Fostul ministru de Externe, Teodor Baconschi, nu a înţeles de ce premierul Emil Boc l-a demis anticipat, din moment ce plănuia să plece din guvern împreună cu toţi democrat- liberalii.

De când nu mai e ministru de Externe, Teodor Baconschi s-a dedicat vieţii de partid. Merge în teritoriu, unde participă la acţiunile PDL. Pare că a trecut peste dezamăgirea demiterii sale din guvern. "Mergem mai departe", este moto-ul său. Evenimentul zilei: Domnule Teodor Baconschi, credeţi că jocul diplomatic al României în ceea ce priveşte obţinerea de către Serbia a statutului de ţară candidată la Uniunea Europeană a fost eficient? Au existat reacţii de contestare, spre exemplu în reacţia Germaniei, a acestei strategii? Teodor Baconschi: Serbia are vocaţie europeană şi are dreptul să obţină statutul de candidat pentru că a făcut reforme şi este guvernată de o coaliţie pro-europeană.

În acelaşi timp, Serbia are un pasiv de istorie recentă destul de încărcat. A suferit, dar a şi provocat suferinţe în regiune şi trebuie să demonstreze întregii Uniuni Europene că aplică toate standardele cerute inclusiv în materie de minorităţi. Este bine că România a insistat pe acest capitol şi s-a concretizat in extremis acest protocol bilateral pe minorităţi, urmând ca, de la Comisia Europeană, să se exercite o monitorizare a implementării unor standarde mai bune, care sunt elementare. Şi noi am avut de depăşit o memorie negativă în relaţia româno- ungară. N-am uitat istoria, dar am înţeles că viitorul nostru comun în Europa, şi am reuşit să generăm legislaţie şi o nouă mentalitate capabilă să permită coabitarea paşnică a acestor două minorităţi. Fără acest protocol credeţi că Serbia nu ar fi acordat o atenţie problemei minorităţii româneşti din Serbia? Când am fost la Belgrad, m-am dus împreună cu Vuk Jeremic, cu un elicopter, în Valea Timocului, am întâlnit asociaţii ale vlahilor de acolo, ne-au promis tot timpul că reiau lucrările în comisia mixtă pentru minorităţi şi ne-au tergiversat. S-au produs punctual şi anumite hărţuiri ale unor lideri vlahi de către poliţia locală. Există şi o diferenţă de tratament între vlahii din Banatul Sârbesc şi cei din Valea Timocului.

Toată povestea este complicată de asemenea de faptul că Biserica Ortodoxă sârbă nu acceptă la reciprocitate recunoaşterea episcopiei noastre de Vârşeţ. Cred că a le da românilor din Timoc dreptul la şcoală, slujbe în limba maternă şi un pic de libertate de mişcare nu pune în pericol nici statalitatea Serbiei, nici interesul ei naţional pentru că vlahii sunt cetăţeni sârbi loiali, aşa încât este o chestiune de examen democratic în această nouă etapă a Serbiei de candidat oficila la UE.

Din experienţa dvs. de diplomat, ne puteţi spune cum se face această monitorizare de către Comisia Europeană? Se stabileşte un calendar, se stabilesc termene pentru raport? Noi lucrăm cu Carta europeană a drepturilor minorităţilor, care este un document al Consiliului Europei, nu al Comisiei. Practic nu s-a instituit un mecanism formal cu monitorizare pe teren, rapoarte de etapă şi evaluări periodice. E vorba de o sensibilitate a României care a fost preluată de către Comisie care se va materializa într-o monitorizare informală, dar, sperăm noi, eficientă a evoluţiilor din acea zonă. "Am putea spune că România a aşteptat Serbia la cotitură"

României i s-a reproşat că această ofensivă diplomatică în chestiunea minorităţiidin Serbia a fost declanşată un pic cam târziu şi că această presiune asupra Serbiei a fost declanşată în ultimul moment. Credeţi că ni se poate reproşa o atitudine prea bruscă? Nu. În mandatul meu am ţinut în topul agendei bilaterale chestiunea vlahă. Preşedintele Băsescu, în vizita de stat făcută la Belgrad anul trecut, a insistat pe subiect. A existat de partea noastră o frustrare că ni se promit evoluţii care nu au loc pe teren. Aici am putea spune că România a aşteptat Serbia la cotitură şi am presat un pic în ultima clipă ştiind că guvernul de la Belgrad trebuie să livreze opiniei publice din Serbia un rezultat, deci că miza internă a obţinerii statutului de candidat la UE este foarte ridicată. România mai are pârghii, mă refer la momentul la care se va decide deschiderea negocierilor de aderare cu Serbia... Sigur. Eu cred că nu trebuie să dramatizăm acest episod, dar prin presiunea punctuală pe care am exercitat-o s-a obţinut dinspre Comisie şi dinspre Belgrad rezultatul...Rămâne să vedem acum cum se petrec lucrurile chiar în Valea Timocului în acele comunităţi, iar statul român trebuie să ajute mai activ comunitatea de acolo.

Credeţi că în urma acestui episod România şi-a tensionat relaţia cu Germania sau cu alte state din UE care au criticat atitudinea Bucureştiului? Nu cred. Sigur că nu e recomandabil să primeşti prea des critici de la Germania în Uniunea Europeană. Noi însă am jucat întotdeauna constructiv, corect, ei au văzut şi în politica noastră regională legată de Parteneriatul estic, că Bucureştiul înţelege corect datele problemei la un nivel mai mare, relaţia bilaterală cu Germania s-a încălzit în ultimii doi ani foarte mult, schimburile economice, concentrarea pe afaceri europene au fost mai bune ca oricând. Deci nu aş vedea în critica punctuală pe care a făcut-o domnul Westerwelle un prilej de tensiune durabilă între România şi Germania.

Consideraţi că prin semnarea acestui protocol bilateral s-a pus capăt acestei scurte dipute diplomatice între România şi Serbia? Da. Categoric pentru în final România nu şi-a exercitat veto-ul, consensul în privinţa statutului de candidată la UE a fost obţinut. Rezultatul contează. Despre intrarea în Spaţiul Schengen: "Mi-e teamă că suntem în continuare în blocaj"

Credeţi că România a făcut un joc tactic în chestiunea Serbiei pentru a putea negocia primirea în Spaţiul Schengen? Consiliul European a decis punerea acestei chestiuni pe ordinea de zi a summit-ului din septembrie. Este un mic succes... N-a existat nicio conexiune formală sau informală. Să nu ne facem iluzii. O fi un mic succes, dar vă amintesc că subiectul Schengen a figurat pe agenda mai multor Consilii Europene succesive începând cu toamna trecută. Din păcate, în urma unui deal făcut de domnul Rutte (Mark Rutte, premierul Olandei- n.red.) cu celelalte partide din coaliţia de la Haga, poziţia Olandei nu s-a flexibilizat nici după ce raportul MCV din februarie a arătat progresele făcute de noi în reforma justiţiei.

Deci nu avem nicio certitudine că la toamnă vom beneficia de o decizie favorabilă. În măsura în care domnul Rutte a spus că România şi Bulgaria au făcut progrese, dar nu suficiente, mi-a teamă că suntem în această situaţie de blocaj. În acel acord de susţinere parlamentară încheiat cu partidul lui Wilders se precizează că ar trebui să existe cam două rapoarte pozitive în privinţa reformei în justiţie. Da, şi noi ne-am întrebat începând cu care raport trebuie să facem numărătoarea. E o situaţie care neevoluând intern la Haga nu se răsfrânge pozitiv nici asupra extinderii Spaţiului Schengen. Într-un interviu acordat EVZ, ambasadorul Danemarcei la Bucureşti spunea că problema intrării României în Schengen este o chestiune strict bilaterală, că România trebuie să negocieze direct cu Olanda. Credeţi în această rezolvare bilaterală? Am vorbit de multe ori cu domnul Rosenthal (Uri Rosenthal, ministrul de externe al Olandei- n.red.) care mi-a spus: "Nu avem nimic cu voi, avem nişte standarde, nu suntem siguri că problemele de corupţie au fost soluţionate. Pe de altă parte, e adevărat, guvernul nostru stă în câteva voturi acordate de partidul acesta dur".

"Faptul că Olanda a legat acquis-ul Schengen de MCV a fost tehnic abuziv"

Cu alte cuvinte standardele pe anticorupţie ale Olandei nu ar trebui să difere de cele ale Germaniei. Da şi eu mi-am permis să visez cu ochii deschişi la un MCV în 27. Ar fi echitabil pentru că probleme de corupţie au toate statele membre, şi chiar toate statele lumii. Este important să nu aplicăm duble standarde. Deocamdată MCV-ul şi-a atins obiectivul de a stimula reforma în justiţie şi vedem acest lucru nu putem contesta. Faptul că Olanda a legat acquis-ul Schengen de MCV a fost tehnic abuziv.

Credeţi că MCV-ul pe justiţie va fi menţinut? Un lucru care a produs efecte bune trebuie menţinut până când, ştiu eu, criticile Comisiei faţă de ce nu merge în justiţia românească, fie că este vorba de Înalta Curte, de CSM sau alte instituţii, încetează. Ar trebui să continue monitorizarea până când suntem şi noi siguri, ca simpli cetăţeni şi beneficiari ai actului de justiţie, că lucrurile sunt în ordine. E adevărat că MCV-ul ne-a pus cumva într-o categorie separată faţă de celelalte state membre.

Domnul Sebastian Bodu, europarlamentar PDL, propunea ca românii să boicoteze produsele olandeze. Credeţi că o astfel de atitudine este corectă, sau ea alimentează discursul extremist de la Haga? Un asemenea boicot ar da muniţie extremiştilor din Olanda fără discuţie. Nu cred că el rezolvă problema. Cred că premierul Rutte aşteaptă de la partenerii români noi argumente că progresul reformei în justiţie este ireversibil, ca să poată şi el livra în parlament. Eu cred că mai degrabă o abordare constructivă poate să ducă la deblocarea acestei situaţii.

"Revocarea mea pare oarecum artificială"

Remanierea tuturor miniştrilor PDL a venit la scurt timp după înlocuirea dvs. din funcţie. În acest context, v-aţi simţit nedreptăţit de decizia premierului Emil Boc? M-a interesat evaluarea profesională a mandatului meu făcută de fostul meu şef din guvern, care a fost pozitivă. Domnul Emil Boc nu mi-a adus reproşuri legate de exercitarea mandatului de ministru de externe şi ar fi fost culmea, pentru că am muncit împotriva unui context intern şi extern turbulent cu foarte multă asiduitate şi cu rezultate cuantificabile. Altminteri în lumina a ceea ce s-a întâmplat la două săptămâni după revocarea mea sigur că ea apare oarecum artificială. Nu cred că a rezolvat vreo problemă şi nici nu cred că agenda de revendicări a celor care au ieşit în ianuarie să protesteze viza capul ministrului de externe. Dar mergem mai departe. Eu am constatat că PDL a apreciat loialitatea mea, în sensul că nu m-am apucat să fac procese cuiva şi cu atât mai puţin nu am trântit uşa. Am acţionat cu bun simţ, moderat şi raţional astfel încât construcţia pe care aş vrea să o fac în interiorul partidului continuă. Dacă premierul Emil Boc plănuia din decembrie 2011 să plece din guvern împreună cu toţi miniştri PDL, de ce v-a schimbat pe dvs. cu două săptămâni înainte? Există o logică în ceea ce s-a întâmplat? Dacă există, mi-a scăpat cu desăvârşire. "Legea lustraţiei nu produce efecte omogene, ci punctuale"

Credeţi că legea lustraţiei, recent adoptată de parlament, este o lege fără dinţi, sau ea va avea efecte importante după aplicare? Cred că este un gest simbolic de reparaţie tardivă şi poate incompletă, dar necesară. Reparaţie faţă de victimele de toate felurile ale regimului comunist. Sigur că ar fi trebuit adoptată o lege a lustraţiei în primii ani după comunism. Majoritatea statelor care au scăpat de comunism au făcut-o. Totuşi în Polonia a mai existat un val de lustraţie în 2006 nu foarte demult. Să vedem ce efecte va genera. E important că electoratul este lăsat să judece trecutul candidaţilor. Cu alte cuvinte legea nu restrânge drepturile electorale. Ăsta e un lucru pe care şi Curtea Constituţională l-a cerut care este important. În rest pe funcţii numite sigur că ar fi bine să se aplice. Nu într-un spirit de răzbunare, cum a spus şi Mircea Vulcănescu "Nu ne răzbunaţi" ci într-un spirit senin de departajare a apelor deşi, dacă ne întrebăm serios câţi membri ai nomenclaturii comuniste se mai află astăzi pe funcţii publice probabil că răspunsul este dezarmant. Nu mai are cine să facă pasul înapoi? Da, da. Adică, până la urmă, cui i se aplică legea lustraţiei.

Cum apreciaţi faptul că legea lustraţiei a fost ajustată în funcţie de anumite persoane? Au fost scoşi de sub incidenţa ei premierul Mihai Răzvan Ungureanu şi directorul SIE, Teodor Meleşcanu, dar a rămas Monica Macovei. Nu am participat la dezbaterea din Parlament sau din comisii. Chiar nu ştiu cum arăta prima variantă, prin ce mecanism s-a modificat textul. Ce să spun. Mai bine mai târziu decât niciodată. Cam ăsta ar fi comentariul de fond. În rest vedeam şi eu declaraţia domnului Daniel Morar care spunea: "Ok, foştii procurori, dar de ce nu foştii ofiţeri de Securitate sau turnătorii?" O dată în plus legea nu produce efecte omogene, ci mai degrabă efecte punctuale. După ce în 2007, Traian Băsescu a condamnat, pe baza unui amplu raport ştiinţific, crimele comunismului şi caracterul ilegitim al acestui regim totalitar trebuie ca PDL să sprijine această lege. Îmi pare rău că PNL nu a fost acolo. Şi ei au luptat de aceeaşi parte a baricadei foarte mulţi ani. Au o alianţă politică cu domnul Dan Voiculescu. Din păcate absenţa lor denotă şi o stare de demisie morală în raport cu acest crez al decomunizării României.

"UDMR sare calul uneori cu ameninţările legate de ieşitul de la guvernare"

Păstrarea procurorilor în categoria lustrabililor s-a făcut la insistenţa UDMR, care s-ar fi răzbunat astfel pe Monica Macovei pentru legea ANI. Cum apreciaţi această atitudine a UDMR? Am convingerea că Monica Macovei şi-a creat o imagine de luptătoare anticorupţie în care milioane de români cred şi nu cred că cineva i-o va fisura pentru că a fost chiar o luptătoare şi o personalitate publică extrem de consecventă în această direcţie şi este credibilă. Ar fi ridicol să constatăm că efectul legii lustraţiei i se aplică Monicăi Macovei. Aşa cum îmi aduc aminte de cazul doamnei Mona Muscă sau alte exemple.

Mizaţi să înţeleg pe continuarea parteneriatului cu UDMR, deşi liderii Uniunii se referă tot mai des la ieşirea de la guvernare? Parteneriatul acesta a funcţionat. Sigur, UDMR sare calul uneori în sensul că presează pe nişte aşteptări legitime ale minorităţii maghiare, dar care nu trebuie puse într-un registru de ameninţare cu ieşirea de la guvernare. "Greva de lux a Opoziţiei este un gest imatur, inutil"

Ce părere aveţi despre boicotul parlamentar al USL? Pentru că nu poate provoca efecte pe scena politică, cum ar fi alegerile anticipate, greva aceasta de lux este un gest imatur, inutil, pe principiul "îmi iau jucăriile şi plec ", care sfidează nu doar electoratul USL, ci electoratul în ansamblul său. Mai adaugă o piesă la discreditarea Parlamentului şi nu este bine pentru democraţie şi în acelaşi timp creează o stare de polarizare din care este foarte greu să revii la dialog. Premierul Ungureanu i-a invitat la dialog şi am înţeles că vor veni. Mi-aş dori ca parlamentarii USL să revină la lucru şi la masa dialogului pe subiecte de interes naţional şi internaţional, pentru că am semnat tratatul fiscal, urmează un an dificil pentru economia europeană deci şi pentru noi, va trebui să găsim câteva puncte de interes comun, naţional, care să ne ajute să ieşim din logica asta excesiv de partizană.

Credeţi că PDL riscă să se confrunte cu o hemoragie de parlamentari către USL, care ar pune în pericol rămânerea la guvernare? Traseismul în parlament este o procedură democratică banalizată din păcate. Am asistat în ultimii zece ani la asemenea tumbe imorale, dar zvonistica este un element de presiune psihologică asupra majorităţii. Presupun că asemenea tentative se fac constant, dar presupun că există şi oameni de onoare în parlament, oameni care nu sunt într-un partid sau altul din întâmplare ci din convingere. "Nu trebuie să excludem scenariul guvernării cu PSD"

Vedeţi posibilă o alianţă de guvernare PDL-PSD, dacă USL nu trece pragul de 50%? Nu trebuie să excludem niciun scenariu, chiar dacă unele ne sunt din principiu antipatice, dar România va fi guvernată şi în următorii cinci ani probabil în coaliţii. Din păcate neavând capacitatea de a despărţi apele mai net între stânga şi dreapta, nu avem două partide mari care să alterneze într-un sistem bipartid la putere ci o constelaţie de geometrie variabilă, de forţe care se compun dsetul de haotic astfel încât agendele guvernamentale reformiste vor mai fi încă umbrite de compromisuri şi de alianţe conjuncturale.