Odată cu trecerea timpului, devine tot mai evident că nu boala în sine este marea problemă, ci efectele sale secundare asupra societății și a oamenilor.

Elena este o mamă singură cu trei copii, care trăiește în nordul Italiei și, deși nu s-a infectat, viața ei a fost distrusă de COVID.

Chiar și înainte de izbucnirea epidemiei, femeii îi era destul de greu să își întrețină familia, fiind nevoită să își ia mai multe slujbe.

În martie, totul s-a spulberat: paralizată de izolare, economia italiană s-a prăbușit și milioane de locuri de muncă au dispărut peste noapte.

Timp de luni de zile, Elena nu a avut nici un venit.

Într-o după-amiază de la începutul lunii mai, când începuse ridicarea unei părți din restricții, fiul său cel mai mare a găsit-o zăcând inconștientă pe pat. Înghițise otravă, încercând să-și ia viața.

A fost dusă la spital suficient de repede pentru a fi salvată, explică psihologul Damiano Rizzi, președintele Fundației Soleterre.

Solettere îi oferă tratament și consiliere Elenei, la fel ca multor altor victime făcute de efectele secundare ale pandemiei, scrie Politico.

Din martie, în Italia s-au înregistrat 71 de sinucideri și 46 de tentative de sinucidere legate de dificultățile financiare, o creștere dramatică față de aceeași perioadă a lui 2019. Creșterea este pusă de experți pe seama pandemiei.

La începutul lunii octombrie, la Roma, a avut loc o conferință internațională a psihiatrilor pe tema sinuciderii, în care participanții au tras un semnal de alarmă privind efectele dramatice ale pandemiei asupra sănătății mentale a populației.

Dincolo de problemele medicale, oamenii se confruntă cu probleme diferite, pe termen mediu și lung: gestionarea efectelor crizei mondiale asupra finanțelor lor și a altor factori de stres, provocați de restricții, distanțare și reducerea vieții sociale.

În unele cazuri, acești factori agravează tulburări psihologice deja existente.

Potrivit experților, în Italia există mii de cazuri de anxietate, depresie și chiar cu simptome de stres post-traumatic, din cauza pandemiei și a schimbărilor pe care aceasta le-a provocat în viața lor cotidiană.

În ciuda campaniei din presa italiană (la fel ca și în România), în care abundă mesaje pozitive, de genul „Totul va fi bine”, după șase luni de la începutul crizei și nici un semn de speranță că aceasta se va sfârși curând, campania de propagandă a guvernului pare din ce în ce mai deplasată.

„Se va termina vreodată?”, este întrebarea aflată acum pe buzele tuturor italienilor, scrie Politico.

„Este o întrebare prea grea pentru a se putea răspunde la ea”, afirmă Damiano Rizzi. „Este cert că pandemia a schimbat modul în care oamenii și familiile trăiesc.”

„Lunile următoare ar putea fi încă și mai delicate din punct de vedere psihologic, deoarece efectele negative pe care le va avea starea de urgență sanitară asupra economiei s-ar putea agrava”, spune psihologul.

În Italia, ajutoarele sociale care îi ajutau pe oamenii rămași fără locuri de muncă să supraviețuiască vor fi eliminate în noiembrie.

Cei mai vulnerabili din punct de vedere al sănătății mentale riscă să se „prăbușescă”, spune Rizzi.

Psihologul italian afirmă că pandemia nu a lăsat nici o persoană neafectată din punct de vedere mental: doctori și infirmiere, pacienți, muncitori, părinți, copii, vârstnici.

Președintele Fundației Solterre a explicat că întreaga societate italiană trăiește într-o permanentă teroare: oamenii îi văd pe cei din jur ca pe „o amenințare posibilă”, „se tem să se întoarcă la muncă, se tem să circule cu transportul în comun, se tem să nu fie infectați”.