Tsunamiurile sunt rezultate ale evenimentelor geologice care pot avea efecte devastatoare, distrugând orice le stă în cale. Încă existe multe aspecte necunoscute cu privire la cauzele valurilor seismice, încetinind astfel eforturile care se fac pentru o mai bună pregătire împotriva dezastrelor. Un grup de cercetători din Germania oferă o nouă ipoteză, care ar putea să devină un mijloc de a identifica zonele predispuse la producerea unor astfel de fenomene nefaste.

O nouă lucrare încearcă să facă lumină în ceea ce privește cauzele celor mai devastatoare valuri seismice. „Mega tsunamiurile” ar fi rezultatul alunecărilor plăcilor subacvatice, produse din cauza prezenței unui mâl compus din fosile microscopice, potrivit Live Science.

 

 

Oamenii de știință sunt de părere că alunecările subacvatice ar fi în spatele unuia dintre cele mai devastatoare tsunamiuri din istorie, care a avut loc în Norvegia acum aproape 8.150 de ani. La acea vreme, coasta a fost lovită de valuri care ajungeau și la 20 de metri înălțime.

 

Datele de care dispunem în acest moment indică faptul că aproape o cincime din valurile seismice ar fi cauzate de astfel de alunecări.

 

Morelia Urlaub, autorul principal al studiului și geofizician la Centrul de Cercetare Oceanică „Geomnar Helmholtz” din Kiel, Germania, a explicat modul în care cercetătorii au ajuns la identificarea „mocirlei marine”.

 

Analizând date care priveau cele mai mari alunecări cunoscute și comparându-le cu datele seismice actuale, cercetătorii au descoperit că la baza unui astfel de eveniment major de la Cap Blanc s-a aflat un start gros de 10 metri de „mâl”, bogat în diatomi. Aceste organisme sunt alge unicelulare care, atunci când mor, produc o mâzgă bogat în siliciu.

 

Se pare că astfel de straturi de rămășițe se găsesc la marginea multor continente. Stratul de diatomi ar avea deasupra un strat de argilă care ar facilita alunecarea, explicând de ce astfel de evenimente se produc și în cazuri în care panta este înclinată doar 2-3 grade.

 

Cercetătorii au afirmat că, dacă descoperirile lor se confirmă, ar putea reprezenta un mijloc de a analiza posibilele zone periculoase, dar trebuie efectuate anchete suplimentare până să se poată crea un sistem eficient.