Aceasta este povestea adevărată a unui prinț cerșetor care a devenit unul dintre cei mai bogați oameni de pe pământ, întrecut doar de sultanul din Burma. Shrimat Gopal Rao sau Gopalrao Gaekwad s-a născut în dimineața zilei de 11 martie 1863 într-o famile Maratha (brahmană) din Kavlana în districtul Malegaon Tahsil. Horoscopul făcut la un an de la nașterea sa arăta un destin excepțional, un mare conducător de popoare. Tatăl lui a fost un Dada Sahib, Meherban Shrimant Kashirao Bhikajirao, urmașul direct al unei legături morganice a primului Maharajah Gaekwad din Baroda. Șansele ca familia să urmeze calea succesiunii la tronul dinastiei Gaekwad erau mici, dar nu inexistente.
Gopalrao a dovedit, de copil, că era foarte deosebit, un suflet mare, o voință de fier și o inteligență deosebită. A avut, de la vârsta de cinci ani numai profesori de yoga, de Raja Yoga, dar și un preceptor american, nu se știe cum, rătăcit prin India. La vârsta de nici 12 ani i se prezintă soția, o frumoasă fetiță de 8 ani. Iar, căsătoria trebuia consumată! Lui Gopalrao treaba i se pare scârboasă rău și fuge de acasă. Se face cerșetor, ca să-și sancționeze familia cu prăbușirea în această castă, întrecută în mizerie doar de cei care lucrează la câmpurile funerare de la Gange și de vidanjorii din orașe.
Dar, destinul a hotărât altfel pentru Gopalrao. În anul 1870 foarte popularul Sir Khanderao Gaekwad, maharajahul din Baroda, moare pe neașteptate. Gurile rele spun că a fost opera fratelui Malharrao, care mai încercase odată, cu arsenic, să-l otrăvească pe maharajah. Acest Malharrao a fost prototipul ticălosului perfect din filmele de la Hollywood. Urât ca dracu, rău, prost și perfid. Cu toate că maharani Jamnabai a fabricat o poveste ca din ”1001 de nopți” că ar fi fost însărcinată cu defunctul maharajah, norocul nu este de partea poporului din Baroda. Maharani naște o fetiță și conform legii salice, sau cum s-o fi numind la brahmani, ticălosul Malharrao se cațără pe tron la 5 iulie 1871.
Urmează cei mai negri ani pentru poporul din Baroda. Malharrao cheltuiește nebunește, strivind pe supuși cu taxe și impozite. Malharrao comandă două tunuri de aur și un covor persan din perle și pietre prețioase. Cumpără la prețuri de milioane de lire sterline sclave sexuale din Europa. Dar ceea ce îi scote din minți pe protectorii britanici este că fură cât poate din veniturile celebrei ”Companii a Indiilor”. Ca să-și acopere deturnarea fondurilor, încearcă să-l otrăvească, tot cu arsenic, pe colonelul britanic, reprezentantul Companiei în Baroda. Supusul majestății sale venise la întâlnirea cu maharajahul cu câteva scotchuri la bord, ceea ce i-a salvat viața. Prea mult arsenic și prea mult wiskey i-au provocat britanicul un acces de vomă. I-a vomat în față maharajahului care a început să urle, în prostia lui, că este otrăvit! Așa că britanicii, care nu prea se jucau cu atentatele la adresa coloneilor, poate pentru că pe atunci erau cam rari, îl detronează pe ticălosul de serviciu Malharrao și îl exilează la dracu’ cu cărți, Doamne iartă-mă, tocmai în Madras unde avea să moară, în mizerie, în anul 1882.
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
International
Șoșoacă, scandal la discursul din Parlamentul European
