Că elevilor nu le plac temele pentru acasă, e un lucru ştiut. Iulian Cristache, președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți din România spune însă că volumul mare de teme nu face altceva decât să îi îndepărteze pe copii de şcoală. „Personal, sunt pentru temele de acasă. Totuşi, nu trebuie să abuzăm de ele. Tema trebuie să fie un lucru complementar la ceea ce s-a făcut la școală. Nu trebuie să pui copilul să descopere acasă rezolvarea-minune. Repetându-se acest lucru, practic îl îndepărtezi de școală. Ar trebui ca profesorii să discute între ei în cancelarie, pentru a nu face abuz de teme”, declară pentru EVZ Iulian Cristache.

Pe grabă, în pauze

Unul dintre păcatele sistemului de învățământ din România ar fi programul de după-amiază al elevilor. Cei care intră la cursuri la ora 13.00 ajung acasă la ora 20.00, caz în care temele ar trebui făcute a doua zi. Andrei, un elev din Constanța, aplică o metodă ce se perpetuează de generaţii: „Îmi fac majoritatea temelor la școală, în pauze sau în orele care nu prezintă interes sau pe care profesorii nu le fac atractive. Așa pot avea și timp liber pentru mine”.

Alex, un elev din Focșani, face cam același lucru ca și Andrei. „Ne bucurăm că avem unii profesori permisivi și putem să ne rezolvăm temele în clasă, în timpul orei care nu prezintă un mare interes. Doleanța lor este aceea ca măcar doi-trei elevi să fie atenți și să-și noteze lecția. Și facem acest lucru prin rotație. Nu aș putea să îmi imaginez cum ar arăta timpul meu liber dacă nu am avea această posibilitate”, a mărturisit acesta.

 

Programul „Școală după școală” poate fi o soluție

Președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți din România este de prărere că programul „Școală după școală” este o metodă prin care elevul ar fi ajutat să înțeleagă mai bine, iar în momentul în care ar veni acasă, nu ar trebui să mai facă absolut nimic decât să socializeze, să citească o carte sau orice altă activitate extra-școlară.

„Acesta este rolul adevărat al afterschool-ului, dar, din păcate, copiii sunt înscrişi în aceste programe doar ca să aibă parte de supravegherea profesorilor. Nu știu de ce există refuzul din partea unor directori pentru a implementa acest program. Ar trebui să înțeleagă că succesul învățământului ar trebui să se bazeze pe acest program”. Iulian Cristache insistă: „Din păcate, există o ruptură între profesori și părinți, iar unii părinți evită să aibă un dialog cu profesorii, ca să nu îi deranjeze și ca profesorul să nu se răzbune pe copil”.

 

Păcatul capital al educației: subfinanțarea acesteia

„Tot învățămîntul este calculat în jurul unei cifre contabile, pe cifra alocată în vățământului. Se aruncă în bătaie de joc o cifră, prin care noi trebuie să ne descurcăm. Din păcate, educația este centrată pe sumele alocate de Ministerul de Finanțe. Acesta este adevărul. În acest moment putem spune că sistemul educațional este la pământ și datorită subfinanțării”, conchide președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți din România.

 

La numite discipline se mai exagerează

„Un elev nu are foarte multe teme, dar există și exagerări. Sunt colegi care dau teme multe la o anumită disciplină, iar astfel elevii se aglomerează. Eu predau Limba română, dar mă consult și cu colega care predă Matematică să văd câte teme a dat la o clasă, pentru a reglementa eu volumul de teme. Nu știm exact cu ce se confruntă decât atunci când suntem diriginți și ni se plâng copiii. M-am întâlnit cu situații în care elevii îmi spuneau că au foarte multe teme și nu au avut timp să învețe și să nu îi ascult. Este un subiect delicat. La anumite discipline se mai exagerează, dar nu este o anumită regulă, încercăm să respectăm anumite reglementări”, ne-a declarat Alexandra Sprânceanu, diriginte Colegiul Comercial Carol I Constanța.

 

„De aceea de duci la școală, să înveți”

Lidia Angelescu, director al Liceului Teoretic „Traian” din București, pune dreptatea în balanță: „Eu nu am auzit că elevii s-ar plânge că au prea multe teme, dar tot ar trebui o dezbatere între profesori și elevi. Profesorii sunt destul de flexibili și sensibili la modul de comportament și la reacțiile copiilor. Profesorii trebuie să dea teme în funcție de capacitatea elevilor, celor care pot mai mult să primească pe măsură, cei care nu se descurcă să primească teme mai ușoare. Profesorii caută soluții de mobilizare și se adaptează în funcție de colectivul fiecărei clase. Când eram eu elev, aveam multe teme pentru acasă, dar nu m-am dus vreodată la școală cu tema nefăcută. Știai că de aceea de duci la școală, să înveți. Nu aveai alternative.”

 

„Ne trimitem copiii la școală pentru a dobândi educație”

„Dacă vorbim punctual de Colegiul pe care îl conduc, nu am avut plângeri din partea părinților cu privire la teme pentru acasă. Acest lucru înseamnă o pondere adecvată a sarcinilor pentru acasă, astfel încât ele să fie relevante și să producă eficiență în cadrul sistemului de educație, în urma informațiilor dobândite acasă. Temele pentru acasă țin de reglajul din partea specialiștilor în educație. Fiecare profesor știe să își dozeze nivelul și volumul temelor, astfel încât să vină complementar. Există cadre didactice care dau teme diferențiate, în funcție de nivelul elevilor. În experiența didactică de-a lungul timpului am învățat că prima cheie a succesului didactic este munca în echipă. Cel puțin la nivelul unității de învățământ pe care o conduc, funcționează. Profesorii se consultă între ei cu privire la volumul temelor pentru acasă. Acolo unde nivelul temelor de acasă devine împo vărător, intervine o problemă. Aceeași părinți care semnalează că volumul temelor pentru acasă este prea mare, sunt, de regulă și cei care evaluează o școală sau un profesor, prin prisma volumului de informații și de teme pe care îl primesc elevii. Am auzit adesea spunând că o școală este bună pentru că se primesc teme pentru acasă, că se face carte. Până la urmă, de ce ne trimitem copiii la școală ? Ne trimtiem copiii la școală pentru a dobândi educație, pentru a avea un om așa cum îl cere societatea… Sau ne trimitem copiii la școală să ne plângem într-una? Procesul de educație se realizează prin recompensă, dar se realiează într-o anumită măsură și prin constrângere. Competența în cadrul elevului se formează în timp, chiar dacă pe moment poate apărea inutilitatea unei teme”, ne-a spus Alina Bărăian, director Colegiul Național „George Barițiu” din Cluj.

 

Copiii din Finlanda nu au teme pentru acasă

Copiii din Finlanda petrec cel mult 20 minute făcând teme. De ce? Pentru că „trebuie să aibă mai mult timp să fie copii, să fie tineri, să se bucure de viaţă”, spune fostul ministru al educației, Krista Kiurn. Profesorii finlandezi sunt, în unanimitate, de acord cu lipsa temelor: „Copiii pot face alte activităţi acasă: să citească, să facă sport, muzică sau să stea cu familia”. Cu alte cuvinte, orice activitate extraşcolară (în afara temelor) este o nouă experienţă pentru copii, care îi ajută să se dezvolte psihic şi emoţional.

Un elev finlandez în vârstă de 17 ani, Lukas Milancius, trage un semnal de alarmă asupra modului în care trebuie privit sistemul de învăţământ: „Vreau să ştiu de ce alte ţări nu adoptă acest sistem de educaţie. Aş fi fost într-o situaţie extrem de dificilă dacă aş fi fost obligat să fac foarte multe teme şi să petrec mult timp la şcoală, căci nu aş mai fi avut timp să desfăşor activităţile care îmi fac plăcere”.

 

Nu primesc note!

În sistemul de învățământ finlandez, în primii șase ani, elevii nu primesc note. Astfel, toți sunt colegi și nimeni nu intră într-o competiție cu cine ia note mai mari la școală. În clasă, accentul se pune mai degrabă pe creativitate, decât pe memorare. Copiii sunt încurajați să înțeleagă de ce e nevoie să învețe anumite lucruri și să utilizeze metode creative pentru a spori eficiența învățării. Un sistem educativ construit pe încredere și echitate, care încurajează cooperarea și descurajează concurența, care urmărește, în primul rând, starea de bine a elevilor, care asigură mâncare, asistență medicală și consiliere tuturor. Din păcate, doar în Finlanda.

 

Psiholog: Se poate ajunge la frustrare personalăşi stimă de sine scăzută

În momentul în care elevii nu mai au timp pentru ei, aceștia încep să dezvolte diferite atitudini deloc sănătoase, de la reticența față de participarea la cursuri, la frustrarea personală, oboseală, stres, stimă de sine scăzută, anxietate. Psihologul Claudia Soare a declarat pentru EVZ că „există o decalibrare între timpul pe care copiii îl investesc pentru școală – care este un singur aspect din viața lor – și timpul pe care îl investesc față de pasiunile lor, de relațiile cu prietenii, de timpul lor liber, iar acest lucru declanșează la nivel psihologic o frustrare personală, cum că întotdeauna prioritară va fi munca. Cumva nevoile personale trec pe plan secund, pentru că trebuie să se dedice școlii. Astfel, apare stima de sine scăzută. Iar odată obișnuit așa, îi va fi foarte greu să se redreseze când va fi adult. Este învățat că pentru a fi valoros trebuie să aibă performanță, iar atunci dezvoltă un comportament compulsiv de a munci până la epuizare”.

Psihologul atrage atenția că, neodihnindu-se, pot ajunge la oboseală cronică, la oboseală psihică și fizică – se afectează coloana vertebrală de la statul îndelung pe scaun, apar durerile de cap, stresul. Reticența față de școală se face simțită și crește tot mai mult sentimentul că pentru a-și satisface nevoile personale trebuie întâi să își facă temele. Astfel, copilul de azi va ajunge adult și va avea insuflat faptul că doar prin muncă viața lui este valoroasă. Din păcate, valoarea este asociată cu nota, iar acest lucru este unul foarte toxic.

Temele îi ajută la procesul de memorare

Atât părinții, cât și profesorii, ar trebui să înțeleagă că dincolo de ceea ce sistemul cere de la copii, au și ei nevoile lor, chiar dacă temele sunt importante pentru că îi ajută la procesul de memorare. Este important să respectăm omul de când este mic și să-i acordăm credit și libertate. Atât timp cât este încurajat să învețe și să-și asume responsabilitatea, să fie încurajat şi să se exprime liber, să fie opțiunea lui în alegerea unui liceu sau a unei facultăți. Să fie încurajat și să greșească, căci nu este o tragedie să iei șapte la matematică, să își exprime nevoile. Copiii au și emoții, dorințe, vise, au și talente. Atât profesorii, cât și părinții au fost la rândul lor copii, și să nu uite că și ei aveau nevoile lor și poate nici lor nu le-a fost ușor când li se impuneau diferite lucruri.

 

Cum se folosesc părinții de abuzul emoțional

Ceea ce încearcă atât școala, cât şi familia să facă, dar nu într-un mod tocmai sănătos, este să responsabilizeze copilul, viitorul adult. În momentul în care copiii nu mai au timp să se joace, să socializeze, relațiile interpersonale pică pe plan secund. Este foarte important și mesajul pe care îl transmit părinții: „Pai ce faci, ieși deja la joacă? Ai terminat temele?”, „Ce faci? Stai pe calculator? Temele când ți le faci?”, practic, copiii au voie să se simtă bine, să se relaxeze, să se bucure de timpul lor liber doar dacă și-au făcut tema. Un alt aspect foarte important este că părinții își pedepsesc copiii prin interzicerea diferitelor activități: nu au voie la calculator, la televizor, să iasă cu prietenii. „Părinții folosesc un abuz emoțional. Mesajul pe care îl primesc copiii este acela că nu merită să se bucure de timp liber și de alte activități atâta vreme cât ei nu vin cu note mari acasă. Ei sunt datori să vină cu o notă mare acasă, ca eu, părintele, să îi dau voie să aibă timp liber. Orice lucru făcut insuficient de bine, vine cu o pedeapsă la pachet. Copiii ar trebui să fie motivați și să nu fie comparați. Iar unii tineri, în căutarea libertății, din păcate își găsesc refugiul în droguri. Aceștia se gândesc că nu îi înțelege nimeni, simt presiune pusă pe ei, consideră că nu sunt suficienți de buni, iar astfel ei pleacă în căutarea unei modalități de a se simți bine cu ei înșiși”, spune psihologul Claudia Soare.

 

E ilegal să dai note pentru lecţiile făcute acasă

Președintele Consiliului Național al Elevilor, Petru Apostoaia, vine cu precizări: „Noi, elevii, considerăm că nu trebuie să fim notați pentru temele de acasă, pentru că este ilegal. Acest lucru este reglementat în Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, unde se arătă în ce mod se face evaluarea elevilor, iar notarea temelor nu este unul dintre acele moduri: chestionări orale, teste, lucrări scrise, experimente și activiăți practice, referate, proiecte, interviuri, portofolii, probe practice. Volumul de teme ar trebui să fie corelat cu celelalte obiecte, pentru că sunt cazuri în care elevii stau și câte 6-7 ore după școală să rezolve temele, ceea ce este inuman”.

 

Două cazuri concrete: materii inutile, teme la dirigenţie şi profi răzbunători

„Eu sunt la un liceu de arte și primesc teme la matematică. Nici măcar nu dau BAC-ul la mate. Stau și câte 2-3 ore să le rezolv. Mi se pare aberant. Ne-am plâns profesorilor și tot ce știu ei fac. Ar trebui să mă axez pe profilul meu. Să desenez. Am desene care îmi ocupă și 8-10 ore. Dacă mai adaug și cele 2-3 ore de mate, eu când mai dorm? M-aș bucura să adoptăm modelul finlandez. Aș avea timp pentru mine, pentru pasiunile mele – desenul și fotbalul. Ne bagă pe gât materii inutile” a declarat Flavius, un tânăr de la un liceu de arte. „Ziua mea se termină sau începe cu un chin. De exemplu, ieri am lucrat 5 ore numai la matematică. Nu înțeleg de ce avem teme la Religie, Dirigenție sau opționale. Din când în când ne mai dă teme și la muzică. Ne încarcă suplimentar cu teme și nu avem ce face. Dacă deschidem gura, se răzbună pe noi. Dacă aș avea timp liber mai mult, aș putea să mă ocup de dezvoltarea mea personală, aș învăța să fac bani. După 12 ani de școală ieșim niște dobitoci cu carte”, a declarat pentru EVZ, Ionuț, un elev de la un liceul din județul Vrancea.

 

Te-ar putea interesa și: