La 42 de zile după accidentul aviatic de la Tuzla, în urma căruia au murit 12 militari, printre care opt membri ai Forţelor speciale GNFOS, se păstrează tăcerea asupra celor întâmplate.
Cea mai mare catastrofă aviatică militară care a avut loc în ultimii 50 de ani în România (Tuzla, 5 iulie), soldată cu 12 victime, pare să fi fost uitată de autorităţi.
"În urma catastrofei aviatice de la Tuzla şi-au piedut viaţa patru militari din cadrul Forţelor Aeriene şi opt din cadrul Forţelor Navale… şi suntem alături de famiile greu încercate", anunţa MApN, a doua zi după tragedie.
După 40 de zile, oficialii din Armată rămân scumpi la vorbă, iar colegii şi părinţii sunt prudenţi şi fac declaraţii doar sub protecţia anonimatului. Cu toţii aşteaptă finalizarea anchetei. "Un raport preliminar va fi prezentat la sfârşitul lunii august", anunţă cei din MApN.
"Vom vedea pe placa comemorativă ce grad au"
"Nici măcar n-au fost înaintaţi oficial în grad, deşi, a doua zi după accident, s-a anunţat în careu că, din ordinul ministrului apărării, vor fi avansaţi post-mortem. Nu-mi explic de ce o fac în secret. Vom vedea pe 17 august când, la Centrul de Scafandri Militari din Constanţa, se va dezveli o placă comemorativă pe care numele băieţilor vor fi trecute cu grade cu tot", spune tatăl unuia dintre scafandri. Omul nu acuză pe nimeni, vrea doar ca "ancheta să fie corectă şi transparentă, pentru ca valoarea acestor băieţi să fie recunoscută".
Oprea: "Vor fi avansaţi după finalizarea anchetei"
"Rudele militarilor au înţeles greşit. Într-adevăr, s-a citit un ordin, dar unul care extindea avansările post-mortem şi recompensele materiale şi la militarii căzuţi în misiuni din teatrele de operţiuni interne", ne-a explicat Gabriel Oprea, ministrul apărării, pe care l-am abordat la festivităţile organizate de Ziua Marinei, la Constanţa.
"E bine să întrebaţi la Parchetul General, este altă componentă decât Armata Română. Există separaţia puterilor în stat, e o lege, avem o Constituţie. Aşteptăm finalizarea anchetei. După aceea vor fi avansaţi în grad, post-mortem, şi îi vom propunem la decorare cu Steaua României cu spadă, fiindcă au murit la datorie", a adăugat Oprea.
Ce s-a întâmplat în realitate?
A fost eroare umană, tehnică sau meteo? "Mi s-a spus că, înaintea lor, au fost două zboruri. Urma să zboare lotul de para şutişti militari ai echipei naţionale. Aceştia însă au zis: «Măi, scafandrilor, săriţi voi, că a căzut vântul, nu mai e atât de puternic!». Aşa că avionul a fost alimentat cu 750 litri de combustibil şi s-a înălţat", zice o rudă.
Avionul AN2, construit în 1982 în Polonia, aparţinea Şcolii de Aviaţie Bobocu. Abia ieşise din reparaţii. "Nu se ştie de ce nu s-a ridicat mai sus. Cei de la anchetă ar fi constatat că nu s-au deschis flapsurile. După ce a rulat pe pistă vreo 2 kilometri, a făcut o ascensiune la aproape 45 grade, apoi, zic ei, s-a ridicat la verticală vreo 30 metri după care a revenit la orizontală şi a picat dintr-o dată. Era aplecat într- o parte la im pac tul cu solul. Elicea a făcut o groapă în pământ. Motorul era intact, încă mai funcţiona când au ajuns salvatorii acolo".
"Martorii au văzut că pilotul Daniel Bălsanu şi maistrul militar Marius Nazare apucaseră să iasă din cabină. Fata, Lavinia Guiţă, ieşise şi ea, cuprinsă de flăcări până la jumătate. Se târâse câţiva metri, dar era deja moartă. Locotenentul Liviu Antim a ieşit printr-o ruptură, a fost tras, dar degeaba. Se agăţase paraşuta (toţi le aveau prinse în chingi) şi a putut ieşi abia când s-a ars legătura. Era lucid. «Băieţi, sunt ars rău, mutilat?» I s-a spus că e doar pârlit. «Măi, băieţi, dacă sunt ars rău, lăsăţimă să mor.» A vorbit până la spital, la Constanţa, deşi avea arsuri profunde. Cred că l-au dus degeaba la Bucureşti, murise", povesteşte un martor.
Au fost înmormântaţi cu onoruri militare. Soţiile sau logodnicele vor fi angajate în Armată, copiii vor primi ajutor special până la finalizarea studiilor. "Armata oferă cea mai bună protecţie socială familiilor tuturor celor care s-au rănit sau au murit în misiune", dau asigurări şefii din Marina Militară.
Soldaţi universali
Cei opt militari din cadrul Forţelor Navale făceau parte din cea mai apreciată şi respectată structură a Marinei Militare - Grupul Naval al Forţelor pentru Operaţii Speciale (GNFOS), organizată după modelul forţelor de elită ale marinei americane, US Navy SEAL. Aveau brevet de scafandru de luptă, erau antrenaţi şi specializaţi în alpinism, paraşutism, erau trăgători de elită, cunoşteau artele marţiale, conduceau cu mare precizie maşini de luptă sau ambarcaţiuni rapide. "Erau soldaţi universali", spune, mândru, tatăl unuia dintre militarii decedaţi, care ştie că fiul lui şi colegii săi erau conştienţi de riscurile pe care şi le-au asumat.
CĂZUŢI ÎN MISIUNE
Lista victimelor accidentului aviatic
FLORIN CLAUDIU CIŞMAŞU, maistru militar clasa II-a (34 de ani), Mangalia, era căsătorit şi avea doi copii. Era considerat cel mai bun luptător al Forţelor Spe ciale din România. În 2008 devenise şi scafandru de luptă al Forţelor Speciale de Elită ale Marinei amerciane (SEAL). A participat în Irak la misiuni speciale.
COSMIN FURTUNĂ, fruntaş (28 de ani), Constanţa, logodit. A fost cel mai curajos şi cel mai fidel militar al Forţelor Speciale (a refuzat oferte de la Poliţia de Frontieră, SRI şi firme private). După dispariţia lui, unii colegi vor să părăsească GNFOS. "Dacă el n-a supravieţuit, nu mai are rost", spun ei.
LIVIU ANTIM, locotenent (27 de ani), Constanţa, necăsătorit. Absolvent al Academiei Navale "Mircea cel Bătrân". Venise în Forţele Speciale de un an şi jumătate. "În scurt timp a devenit cel mai dur component al trupei", spun colegii.
CONSTANTIN VLĂDUŢ SĂRMAN, fruntaş (26 de ani), necăsătorit, Mangalia. "Era nou la Forţele Speciale, dar, în scurt timp, a ajuns în topul militarilor GNFOS. Vorbea limbile engleză şi coreeană şi era un bun sportiv, avea centura neagră la karate", spune mama lui. Femeia se gândeşte să dea armata în judecată pentru a da socoteală în privinţa cauzelor morţii fiului ei.
BRĂDUŢ PAPUC, maistru militar clasa a III-a (29 de ani), necăsătorit (urma să se căsătorească la toamnă), Brăila. "Locuia cu chirie în Constanţa, tocmai de aceea avea greutăţi cu banii". A fost îngropat cu onoruri militare în oraşul său natal.
MARIUS CĂTĂLIN CHIOVEANU, fruntaş (22 de ani), necăsătorit, Cuza Vodă, judeţul Călă ra şi. Cel mai tânăr luptător al detaşamentului. Bun sportiv, multiplu campion la lupte libere. Abia aştepta să fie trimis în misiuni de forţe speciale în teatrele de operaţiuni externe.
COZMIN FLORESCU, soldat (25 de ani), Mangalia, necăsătorit. Renunţase la Legiunea Străină în favoarea GNFOS. Pentru meseria lui, lăsase familia pe locul al doilea. Aştepta să plece în Afganistan şi se pregătea asiduu. Mama tânărului şi-a pierdut nădejdea că cineva îi va spune vreodată de ce a murit fiul ei. Vrea să dea în judecată armata.
CĂTĂLIN RĂDOI, maistru militar clasa a II-a (36 de ani), căsătorit. Avea un copil, nou-născut, botezat la două săptămâni după ce a rămas fără tată. "Era un sportiv desăvărşit, multiplu medaliat la mai toate competiţiile la atletism, karate". Familia lui a preferat să-l înmormânteze în cavoul din Cimitirul Central din Constanţa, la doi paşi de Cimitirul Eroilor unde sunt depuşi Cosmin Furtună şi Liviu Antim. Copilul lui va beneficia de ajutor special din partea armatei, până la finalizarea studiilor.
NICOLAE JIANU (comandor), LAVINIA GUIŢĂ (locotenent), CĂTĂLIN VICENŢIU ANTOCHE (locotenent comandor) şi RĂZVAN RANGHEŢ (maistru militar clasa I), din Forţele Aeriene, au pierit şi ei în tragedia de la Tuzla.
