Iubitorii de teatru ştiu că dacă vrei să ajungi la spectacol e musai să-ţi cumperi bilet din timp, cu cel puţin o săptămână înainte. De luni şi până luni sălile teatrelor din Capitală sunt pline ochi cu spectatori dornici de două ore de artă. Unde mai pui că şi în noaptea albă când accesul la cultură e gratuit, la teatru ai nevoie de bilet, e drept că-i fără valoare. Însă aglomeraţia o impune. Cine n-ajunge să vadă, poate să asculte sau să “joace”. Vorbim despre teatru radiofonic on-line şi cursuri de teatru pentru amatori.
La Teatrul Naţional sunt trei spectacole care se joacă cu casa închisă. Cine vrea să vadă “Sinucigaşul”, “Egoistul” ori “Tartuffe” are o singură variantă, achiziţionarea biletului direct de la Casă. Pentru aceste piese nu se mai fac rezervări. Publicul spectator a înaintat o petiţie conducerii TNB, nemulţumit că se ajunge greu la aceste spectacole. Decizia i-a fost respectată. Aşa că biletele nu se mai rezervă. “Datorită numeroaselor solicitări, biletele se pot cumpăra numai de la Agenţia de bilete şi nu mai mult de 4 locuri de persoană”, scrie şi pe site-ul TNB. Aceeaşi măsură a fost luată şi de alte teatre bucureştene. Evenimentul Zilei a scris recent despre goana după biletele de teatru. Poate că abonamentele ar putea fi o soluţie care să ducă la disciplinarea spectatorilor. Însă „oamenii sunt neserioşi”, ne lămuresc cei de la Agenţia de Bilete a TNB. Teatru radiofonic on-line Cine n-apucă prea des un loc în sala de spectacol se poate relaxa însă cu o porţie de teatru radiofonic, chiar acasă la el. La distanţă de un click, pe www.eteatru.ro găseşti o enciclopedie a teatrului românesc şi universal, dar şi o istorie a teatrului radiofonic românesc, spectacole din Fonoteca de Aur a Societăţii Române de Radiodifuziune, dar şi spectacole de astăzi, cicluri tematice, serii dedicate unor mari dramaturgi din toate epocile, unor actori şi regizori celebri. Din 3 mai, repertoriul site-ului www.eteatru.ro cuprinde piese de teatru al căror protagonist este Ion Lucian (Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais, Mofturi de I.L. Caragiale, Tartuffe de Molière, Farsa maestrului Pathelin, Mincinosul de Carlo Goldoni şi Doamna ministru de Branislav Nuşici), adaptări radiofonice după operele lui Victor Hugo (Cocoşatul de la Notre Dame, Ruy Blas, Hernani, Marion de Lorme, Mizerabilii), spectacole regizate de Paul Stratilat (Casa cu două intrări de Calderon de la Barca, Orice naş îşi are naşul de Alexandr Nicolaevici Ostrovski, Câinele grădinarului de Lope de Vega, Dansul milioanelor de Victor Eftimiu, Evantaiul de Carlo Goldoni, Moştenitorii de Branislav Nuşici) şi o parte din dramaturgia lui Lucian Blaga (Cruciada copiilor, Tulburarea apelor, Zamolxe, Arca lui Noe, Avram Iancu). Şi nu e singurul site. La o simplă căutatre pe internet se deschid zeci de pagini cu piese de teatru mai noi sau mai vechi, gata să fie ascultate. Sunt oameni care vor să meargă şi mai departe şi încearcă experienţa unui curs de actorie. Joaca de-a actorul Pentru sume cuprinse între 400 şi 800 de lei, doritorii pot avea parte de întâlniri săptămânale cu lumea scenei. Încă de la primul curs, Smaranda Caragea, actriţa care susţine acest modul pentru Fundaţia Calea Victoriei, îi averizează pe cursanţi că după cele 10 întâlniri nu vor deveni actori, ci poate nişte spectatori mai atenţi. Totul începe ca o joacă. Cei care urmează acest curs, în grupuri de câte 10-15 persoane de toate vârstele şi ocupaţiile, învaţă să se cunoască şi să privească lumea altfel. Încă de la simpla prezentare a numelui, cursanţii sunt invitaţi să-şi privească colegii în ochi. Şi ca un exerciţiu de memorie să repete numele tuturor şi un gestul pe care fiecare şi l-a atribuit, ca o caracterizare. Cu sinuranţă că până la o a doua vedere numele colegului nu-ţi va maid a bătăi de cap. Până să joace un personaj, în ultima parte a cursului, cei care urmează cursul de actorie se relaxează cu jocuri care mai de care mai interactive: “telefonul”, “samurai”, “expertul” etc. Nu lipsesc nici câteva ore de dicţie sau încălzire a vocii. De exemplu, să fredonezi “Deşteaptă-te române” numai cu “R”. La final, fiecare a avut ceva de câştigat în urma cursului: s-a relaxat, s-a jucat ori a câştigat mai multă încredere în sine sau să-i privească altfel pe ceilalţi.
Recomandările noastre
