A fost mai mult decât atât. A fost, de fapt, prima televiziune independentă din Europa de Est. Dar n-a trăit decât trei ani. Timp sufi cient ca să școlească o generație de tineri jurnaliști, astăzi vedete la marile posturi TV comerciale.

După Revoluție marile ziare din vremea comuniștilor s-au privatizat, au apărut o puzderie de publicații și câteva posturi de radio independente. Numai în ceea ce privește televiziunea se menținea o stare de pauperitate informațională. În afară de cele două posturi ale televiziunii publice, TVR1 și TVR2, românii nu vedeau nimic la televizor, că erau puțini cei care își permiteau o antenă-satelit ca să prindă posturi străine.

Asta până în 1991 când, pe 9 decembrie, a început să emită primul post de televiziune independent, finanțat de o asociație de donatori internaționali, cu sediul la Washington. Acolo s-au școlit o bună parte din actualele vedete din televiziunile private de astăzi cum ar fi: Andreea Esca, Răzvan Dumitrescu, Lucian Mîndruță, Andreea Berecleanu, Raluca Moianu, Cristina Liberis, Denisa Țicu și mulți alții.

Evident, habar n-aveau cu ce se mănâncă audio-vizualul, că în România nu existase o altă școală de presă în afară de decrepita academie comunistă Ștefan Gheorghiu și aia doar de presă scrisă, nicidecum de audio-vizual. Răzvan Dumitrescu, jurnalist cu o vechime în presă de 28 de ani și unul dintre cei mai echilibrați realizatori de talk-show-uri de pe „sticlă” își aduce aminte, astăzi, de acea primă televiziune care i-a marcat definitiv evoluția profesională. Acea entitate a trăit puțin, doar între 1991 și 1994, dar a fost primul pas în lungul și anevoiosul drum a ceea ce înseamnă astăzi televiziunea. TV SOTI.

A vrut să se angajeze sunetist și a ajuns prezentator de știri

Cum și când a ajuns Răzvan Dumitrescu la TV SOTI? Câți ani avea și ce era la bază? Cât timp a lucrat acolo și care a fost, mai apoi, traiectoria sa profesională? Răzvan zâmbește, nostalgic: „Sunt inginer electronist. Am terminat în ’89 facultatea și mă repartizaseră la Curtea de Argeș. Am lucrat acolo, la Electro Argeș pînă după Revoluție, cînd mi-am dat demisia că nu au vrut să-mi dea transferul la un institut de la Băneasa. După demisie, m-am angajat acolo, numai că mergea așa de bine…, spre faliment. Am văzut un anunț în România liberă că se crease TV SOTI, emitea și că făceau angajări. Era în toamna lui ’91. M-am interesat și mi-am zis că-i treabă serioasă. M-am prezentat la ceea ce credeam eu că este un interviu sau concurs”.

Răzvan Dumitrescu își amintește că s-a așezat la rînd, la o coadă de cîteva zeci de persoane și că, la un moment dat, a ieșit o doamnă care s-a uitat fix la el și i-a zis: „Tu, hai încoace să dai o probă de voce!”. Îl umflă râsul: „Eu i-am zis că-s venit pentru «tehnic», că venisem pentru un post de inginer de sunet și ea nimic: «Lasă, lasă! Tu dai o probă de voce!».

Era Marilena Rotaru, plecată din TVR, după o ceartă pe motiv de cenzură. Am aflat asta mai târziu…”. Apoi, a dat proba de voce în prezența Ștefaniei Bratu și a cunoscutului Vartan Arachelian: „Pe la trei după-amiaza, Marilena ne-a anunțat pe mine și pe Esca: «Voi rămâneți că faceți Jurnalul de diseară». M-am tuns și m-am bărbierit la o frizerie de cartier și seara, în pulover, am prezentat Jurnalul cu Andreea Esca”. Răzvan Dumitrescu mai spune că a lucrat pentru SOTI un an și ceva apoi a plecat la revista Zig Zag, unul dintre cele mai „tari” săptămânale ale acelor timpuri.

Șefi celebri și colegi care a ajuns la fel de celebri

Dar, că tot a adus vorba, de ce televiziune și nu presă scrisă? Sapă în memorie în timp ce își șterge ochelarii cu o lavetă și surâde: „Pentru Zig Zag am scris patru ani, când director era Alex Ștefănescu și redactor șef Aurelia Boriga. Televiziunea a fost o întîmplare. Am vrut să lucrez la «tehnic» și am fost deturnat”. Jurnalistul a lucrat în presa scrisă, legal, din 1992 până în 2000, publicând în Zig Zag, Flacăra, Curentul, Lumea Magazin și la Mediafax, pe „politic”. Plus cîteva emisiuni la Radio PRO FM.

Și, cine era șeful la TV SOTI? Iar se distrează: „Bună întrebare! Nici pînă azi nu am habar cine era șeful cel mare, în sensul românesc de «șef»… Era un consiliu din care făceau parte domnul Mitrofan – profesor la Politehnică, Regretatul Mircea Stoian, și domnul Dragomir… Dar, pe parte editorială, șefii noștri erau Marilena Rotaru, Ștefania Bratu și Vartan Arachelian”.

Ce colegi care, ulterior, au făcut carieră în presă a găsit acolo? Îi numără pe degete: „Esca, Raluca Moianu, Berecleanu, Cristina Liberis și Denisa mai sunt și azi în presa audio-vizuală. Unii dintre noi am supraviețuit unor entități de presă care astăzi sunt istorie: Zig Zag, Curentul, Radio Contact, Tele 7ABC și altele…”.

 

Reportajele de la care i s-a tras plecarea din SOTI

Răzvan Dumitrescu prezenta știrile cu Andreea Esca. Erau tineri și fără experiență. Mai făceau și „bâlbe”? Care e cea mai tare „bâlbă” a sa? Dar ale altor colegi? Îl umflă râsul: „Nu mai țin minte… Da’ dacă au fost erau tăiate la montaj, că totul era înregistrat!”. Emisiunile cele mai cunoscute de pe atunci erau: „În al doisprezecelea ceas”, „SOTI – prietenul dumneavoastră”, „Lumea la noi acasă”, „Tinerețe fără bătrânețe”, „SOS Cultura” sau „Cinepanorama TV”. Cine le realiza? Mai erau și altele? Dă din umeri: „Să fiu sincer, nu-mi mai aduc aminte bine grila. Eu lucram la știri și pe reportaj. Uite… Am avut o serie de reportaje despre situația unor țărani din Chiojdeni, Vrancea, care-și cereau pămînturile înapoi și președintele CAPului trăgea cu pușca după ei! După seria asta m-am certat cu domnul Eugen Atanasiu și am plecat. Cred că nu-i plăcea abordarea subiectului… Abia după ce am plecat a recunoscut că a fost un material foarte bun. Cert este că de pe urma acelor reportaje m-au angajat pe loc la Zig Zag”.

SOTI, pepiniera de jurnaliști ai PRO TV

A spart TV SOTI monopolul TVR sau era o televiziune prea mică să conteze? Răzvan Dumitrescu își cântărește, atent vorbele: „Nu pot să spun asta… Dar deși ora de difuzare era imposibilă, între 23.000 și 24.00, ne oprea lumea pe stradă. Deci, se uita lumea! Mai ales în București. A fost un imbold pentru televiziunile private care au apărut mai târziu. SOTI nu putea fi o alternativă viabilă la ceea ce însemna TV. Trebuiau mulți bani și alt concept. Așa a apărut PRO TV!”. Iar PRO TV a lucrat la început, practic, cu oameni care au trecut pe la SOTI: Esca, Mândruță, Berecleanu. Răzvan Dumitrescu era la Mediafax, tot în același trust.

 

Câți bani câștiga pe lună? Chiar, cât a fost primul salariu? Spune că nu conta asta: „Modest. Se plătea la bucată, în acord global, după modelul ăla comunist… Da’ noi munceam de plăcere. Eram pasionați. Dacă vroiai să dormi acolo se găsea o variantă…”.

Își mai amintește că debutul său la revista Zig Zag a fost cu o anchetă în care arăta cum a găsit, după alegerile din 1992, buletine de vot valabil exprimate, parțial arse, aruncate la o ghenă de gunoi din București: „ A fost cap de ziar! Dacă eram la SOTI, după plecarea lui Vartan Arachelian, sunt convins că nu se putea face un astfel de material!”.

 

Anumite «frecușuri» au început după alegerile din ’92”

Se poate spune că SOTI a fost o școală de televiziune? Cine îi învăța să facă știri, reportaje, anchete, cum să monteze, să vorbească etc? Aproape toți tinerii care lucrau acolo nu aveau nicio experiență în presă și cu atât mai puțin în televiziune. Răzvan Dumitrescu spune că se învăța din mers: „Tot timpul erau dispuși să te învețe meserie. Toată ziua stăteai acolo. Sediul era pe undeva prin Berceni-Tineretului, pe lîngă Orășelul Copiilor. Mergeam acasă doar să dormim. Au fost mulți care n-au rezistat. În fiecare zi apăreau figuri noi care, după o săptămână, dispăreau. Pe reportaj și anchetă «profesor» era Marilena, pe știri Ștefan Bratu, iar Vartan Arachelian era un fel de supervizor. Era foarte dur față de cele două doamne”.

În presă, peste tot, în toată lumea a existat dacă nu o cenzură pe față atunci măcar o autocenzură, în funcție de interesele și linia editorială a entității de presă respective. La TV SOTI cum era? Că postul nu prea era favorabil puterii de după Revoluție. Jurnalistul spune că atîta timp cît postul a fost condus de cei trei menționați mai sus nimeni n-a avut niciun fel de probleme: „Anumite «frecușuri» au început după plecarea lor care s-a petrecut după alegerile din toamna lui ’92. Eugen Atanasiu, care devenise șef, avea alt stil. Nu argumenta…, lua decizii de capul lui, al altora, nu știu… Atunci am și plecat de acolo. Oricum nu-mi plcea să prezint știrile. Eu vroiam să fiu reporter!”.

 

Ședința publică și stenograma secretă

Cum percepeau oamenii acest post de televiziune independent, în contextul în care Iliescu și FSN-ul, ulterior FDSN-ul, căștigaseră detașat alegerile? Dar autoritățile? Cum se purtau cu ziariștii? Veteranul de presă spune că depinde cum privești lucrurile: „Depinde. Pe atunci nu exista niciun fel de deschidere pentru presă… Uite, să-ți dau un exemplu. Eram la Senat, în 1992. Mi se terminase caseta din reportofon și aveam nevoie de stenograma ședinței pentru a cita exact. N-au vrut să mi-o dea. Ședința era publică, dar stenograma era secretă! Aberant!”.

Și, cum era viața într-o televiziune pe acea vreme? Ce aparatură aveau? Cine finanța postul? Râde, din nou: „Cu finanțarea nu mă întreba că nici azi nu pot da un răspuns clar. Au fost niște americani, o fundație… Nu m-a preocupat. Și de lucrat se lucra pe VHS sau, în cel mai bun caz, pe Super VHS. Nicidecum BETA de care dispunea doar TVR. DA, se făcea treabă”. Răzvan Dumitrescu își rememorează, entuziasmat, tinerețea: „Timpul trecea așa de repede că, zece ani, n-am avut niciodată concediu de odihnă. Doar zile libere… Și nu m-am plâns”.

 

Decesul primei televiziuni independente din Romînia

Emiteau live sau cu jurnale de știri înregistrate? Că aveau la dispoziție o zi întreagă, tansmisia fiind de o singură oră, de la 23.00 la 24.00, după ce se încheia programul TVR 2. Răzvan Dumitrescu spune că se emitea doar de pe casete deja montate: „Știu că, după ce am plecat, au existat și niște tentative de studio live, dar n-aș putea să dau detalii”. Când s-a simțit pentru prima oară vedetă de televiziune? Atunci, în 1991, sau mai tîrziu la Realitatea TV sau Antena 3? Iar e modest: „Nu m-am simțit niciodată vedetă. Eu m-am considerat jurnalist. Foarte rar o să vezi interviuri date de mine în calitatea de care spuneai”.

 În 1994, TV SOTI s-a desființat, pe frecvența sa, Canalul 57, începând să emită Antena 1. Americanii încetaseră să mai finațeze televiziunea, după alegerile din 1992. O vreme jurnaliștii au ținut postul în viață cu propriile resurse. Dar pe fondul unei piețe de publicitate practic inexistente, această moarte clinică n-a durat prea mult. Din 22 iulie 1994, SOTI a emis în partaj cu postul Antena 1 care a primit licență pentru a emite pe canalul 57, iar din luna august s-a văzut obligat să-și înceteze emisia. Prin Decizia CNA 96/09.11.1994 de retragere a licenței de emisie începând cu data de 30 noiembrie 1994 s-a oficializat încetarea activității acestui post de televiziune. Primul post TV independent din Romînia și-a dat obștescul sfârșit.

 

Vedetele TV SOTI de acum 28 de ani

 

Printre tinerii angajați de la acea vreme ai postului se numără și unele dintre numele cunoscute din presa de astazi, încă vizibili în spațiul public.

Andreea Esca

Ajunsă la SOTI dintr-o întâmplare, după cum chiar ea a mărturisit, Andreea Esca a fost prezentatoarea știrilor. În perioada cât a fost la SOTI a beneficiat și de o bursa CNN. De 25 de ani este prezentatoarea știrilor ProTV și director editorial al revistei ,,The One”

Răzvan Dumitrescu

A vrut să lucreze la SOTI ca inginer de sunet, însă a fost angajat ca prezentator al știrilor de seară, alături de Andreea Esca. Ulterior SOTI, Răzvan Dumitrescu a lucrat la TVR, B1 TV și Realitatea TV, iar, în prezent, este la Antena 3.

Lucian Mandruță

Venit ca înlocuitor pentru un prezentator bolnav, Mândruță s-a numărat și el printre tinerii angajați ai SOTI și unul dintre beneficiarii unei burse CNN. După experiența SOTI, Mandruță a mai lucrat la Tele7ABC, ProTV și Antena 1. A părăsit lumea televiziunii, activând ca lector universitar la Facultatea de Jurnalism și Stiințe ale Comunicării din cadrul Universității din București.

Raluca Moianu

Dacă vă mai amintiți de emisiunea „Iartă-mă”, cu siguranța vă amintiți și de Raluca Moianu. A prezentat la SOTI o emisiune de muzica latino, numită „În arsița muzicii”.

Andreea Berecleanu

Vedete postului Antena 1 s-a angajat la SOTI pe postul de reporter/ redactor, pe când nu avea nici 19 ani. După ce SOTI și-a încheiat emisia, Andreea Berecleanu a lucrat pentru Antena 1, ProTV, după care a revenit la Antena 1, unde, din 2003 prezintă Observatorul.

Denisa Țicu

Și-a început cariera la SOTI ca prezentatoare a știrilor de la miezul nopții, după care conducerea a hotărât că i s-ar potrivi mai bine prezentarea unor emisiuni. Dupa ce a plecat de la SOTI, s-a angajat la Tele7ABC, apoi la Antena 1. În prezent este prezentatoarea rubricii meteo din cadrul jurnalelor de știri la Antena 3.

Cristina Liberis

A lucrat la SOTI ca reporter TV. Este unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști, realizatori de știri și reporteri de război din România. Este ultimul jurnalist care a realizat un interviu cu Yasser Arafat. A mai lucrat la Antena 1, TVR, Realitatea TV, Giga TV și News manager la Kanal D.

Te-ar putea interesa și: