Papa Francisc a dat publicității o nouă enciclică, numită Tutti Fratelli, în care face apel la crearea unei „lumi noi” și în care toți bărbații și femeile să fie frați și surori. Dacă ar mai trăi, Marx ar fi încântat de acest Internaționalism Socialist.
Documentul, de mari dimensiuni, alcătuit din 287 de articole împărțite în 8 capitole, comunică filosofia pontifului argentinian despre „fraternitate” și viziunea sa despre o lume în care toți oamenii să se comporte unii cu alții ca și cum ar fi membrii unei „singure familii”.
Enciclica abordează o largă paletă de teme, de la consumerism la pedeapsa cu moartea, iar principalele surse sunt discursurile și interviurile anterioare ale Papei Francisc.
Însoțită de referiri la recenta colaborare a Papei cu Marele Imam Ahmed Al-Tayyeb, lucrarea nu se adresează în mod specific creștinilor, ci „tuturor persoanelor de bine”.
Miza Fratelli Tutti este aproape în totalitate una mundană, notează LifeSiteNews, adică se concentrează aproape exclusiv pe această viață pământească.
Doar în ultimul capitol se vorbește și despre viața eternă. Aici, în paralel cu afirmarea credinței creștine, Papa vorbește de solidaritatea cu oamenii de alte religii, ca bază a demnității umane, deoarece toți credem în „Tatăl tuturor”.
„În calitate de credincioși, suntem convinși că, fără o deschidere către «Tatăl tuturor», nu există motive stabile și solide pentru o chemare la fraternitate”, scrie Papa Francisc, îndemnând la un mare ecumenism.
În capitolul I, intitulat „Nori negri deasupra unei lumi închise”, Papa Francisc consideră că lumea „regresează” din motive precum conflicte reaprinse, naționalism, economii globale care „impun un singur model cultural”, pierderea sensului istoriei, noi forme de colonizare culturală, polarizarea culturală, pandemia de COVID și indiferența față de dezastrul climatic.
În ceea ce privește naționalismul, de pildă, Papa avertizează despre „exemplele de naționalism miop, extremist, resentimentar și agresiv”.
El critică faptul că „anumite regimuri politice populiste, ca și anumite abordări economice liberale, susțin că un aflux de migranți trebuie împiedicat cu orice preț”.
Papa atacă și rețelele de socializare, pentru că sunt „circuite închise care facilitează difuzarea de știri false, incitând la ură”.
Capitolul II, numit „Un străin pe drum”, pleacă de la parabola Bunului Samaritean și îndeamnă la urmarea vorbelor lui Iisus, potrivit cărora oricine primește un străin Îl primește pe El.
Capitolul III are titlul „Imaginare și crearea unei Lumi Deschise”, în care ni se amintește că iubirea trece dincolo de frontiere.
Subtitlul capitolului este șocant: „Libertate, Egalitate, Fraternitate”, cel al Revoluției franceze, atee și sângeroase. Cine ar putea crede că este vorba de o ironie subtilă a Papei se înșală; Francisc afirmă pur și simplu că libertatea fără fraternitate este doar libertinaj și că egalitatea nu poate apărea decât prin fraternitate.
Capitolul IV, cu titlul „O inimă deschisă către lumea întreagă” face în esență apel la o „guvernare mondială” în privința migrației. Papa afirmă că nu trebuie să îi primim pe imigranți în funcție de avantajele pe care le aduc țării noastre, ci pentru că primirea lor este o faptă bună.
Capitolul V, numit „Un mai bun tip de politician”, face apel la apariția unui tip de politician „cu adevărat în serviciul binelui comun”, al cărui principal obiectiv trebuie să fie crearea de locuri de muncă.
De asemenea, în cel mai pur stil marxist, Papa spune că „piața singură nu poate rezolva toate problemele” și este dezamăgit că criza financiară din 2008-2009 nu a inspirat crearea unei lumi noi. Poate criza actuală…
În Capitolul VI, „Dialog și prietenie în societate”, Papa afirmă că lumea poate îmbrățișa valorile etice universale fără „rigiditate etică” sau „impunerea unui sistem moral oarecare”.
Capitolul VII, „Căi de întâlnire reînnoită”, face apel la încetarea tuturor războaielor și la abolirea pedepsei cu moartea.
Papa afirmă că „pedeapsa cu moartea este inadmisibilă”, dar se ridică și împotriva „condamnării pe viață”, pe care o numește „o pedeapsă cu moartea ascunsă”.
În Capitolul VIII, „Religiile în serviciul fraternității”, Papa afirmă că aderenții la orice religie sunt benefici pentru societate și propovăduiește prietenia între toate religiile.
Ca o notă specială, trebuie remarcat că, în documentul care poartă ca dată de emitere 3 octombrie, Papa nu include avortul printre motivele de îngrijorare politică.
Astfel, în Paragraful 188, Pontiful enumeră motivele pentru care politicienii ar trebui să fie îngrijorați: „traficul de ființe umane, comerțul de organe umane, exploatarea sexuală a fetelor și băieților, munca în regim de sclavie – inclusiv prostituția, comerțul cu droguri și cu arme, terorismul și crima organizată internațională”.
Nici vorbă despre avort, nici despre Industria Morții numită „Planning Familial”.