bune cu Big Pharma.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE