Cipru, Israel și Grecia au convenit să exploateze uriașele zăcăminte Zohr, Leviathan și Aphrodite, care sunt surse unor tensiuni din ce în ce mai mari în estul Mediteranei.

Aceste zăcăminte au fost descoperite în largul Egiptului, Israelului și Ciprului și, având în vedere mana financiară preconizată, ele nu fac decât să pună în discuție frontierele maritime.

În ultimii ani, mai multe țări au legat parteneriate economice pentru a explora mai eficient aceste resurse gaziere. Republica Cipru, membră UE, s-a apropiat de Israel și de Egipt.

În septembrie anul trecut, Nicosia și Cairo au semnat un acord pentru construirea unui gazoduct submarin pentru a transporta gaz cipriot în Egipt, unde va fi transformat în gaz natural lichefiat, înainte de a fi reexportat către UE, care susține evident acest proiect pentru a reduce dependența față de Rusia în domeniul aprovizionării energetice.

Valabil și pentru proiectul gazoductului EastMed, care asociază Cipru, Israel, Grecia și Italia.

Făcând obiectul unui acord în decembrie 2017, el va lega zăcămintele Aphrodite și Leviathan de Europa occidentală, via o conexiune cu gazoductul Poseidon (care face legătura între Grecia și Italia).

Teoretic, el va permite exportul a până la 16 miliarde de metri cubi de gaz către Uniunea Europeană.

Rusia urmărește cu mare atenție evoluția acestor proiecte. De altfel, Rusia este și implicată în Egipt (cu gigantul Rosneft) dar și în Cipru, țară cu care afișează o anumită proximitate culturală (ortodoxia) și economnică.

Totuși, aceste aranjamente nu sunt pe gustul tuturor, de unde și tensiunile actuale.

„Se vede foarte clar, atât în estul Mediteranei, cât și în alte zone, că puterile regionale adoptă posturi extrem de dure, care nu au avut loc acum patru sau cinci ani”, a declarat, citat de Opex 360, amiralul Christophe Prazuck, șeful Statului Major al Marinei Franceze.

Turcia este unul dintre jucătorii regionali care intenționează să aibă partea sa din tort, spunând că dorește să apere interesele Republicii Turce din Ciprul de Nord , un stat recunoscut doar de Ankara.

Prin urmare, în ultimele luni, Turcia a forat în apele Republicii Cipru. Acțiune puternic denunțată de UE iar Franța și-a arătat sprijinul pentru Nicosia, trimițând o fregată pentru a participa la un exercițiu cu marina cipriotă.

„Turcii s-au angajat în acțiuni de foraj în ape aflate sub suveranitate cipriotă. Am decis să punem în aplicare un regim cadru de sancțiuni dacă, din întâmplare, Turcia continuă aceste operațiuni. Vom oferi o prezență militară în acest domeniu „, a declarat Jean-Yves le Drian, ministrul francez al afacerilor Externe, în timpul unei audieri în Senat.

Dar un eveniment important pe această temă a avut loc pe 28 noiembrie, odată cu semnarea de către Guvernul unității naționale libiene (GNA), format sub egida ONU, și Turcia a unui acord de consolidare a cooperării bilaterale militară și a unui memorandum de înțelegere cu privire la delimitarea apelor lor economice respective.

Îngrijorarea este că între coastele libiene și turce se află Grecia, Cipru și Egipt. Dar Ankara și Tripoli s-au prefacut că aceste țări nu există

Pentru a complica situația, Libia este departe de a fi o țară stabilizată, autoritatea GNA fiind contestată de guvernul din Tobruk care, tragându-și legitimitatea de la alegerile legislative din iunie 2014, este susținut de Armata Națională Libiană a mareșalului Khalifa Haftar.

Cu toate acestea, acesta din urmă, după reducerea amenințării jihadiste din estul și sudul țării, a lansat o ofensivă spre Tripoli.

Ofensivă care s-a stins, în ciuda sprijinului Emiratelor Arabe Unite, Iordaniei și Egiptului (și probabil a Rusiei, despre care se spune că a trimis mercenarii grupului Wagner în Libia)

În ceea ce privește acordul menționat, purtătorul de cuvânt al președintelui Turciei, Fahrettin Altun, a explicat că este o „versiune mai largă a acordului-cadru de cooperare militară existent” între Ankara și guvernul unității naționale libiene.

El a adăugat că „stabilitatea Libiei este de o importanță critică pentru securitatea cetățenilor libieni, pentru stabilitatea regională și pentru combaterea terorismului internațional”.

Datorită apropierii sale de confreria „Frăției Musulmane”, Turcia, ca și restul Qatarului, sprijină deja guvernul de la Tripoli, inclusiv prin furnizarea de echipamente militare (drone și blindate)

Grecia și-a exprimat „nemulțumirea” față de acordurile încheiate de Ankara și Tripoli. Iar ministerul grec de Externe l-a convocat pe ambasadorul libian la Atena pentru a obține „informații” despre conținutul lor.

Diplomatul libian are până la 5 decembrie termen să furnizeze informațiile cerute. În caz contrar, „va fi expulzat”, a declarat o sursă diplomatică greacă pentru AFP.

„Semnarea acestui memorandum nu poate încălca drepturile suverane ale țărilor terțe”, deoarece „ar fi o încălcare flagrantă a dreptului internațional al mării”, a declarat Alexandros Yennimatas, purtătorul de cuvânt al ministerului grec al Afacerilor Externe, la 29 noiembrie.

Atena intenționează însă să meargă mai departe. Într-o primă fază, ministrul grec de externe, Nikos Dendias, s-a deplasat la Cairo pentru a discuta subiectul cu Sameh Choukry, omologul său egiptean și pentru a fi de acord „să accelereze delimitarea zonelor economice exclusive din Grecia și Grecia. Egipt”.

Apoi, la 1 decembrie, în timpul unui discurs pronunțat la congresul partidului său, „Noua democrație”, premierul elen, Kyriakos Mitsotakis, a ridicat tonul și a spus că dorește să solicite sprijinul NATO.

„O alianță nu poate rămâne indiferentă când unul dintre membrii săi încalcă în mod deschis dreptul internațional și își propune să facă rău unui alt membru”, a spus Mitsotakis.

Această chestiune va fi abordată la summit-ul NATO din 3 și 4 decembrie, la Londra.

Și totul sugerează că Turcia va fi în centrul dezbaterii, în special din cauza ofensivei sale din nord-estul Siriei, apropierii sale de regimul lui Bashar al-Assad și a acțiunilor sale din estul Mediteranei cu privire la resursele de gaz.

Te-ar putea interesa și: