Dan Barna, liderul din ce în ce mai contestat al USR, bate cu pumnul în masă și solicită un referendum pentru modificarea Constituției.

Pe ce temă? Pe tema reglementărilor vizând Justiția care, conform deciziei populației din referendumul anterior, inițiat de președintele Klaus Iohannis, nu mai pot fi făcute pe calea ordonanțelor de urgență. Ci doar prin legi dezbătute și votate în Parlament. Cum ar fi să organizăm acum un referendum pentru a schimba Constituția? Și de ce ar fi atât de important?

Țara arde. În fine, Guvernul recunoaște oficial că ne aflăm în plină criză economică. Nu mai suntem statul de acum câteva luni, când, conform lui Cîțu, înregistram rezultate în plan economico-financiar surprinzător de bune. Numai suntem nici statul care, tot conform afirmațiilor lui Cîțu de la investirea Guvernului, va realiza în 2021 cele mai mari performanțe economice din Europa. Acum suntem pur și simplu un stat care încearcă, cu uriașe dificultăți și sacrificii, să traverseze furtuna.

În acest scop, conform strategiei noului Executiv, care nu mai are nici legătură cu programul de guvernare, care fost votat în Parlament și a devenit astfel lege, punctul de pensie nu va mai crește. Pentru moment, deloc. Cu semnul întrebării, în septembrie. Nici alocațiile de stat pentru copii. Decât simbolic. Și tot eventual. Și sub rata inflației. Salariul minim va mai aștepta, plasându-se tot sub rata inflației. Personalul sanitar și personalul din poliție nu este deloc exclus să-și vadă veniturile diminuate în noul an. Practic, nimic din ceea ce li s-a promis românilor de către cei care au încropit coaliția de guvernare nu va putea fi înfăptuit. Despre investiții nu mai aflăm nimic. În schimb, s-a dezlănțuit o campanie furibundă de hăituire a profesorilor care dau meditații.

Iar despre pandemie ce mai e de spus? Este în continuare scăpată de sub control. Fără a se cunoaște procentul exact al românilor infectați. În timp ce campania de vaccinare se transformă probabil în cel mai răsunător eșec de la nivelul Uniunii Europene. Nu intrăm în spațiul Schengen, cum intră Bulgaria. Nu intrăm în zona euro, cum intră tot Bulgaria. În schimb, vrem referendum.

Referendumul consultativ inițiat de președintele Klaus Iohannis s-a transformat într-o obligație. Cu sau fără modificarea Constituției printr-un al doilea referendum, guvernele sunt constrânse ca, atunci când doresc să modifice legile privind funcționarea Justiției, să o facă exclusiv în urma unei dezbateri și a unui vot în Parlament. Ordonanțele de urgență, conform rezultatului referendumului deja desfășurat, sunt cu desăvârșire excluse în acest domeniu. Teoria statului și dreptului este extrem de clară în această privință. Și totuși se întâmplă.

Nebunia este că Guvernul Cîțu a decis totuși să modifice legile de organizare a Justiției printr-un mod care este interzis. Pe calea unei ordonanțe de urgență. Avocații acestui sacrilegiu susțin că, atunci când este de bine, se poate. Și tot ei susțin că de această dată este de bine. Alți avocați, printre care fostul premier, Theodor Stolojan, ne comunică faptul că Guvernul nu are ce face. Că trebue să acționeze în contratimp. Dar de ce se întâmplă asta?

Stolojan nu ne mai spune. O fac eu. Guvernul anterior nu a fost al „ciumei roșii”. Timp de un an, Guvernul Orban doi și jumătate avea tot timpul să treacă prin Parlament o lege prin care să facă modificările dorite în organizarea Justiției. Dar nu a făcut-o. La fel cum următorul Guvern, Guvernul Cîțu avea posibilitatea să ne prezinte proiectul de buget încă în acest an. Așa cum de altfel a promis. Nu a făcut-o. A fost o omisiune vicleană. Prin care și-a ascuns adevăratele intenții.

Ceea ce este cu adevărat uluitor rezultă din două fapte politice. Prima este o afirmație scăpată de sub control aparținându-i lui Florin Cîțu. Și referitoare la ordonanța de urgență. Citez: „Nu mai avem emoție că iese lumea în stradă la ordnanța de urgență pe Justiție”. Desigur. Fiind pandemie și existând nenumărate restricții, cetățenii nu vor sări în sus pentru a da buluc în Piața Victoriei și pentru a protesta că se încalcă grosolan principiile democratice. Așa cum au făcut-o atunci când un Guvern al „ciumei roșii” pregătise o ordonanță tot de modificare a Legilor Justiției. Deci Cîțu mizează nu pe un argument moral, ci pe argumentul cinic. A doua faptă politică îi aparține lui Stelian Ion. Noul ministru al Justiției. Organizatorul discotecii din fostul Parlament. Personajul care nu-și poate justifica averea. Un membru de vază USR.

Acesta, în calitatea pe care o deține, nu numai că a avizat sacrilegiul, adică ordonanța de urgență pe Justiție, ci îi și susține necesitatea. Și asta se întâmplă fix în același moment în care șeful său de partid, Dan Barna vrea tam-nesam, în plină și multiplă criză, ca imediat după ce această ordonanță de urgență își produce efectele, să se organizeze în România referendumul pentru modificarea Constituției.

Țara arde, Barna se piaptănă, iar președintele Klaus Iohannis e mut, surd și orb. Nu mai vede elefanți la Guvern. Nu se mai duce la Palatul Victoria pentru a bate cu pumnul în masă și pentru a explica de ce legile Justiției nu pot fi modificae prin ordonanțe de urgență. Nu aude ceea ce afirmă membrii de vază ai cabinetului său. Și nu vede ce se pune la cale.

Opoziția se consolează. În sensul în care își îndreaptă speranțele spre Avocatul Poporului. Care poate ataca – și o va face – la Curtea Constituțională acestă odonanță de urgență. Opoziția își pune speranțele firește și în CCR. Care a mai explicat o dată de ce un referendum este obligatoriu, chiar dacă încă nu a fost modificată Constituția. Dar ceea ce omite opoziția este că aceste demersuri sunt tardive. Ele își vor produce efectul eventual doar în viitor. După ce ordonanța de urgență intră în vigoare. Ciudată putere avem. Și ciudată opoziție.