Teroare invizibilă în Europa. Serviciile rusești vânează creierele industriei de armament

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

În luna aprilie, apoi în iulie, Ministerul Apărării de la Moscova a difuzat două liste negre care cuprindeau mai multe societăți europene acuzate direct că produc și furnizează Ucrainei drone și componente de înaltă tehnologie. Dmitri Medvedev le-a numit ,,ținte potențiale’’ pentru armata rusă.

Ceea ce părea inițial doar o simplă retorică de propagandă s-a transformat rapid într-o alertă de securitate de gradul zero. Tot în iulie, contraspionajul german - Serviciul Federal pentru Protecția Constituției (BfV) - a lansat un semnal de alarmă fără precedent: serviciul de informații militare al Rusiei, temutul GRU, pregătește acțiuni violente împotriva acestor companii, mergând până la eliminarea fizică a conducătorilor lor.

De la giganții industriali la start-up-uri de succes: ,,Modelele’’ Papperger - Rheinmetall și Thumann - Donaustahl

Vânătoarea de oameni nu mai este deci o ipoteză de lucru cu rădăcini în perioada Războiului Rece – reiterată ulterior de cazurile Litvinenko și Skripal - ci o realitate operațională (re)deconspirată de serviciile occidentale. Cel mai recent caz transformat în „model” de avertizare este al lui Stefan Thumann, fondatorul Donaustahl, un start-up bavarez extrem de eficient, specializat în drone tactice de atac destinate frontului ucrainean.

Ambasadorul Rusiei în SUA a murit subit, la 66 de ani. Moscova nu a anunțat cauza morții lui Aleksandr Darciev

De ce se strică unele alimente în frigider și cum previi pierderile

În urma unei avertizări primite de serviciile germane de la un partener extern, s-a descoperit că GRU planifica asasinarea lui Thumann - (folosind inclusiv substanțe toxice de tip Noviciok) - prin intermediul unor agenți recrutați ad hoc numiți, în argoul serviciilor, ,,de unică folosință”. Thumann a fost integrat forțat într-un scenariu de spionaj, fiind plasat sub protecția permanentă a poliției și trăind ascuns sub o identitate protejată.

Cazul lui Thumann nu este singular, ci reprezintă extinderea unei strategii brutale. El urmează tiparului stabilit prin complotul dejucat anterior împotriva lui Armin Papperger, directorul executiv al gigantului Rheinmetall - foarte cunoscut în România ... - cea mai mare companie germană de armament. Dacă în cazul Papperger miza era blocarea producției de masă a blindatelor și muniției, în noul val de amenințări, atenția Rusiei s-a orientat către mințile inovatoare din spatele companiilor care dezvoltă tehnologie militară de ultimă generație, furnizoare ale Ucrainei.

O nouă fază a războiului hibrid: Coerciția prin teroare psihologică

Luând în calcul cele de mai sus - datele sunt publice, dar sunt și altele ,,la secret - asistăm la o mutație profundă în arhitectura conflictului asimetric desfășurat de Kremlin. Războiul hibrid a depășit granițele sabotajului clasic asupra infrastructurii critice, ale atacurilor cibernetice devastatoare, ale fracturării lanțurilor logistice sau ale campaniilor masive de dezinformare. Noul obiectiv strategic este securitatea personală și integritatea psihică a liderilor din industria de apărare.

Conform unei ample investigații publicată recent de Financial Times, realizată după consultarea a cinci șefi de servicii de informații europene, Moscova a făcut un veritabil „salt calitativ” în operațiunile sale, transformând asasinatele țintite în rândul civililor – considerate cândva un „tabu” – într-un instrument de amenințare curentă. În loc să lovească doar uzine sau depozite, Rusia atacă direct prețiosul capital uman pentru a lovi indirect, dar eficient, în capitalul tehnologic și industrial al Europei.

Ținta o reprezintă figurile strategice cheie: conducători de societăți, manageri de proiect, ingineri de nișă și specialiști în noile tehnologii militare. Prin această coerciție strategică bazată pe frică, Kremlinul încearcă să forțeze decizii de retragere, să blocheze investițiile și să reducă drastic eficiența societăților vizate.

Tactica „Psypas”: terorizează fără să lovești

Pe dimensiunea psihologică - de importanță majoră în noul context - rușii utilizează un mod de lucru rafinat, de tip operativ, menit să inducă permanent obiectivului ideea că este o țintă. Logica din spatele acestor acțiuni de tip „psypas” (operațiuni psihologice active de presiune) este simplă: să terorizezi fără să lovești efectiv, forțând ținta să își schimbe radical comportamentul, să intre în defensivă și să își piardă capacitatea inovativă și concentrarea managerială.

Pentru prima dată, o atenție particulară este acordată liderilor companiilor mici, foste start-up-uri de succes, care s-au dovedit incredibil de flexibile și periculoase pentru armata rusă prin producerea acelor componente esențiale și de înaltă valoare tehnologică destinate noilor tipuri de armament  - cum ar fi microcipurile sau software-ul pentru drone autonome – utilizate de ucraineni. Aceste firme reprezintă „nodurile critice” din marea rețea de producție militară europeană. Dacă un astfel de nod este timorat sau eliminat, întregul lanț industrial este vulnerabilizat.

Metode vechi și noi. Vulnerabilitate asigurată

Pentru a construi presiunea menționată mai sus asupra obiectivului, spionajul rusesc combină tehnicile de modă veche cu instrumentele erei digitale:

a.Urmărirea fizică clasică: filaj clasic, stabilirea rutinei zilnice, cartografierea obiceiurilor de deplasare și monitorizarea membrilor de familie. În funcție de context și scop, aceste metode și instrumente de lucru sunt folosite în secret sau ,,la vedere’’.

b.Amprentarea digitală: extragerea detaliată de informații din rețelele sociale, analizarea opiniilor, a comentariilor online, detectarea vulnerabilităților personale sau a viciilor pentru a crea pârghii de șantaj sau vectori de atac psihologic. 

Scutul european: contraspionajul se regrupează

În fața acestei ofensive fără precedent, arhitectura de securitate a Europei este forțată să treacă printr-o mutație radicală. Serviciile de contrainformații europene au înțeles că un răspuns izolat, la nivelul fiecărui stat, este ineficient în fața unei rețele de criminalitate transnațională coordonată de GRU. Deși trece printr-o perioadă mai puțin fastă pe segmentul de penetrare informativă - ,,cazul Hanning’’ tocmai a fost prezentat săptămâna trecută - Germania a preluat inițiativa prin măsuri de pionierat. Iată câteva dintre ele:

1. Centrul Comun de Apărare împotriva Amenințărilor Hibride: Inaugurat recent la Berlin în cadrul BfV , acest hub de contraspionaj reunește toate agențiile naționale de securitate. Scopul său este tranziția de la managementul post-criză la detecția timpurie și răspunsul operațional permanent.
2. Revoluția legislativă: Guvernul german a promovat o reformă istorică a competențelor serviciilor de informații (BND și BfV). Pentru prima dată de la sfârșitul Celui de-al Doilea Război Mondial, agențiile primesc puteri ofensive active (inclusiv dreptul la atacuri cibernetice preventive/hacking) pentru a perturba rețelele rusești înainte ca acestea să lovească. Am prezentat coordonatele acestei reforme într-un editorial din luna septembrie.
3. Alianțe transfrontaliere: Dincolo de cooperarea clasică în cadrul NATO sau prin pachetul de instrumente hibride al UE (EU hybrid toolbox), s-au lansat parteneriate bilaterale de intervenție rapidă, cum este noul Parteneriat Comun Regatul Unit - Germania, creat special pentru a identifica, monitoriza și perturba fizic rețelele de sabotaj rusești de pe continent.

Concluzii. Un avertisment pentru arhitectura de securitate a Europei

Teroarea psihologică planificată la nivel de stat pe teritoriul Uniunii Europene și al NATO nu mai este doar un scenariu desprins din perioada Războiului Rece. Ea reprezintă realitatea imediată a unui agresor care a înțeles că inovația tehnologică occidentală intră în categoria principalelor obstacole în calea ambițiilor sale expansioniste.

Pentru experții în securitate, semnalul este clar: protecția infrastructurii fizice, a centrelor data și a sistemelor IT nu mai este suficientă dacă oamenii din spatele lor sunt lăsați vulnerabili. Uniunea Europeană și statele membre ar trebui să extindă de urgență protocoalele pe segmentul de contraspionaj și să ofere mecanisme de protecție personală nu doar demnitarilor, ci și elitei tehnologice și manageriale din sectorul de apărare, privat și de stat. Europa nu își poate permite să piardă bătălia pentru securitatea minților care o apără.