Aşezat chiar în coasta Africii unde Marea Mediterană întâlneşte Oceanul Atlantic, Tanger este numit de marocani „mireasa din nord”, datorită aşezării lui. Pus în umbră ca destinaţie turistică de mult mai cunoscutele Casablanca şi Marakesh, Tanger mi-a creat întotdeauna senzaţia că este mai degrabă un mare port şi un oraş industrial, dar o plimbare de o zi prin centrul istoric al oraşului mi-a schimbat total percepţia.

În urmă cu câteva săptămâni, am ajuns în Tanger, împreună cu câţiva prieteni. După ce am terminat întâlnirea pe care o aveam în zonă, am decis să luăm oraşul la picior, fără vreo ţintă anume.

Zona aeroportului este legată de oraş de o autostradă flancată pe ambele părţi de palmieri. Şoseaua pe patru benzi pătrunde adânc în oraş, până în inima centrului istoric, o zonă plină de cafenele şi magazine, aşezate pe nişte străduţe strâmte şi umbroase. Zona istorică a oraşului este aşezată pe un deal aflat deasupra celor două porturi din oraş. Este început de primăvară, aşa că pentru mine şi prietenii mei marea este ca un magnet. Vizităm pe repede înainte străduţele centrului istoric şi coborâm dealul spre faleza oraşului. Astfel, ajungem în portul vechi al Tangerului, cu ieşirea la Marea Mediterană. Mai există un al doilea port, pe care ei îl numesc „cel nou”, care are ieşirea la Oceanul Atlantic.

Tavernele din port, de evitat

Dacă tot suntem la Mediterană, ne gândim că o masă cu fructe de mare şi peşte ar fii perfectă. Localnicii ne-au recomandat tavernele din port, acolo unde vin şi vasele de pescari. Localurile sunt mici afaceri de familie şi în faţa fiecăruia există un tânăr care încearcă să ne atragă în taverna lui, arătându-ne că peştii sunt proaspeţi. Ar fi şi greu să fie altfel, ţinând cont că materia primă este cumpărată direct de la pescarii care vin de pe mare. Problema pentru noi este însă curăţenia localurilor din port, sau mai exact lipsa ei, aşa că decidem să ne întoarcem la tavernele de pe faleza oraşului, care sunt mult mai bine îngrijite.

O masă pentru patru persoane, 16 euro

Am venit să mâncăm peşte şi fructe de mare, dar taverna o alegem atraşi de o supă făcută într-o oală aşezată pe jar incins la intrare în restaurant. Imaginea aburindă a vasului ne trezeşte curiozitate şi patronul localului, un bărbat de vreo 50 de ani, ne invită să gustăm. Aflăm că este supă de năut, iar gustul ne-a convins să ne aşezăm la una dintre mesele tavernei. Pe lângă un platou de fructe de mare şi peşte alegem şi două porţii de tanjine, una de pui şi cealaltă de vită, una dintre mâncărurile tradiţionale ale marocanilor. Suntem pe malul mării, adie uşor briza aşa că ar merge foarte bine o bere. Surpriză, nu se poate. Înţelegem că religia le interzice lor, marocanilor, dar noi, creştinii, nu avem astfel de restricţii, aşa că insistăm. Nu se poate, dar ne spune că există câteva magazine pe faleză care vând băuturi alcoolice pentru străini. Ne mulţumim cu apă plată şi ceai de mentă, dar ne bucurăm de mâncare, care acoperă inconvenientul lipsei unei beri la o masă pe malul mării. La final vine şi nota: 160 de dirhami, moneda naţională a Marocului. Asta înseamnă mai puţin de 16 euro pentru patru persoane, rata de schimb euro-dirham fiind 1-11.

Haşişul poate fi cumpărat de la taximetrişti

Este deja seară, aşa că ne gândim să ne întoarcem la hotel, care este în zona aeroportului, le vreo 10 kilometri de centrul oraşului. Primul taximetrist întâlnit ne cere o sumă care nouă ni se pare exagerată, ştiind preţurile din oraş. Refuzăm, dar ne propune o altă afacere. „Dacă nu vreţi să luaţi taxiul, nu vreţi să cumpăraţi nişte haşis?” (n.r. - o substanță halucinogenă obținută din mugurii de cannabis). Ieftin, 50 de dirhami gramul. Râdem şi îl refuzăm. Nu ne înţelege atitudinea şi îi explicăm: ni se pare ciudat că nu poţi bea o bere la terasă, dar poţi cumpăra haşis în mijlocul străzii. Ne explică şi el că pe faleză găsim un magazin de unde putem cumpăra bere. Alegem să ne mai plimbăm puţin şi din când în când mai întrebăm câte un localnic unde găsim magazinul şi dacă există vreo staţie de taxi în apropiere. În Tanger sunt două categorii de taxiuri: „Grand”, sunt puţin mai scumpe şi sunt în general Mercedesuri vechi, şi „Petit”, au voie doar în oraş, au voie să ia maximum 3 pasageri, sunt mai ieftine şi sunt Dacii Logan sau Sandero. Noi căutăm o staţie de taxi „Petit”, dar aflăm cu nu există, ci le putem „agăţa” direct din trafic. Aproape fiecare localnic de la care am cerut o informaţie, ne-a oferit şi haşiş. Aşa ne explicăm şi atmosfera veselă de străzi, oamenii sunt într-o lume magică, nu contează că sunt tineri sau bătrâni..

Poţi bea bere doar dacă o ţii în pungă

Ajungem şi la magazinul de băuturi alcoolice. Nu este ascuns, are un anunţ mare la intrare cu preţurile băuturilor. Berea este ieftină, 10 dirhami o sticlă, dar renunţăm când aflăm că nu avem voie să consumăm în public, chiar dacă le spunem că ne ducem să stăm pe malul mării. Vânzătorul ne dă soluţia: trebuie să ţinem sticlele în pungi de hârtie, să nu fie vizibile. Renunţăm la bere şi ne întoarcem la goana după un taxi „Petit”.

Reuşim să îl convingem pe un teximetrist să ne ia pe toţi patru, profitând că în timp ce noi negociam cu el o fată era într-un magazin. I-am explicat că este foarte mică şi nici nu se va vedea de pe bancheta din spate. A venit şi momentul să o vadă şi să comenteze: „Dar ea nu este o micuţă, este o femeie în toată regula”. I-am mai dat 20 de dirhami în plus şi prietena noastră i s-a părut din nou micuţă. După o zi petrecută în Tanger senzaţia noastră a fost că este un oraş bine îngrijit, foarte viu şi vesel, mai ales noaptea, cu mâncare proaspătă, bună şi ieftină, cu oameni prietenoşi cu care poţi negocia orice, dar în care nu poţi bea o bere pe malul mării, dar poţi cumpăra haşis la liber. Legat de haşiş, am şi o veste proastă pentru cei care vor fi tentaţi să accepte oferta vreunui marocan: aveţi şanse foarte mari ca cel care vă face ofera să fie un poliţist sub acoperire şi în loc să ajungeţi într-o „lume magică”, să vă treziţi câteva zile în închisoare.