,,China va fi în mod sigur reunificată’’, a afirmat președintele Xi Jinping în mesajul de sfârșit de an. ,,Toți chinezii de pe malurile strâmtorii Taiwan trebuie să se bucure de gloria renașterii națiunii noastre’’.

Xi nu a spus nici când, nici cum va avea loc unirea, dar cei care urmăresc de multă vreme politica externă a șefului statului și Partidului Comunist Chinez (PCC) au înțeles că s-ar putea produce în timpul mandatului său. Anul 2049, când China condusă de partidul unic va sărbători un secol de existență, este prea departe. Prea departe chiar pentru partid nu doar pentru președinte.

Necunoscutele de la San Francisco

În cadrul întâlnirii din marele oraș californian, din 15 noiembrie 2023, Xi Jinping a afirmat răspicat în fața delegației americane condusă de Joe Biden că China continentală va acționa pentru reunificarea cu Taiwanul în mod pașnic. Despre această parte a discuției s-a vorbit puțin și târziu în media internaționale - abia la 5 săptămâni după eveniment au intervenit analiștii, în urma unei indiscreții a canalului NBC News. Nu s-a comentat nici despre faptul că înaintea discuțiilor, delegația chineză ar fi solicitat Washingtonului să declare public că ar sprijini o reunificare pașnică a Beijingului cu Taipei. Propunerea a fost respinsă...Nici nu putea fi altfel.

Răbdare, persuasiune și perseverență - armele Marelui Dragon

În esență, în California a fost reiterată concepția reunificării fără utilizarea forței, concepție pe care diplomația chineză o vehiculează de câteva decenii, dar cu insistență doar de la sfârșitul  celui de al doilea mandat al lui Jinping. Înaintea Congresului PCC din octombrie2022, era subliniată doar de câteva ori pe an de către președinte și rareori de către șeful diplomației. În ultimul an, a fost prezentată în multe din ieșirile publice ale șefului statului. O explicație ar fi legată de faptul că se apropiau alegerile prezidențiale și parlamentare din 13 ianuarie, când peste 20 de milioane de locuitori ai Taiwanului se vor prezenta la urne. Despre aceste alegeri vom vorbi în cele ce urmează. Până atunci să aruncăm o privire asupra evoluției raportului SUA - China din ultima vreme, strict pe problema Taiwanului.

Schimbare de optică la Beijing, Washington și… Seul

La Congresul PCC din din urmă cu doi ani, Xi Jinping arăta că China ar putea ataca Taiwanul dacă și-ar declara independența cu susținere din străinătate. Liderul chinez preciza că amenințarea cu forța era îndreptată ,,exclusiv împotriva interferențelor externe și acelor puțini separatiști din interiorul insulei’’. Dar Taiwanul a devenit de facto unul dintre factorii de securitate națională și echilibru în Indo-Pacific ai Statelor Unite. Aspectul a fost subliniat de secretarul de stat Anthony Blinken după ce episodul privind unirea pașnică de la întâlnirea Jinping-Biden devenise public, la mijlocul lunii decembrie.

,,Statele Unite, a subliniat Blinken, vor continua competiția cu China de pe o poziție de forță care derivă din noul cadru de cooperare trilaterală cunoscut sub numele de Camp David Principles (CDP)’’ Este vorba de acordul semnat în august anul trecut la faimoasa reședință rurală a președinților SUA din statul Maryland, de către Joe Biden, Yoon Suk Yeol - președintele Republicii Coreea și Fumio Kishida, premierul Japoniei. Apropierea dintre Seul și Tokyo - negociată vreme de ani de zile de către Washington - are valoarea unui miracol diplomatic dacă ținem seama de atrocitățile comise de japonezi în timpul cînd anexaseră practic Peninsula Coreea. Coreenii nu au uitat...  În paranteză fie spus, până la această reconciliere - dacă putem să o numim așa pentru că nu este definitivă - schimburile de informații dintre coreeni și japonezi în domeniile apărării și securității nu se realizau direct, pentru că ei nu se întâlneau pentru discuții, ci prin intermediul americanilor.

Principiile de la Camp David - ,,zidul’’ de apărare al Statelor Unite

Este important de subliniat că în intervenția sa, Blinken nu a amintit celelalte două acorduri: AUKUS (SUA, Marea Britanie, Australia) și QUAD - Quadrilateral Security Dialogue (SUA, India, Australia, Japonia) în care, ca și în în CDP, nu s-a menționat numele Chinei dar se înțelege că principalul obiectiv este Beijingul. O analiză, chiar superficială, a conținutului CDP arată profunzimea dialogului și a procesului de cooperare, care depășește nivelul celorlate două. Este vorba de ,,coordonarea răspunsului în fața amenințărilor și provocărilor din regiune și întâlniri anuale la nivel de șefi de stat sau de guvern’’. Acest tip de întâlniri se extinde și asupra miniștrilor de externe, apărare, finanțe, comerț și industrie. Correa de Nord este menționată drept un factor de risc major din cauza arsenalului nuclear și al avansului înregistrat în domeniul vectorilor balistici. Securitatea informatică, domeniul financiar, securitatea maritimă și tehnologică sunt alte segmente de cooperare între cele trei state.    

Alegerile din Taiwan, cruciale pentru pacea regiunii și chiar a planetei

Deși ,,concurența’’ în 2024 este semnificativă - alegeri în SUA, UE, India și alte părți ale globului, cu peste 4 miliarde de oameni chemați la urne - scrutinul din Taiwan pare a fi între cele mai importante, datorită consecințelor pe care le va avea pentru pacea planetară. Motivul: modul în care principalii candidați se poziționează față de relația cu China continentală. Prima șansă (38,1% într-un sondaj din 26 decembrie 2023) o are actualul vicepreședinte Lai Ching-te, candidatul Partidului Progresist Democratic- DPP, de centru-stânga, apropiat de Statele Unite și contrar dialogului cu China pe tema unificării. Poziția este pro-independență.

Liderul Kuomingtang (KMT), de orientare naționalistă clasică, Hou Wen-te, are șansa a doua (34,8%). Este partizanul unei deschideri graduale față de Beijing și echidistanță în relațiile cu America și China. Acest partid, fondat de Ciang Kai-shek este creatorul Taiwanului, după ce forțele conduse de liderul naționalist chinez s-au refugiat pe insulă în 1949, sub presiunea militară a PCC, condus de Mao Tzedong. Atunci, șase sute de mii de militari au părăsit China continentală alături de două milioane de simpatizanți ai Kuomintangului. Ironia istoriei face ca acest partid să fie mai conciliant cu Beijingul în privința relației bilaterale decât DPP care, teoretic, s-ar situa mai aproape de PCC din punct de vedere ideologic.

Candidatul Partidului Popular (TPP) are o poziție de mijloc, dar și ultima șansă (19,2%). Indecișii abia dacă ating 10%, dar ar putea întoarce rezultatul în favoarea candidatului KMT.

Sistemul de vot este asemănător celui din România în care sunt aleși primarii: majoritate într-un singur tur de scrutin. Acest detaliu este semnificativ în contextul electoral taiwanez întrucât nu permite ,,transferul’’ teoretic de voturi între candidați după un prim tur de scrutin. Beijingul ar fi dorit ca în fața lui Lai Ching-te să se afle un singur candidat de opoziție sprijinit de KMT și TPP. N-a fost posibil... Mai mult, unii comentatori politici susțin că al patrulea candidat, Terry Gou, independent desprins din Koumintang, acreditat cu 6-7% din voturi într-un sondaj anterior, s-ar fi retras din competiție la sugestia celor de peste strâmtoare...Afacerile sale în domeniul industriei electronice sunt localizate în Taiwan dar și în... China continentală.

Voi reveni cu un comentariu după alegerile din 13 ianuarie, dar și cu o scurtă analiză ipotetică privind un eventual conflict între China și SUA având ca punct de plecare Taiwanul.