Dezvăluirea despre o Listă neagră existentă la Comisia Europeană pe vremea lui Manuel Barosso, în virtutea căreia MCV s-a transformat într-o formă de presiune asupra magistraților din România pentru a grăbi anumite dosare și, evident, ținînd cont de puterea de șantaj a sugestiei că însuși Bruxellesul se interesează de respectivele dosare, pentru a le finaliza cu o sentință de condamnare, a atras atenția asupra inițierii și coordonării luptei împotriva corupției în varianta de anchete penale de către noile Puteri Garante ale României: țările Occidentale puternice, Comisia Europeană, America.

La vremea declanșării sale Scandalul Wikileaks, provocat de publicarea corespondenței secrete dintre ambasadele SUA din lume și Departamentul de Stat, a fost urmărit în România doar din perspectiva ingerințelor americane în viața politică din România. Printre altele, cablogramele trimise de la București au reliefat existența unor politicieni și jurnaliști turnători la Ambasada SUA. În schimbul fie a unei fleici, fie a unei iluzii că vor fi favoriți la șefii Noii Înalte Porți.

Într-unul din episoadele interviului acordat subsemnatului, Sebastian Ghiță a dezvăluit prezența la multe dintre ședințele de lucru ale Binomului SRI-DNA a șefilor Stației CIA de la București.

Dezvăluirea n-a făcut o gaură în cerul mediatiac autohton și cu atît mai puțin în cel străin, fie și pentru că Sebastian Ghiță s-a dovedit la acest capitol excesiv de prudent.

Ce făceau șefii Antenei CIA la București la K2?

Iată o întrebare pentru al cărei răspuns m-am văzut obligat să recitesc telegramele Wikileaks din perspectiva celor aflate între timp.

Și n-am fost deloc surprins să descopăr că lupta împotriva corupției ocupă pagini de telegrame, toate sub semnul necesității ca SRI să intervină în procesul de descoperire și anchetare a cazurilor de corupție. De ce s-a preocupat și se preocupă partenerul strategic de corupția din România, plecînd de la premisa că țara noastră a ajuns pe marginea prăpastiei din cauza corupției, e un subiect pe care-l voi aborda pe larg într-un alt comentariu. Aici mă voi opri la un soi de listă neagră pe care o trimite Ambasada SUA la București dezvăluită astfel în telegramele Wikileaks:

C O N F I D E N T I A L SECTION 01 OF 05 BUCHAREST 000897 SIPDIS SIPDIS DEPT FOR EUR/NCE E.O. 12958: DECL: 08/02/2017 TAGS: PGOV, PREL, PINR, ECON, RO, SOCI SUBJECT: MONEY AND POLITICS: WHO REALLY OWNS ROMANIA? REF: A. 05BUCHAREST1304 B. 05BUCHAREST1313 C. 06BUCHAREST1237 D. 06BUCHAREST1328 E. 06BUCHAREST1694.

Declasificată în 2017, cablograma a fost trimisă la Washington în vara lui 2007. Teza centrală e prezentată în introducere: „Trecerea României de la comunism și privatizarea ulterioară a întreprinderilor de stat au avut un mare beneficiu pentru un mic grup de indivizi care au legături cu regimul imediat postcomunist și/sau cu Securitatea omniprezentă. Unii dintre acești indivizi au profitat de informații și relații dobîndite în timpul carierei în Securitate pentru a-și face avere, în timp ce alții au recrutat foști ofițeri ai Securității pentru a le sluji interesele. În timp ce zeci de baroni regionali au apărut după 1989, un mic grup de figuri extrem de influente continuă să aibă o influență semnificativă în politica românească. Nici una dintre aceste figuri nu este legată exclusiv de un singur partid, chiar dacă ele însele sunt membre. Mulți păstrează legături strînse cu fosta Securitate a României sau cu figuri din serviciile de informații și promovează interesele personale prin intermediul holdingurilor media. Această cablogramă oferă instantanee ale persoanelor considerate a fi printre „oligarhii” de top din România.”

Din start se observă că nu e o analiză nuanțată a oligarhilor de top din România, pe baza articolelor pro și contra din presă, ci un lung denunț de persoane considerate de ambasadă și prezentate astfel Departamentului de stat drept persoane împotriva cărora trebuie luptat, deoarece ele atentează la democrație, la statul de drept, la viața politică normală prin puterea pe care o dețin.

Lista celor pictați în culori negre cuprinde pe:

Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu, Ion Nicolae, Gigi Becali și Ovidiu Tender.

1. Dinu Patriciu e pîrît la Washington drept persoana „care controlează, în esență, eșaloanele superioare ale PNL și are o pondere enormă asupra guvernului actual. În plus, Patriciu are și o relație strînsă cu fostul premier Adrian Năstase, omul de la putere atunci cînd Patriciu a achiziționat Rompetrol de la stat”. Cum la vremea respectivă, Dinu Patriciu era anchetat cablograma semnalează mersul prea lent al anchetei:

„În mai 2005 a fost arestat (dar a fost eliberat imediat) pentru o varietate de acuzații economice legate de privatizarea rafinăriei Petromedia, inclusiv fraudă, spălare de bani și evaziune fiscală (reftel B). Progresul în acest caz a fost lent, mai ales de la începutul acestui an”. (2007, pentru a se sugera că din cauza guvernului Tăriceanu – n.n).

2. Dan Voiculescu e semnalat ca periculos prin faptul că el „controlează Grupul Intact Media (care controlează trei posturi de televiziune proeminente, al doilea cel mai mare ziar de circulație, Jurnalul Național și ziarul săptămînal Săptămîna Financiară, printre alte active).”

Cablograma ține să sublinieze în mod deosebit că Dan Voiculescu e „Un adversar virulent al lui Băsescu și unul dintre liderii mișcării pentru suspendarea și înlăturarea președintelui”.

De precizat că suspendarea lui Traian Băsescu în 2007 a fost prezentată de Ambasadă în depeșele către Departamentul de stat ca un atentat la orientarea proocidentală a României. Insistența pe ipostaza de Dușman virulent al lui Traian Băsescu are menirea de accentua amenințarea întruchipată de Dan Voiculescu pentru relația dintre România și SUA, multe cablograme subliniind rolul crucial al lui Traian Băsescu în impunerea unei politici proamericane totale după decembrie 1989.

3. Sorin Ovidiu Vântu e prezentat drept un alt oligarh care influențează negativ viața României democrate:

„Deși pretinde că din punct de vedere politic înclină spre dreapta, Sorin Ovidiu Vântu nu are legături directe cu vreun partid politic, optînd în schimb să le influențeze pe toate.”; „Practicile sale de afaceri au fost controversate, poate chiar infracționale.”; „Vântu își păstrează influența asupra politicii românești prin legături largi cu figuri din eșaloanele superioare ale guvernării românești. În timpul efortului din primă- vara anului 2007 de suspendare și înlăturare a președintelui Băsescu, Vântu l-a consilat în mod activ pe liderul PSD Mircea Geoană cu privire la strategia sa politică și mediatică” (din nou infracţiunea de a fi fost împotriva lui Traian Băsescu – n.n). Și în cazul lui SOV se pune accent pe puterea mediatică: „Influența lui derivă de asemenea din legăturile cu liderul de sindicat Liviu Luca și influența acestuia asupra sindicatelor din România, precum și din proprietatea asupra Realitatea TV, versiunea română a CNN”.

4. Ion Nicolae e definit ca „avînd legături cu ofițeri SRI de nivel înalt” și ca „un patron major al PSD”.

5. Despre Gigi Becali se scrie că „Cea mai mare parte a bogăției sale, totuși, provine din tranzacții imobiliare, unele fiind legate de manipulări dubioase” și că a beneficiat „de pe urma agenților Securității responsabili de monitorizarea lui în timpul exilului pentru asocierea sa cu Garda de Fier”.

6. Ovidiu Tender, „o figură legată de Securitate care și-a construit averea în afaceri cu petrol și a fraudat guvernul român în valoare de 93 de milioane de dolari înainte de a fi temporar închis, este exemplul perfect al unui fost „oligarh” a cărui influență a scăzut, la o anchetă a Direcției Naționale Anticorupție (DNA) și la pierderea sprijinului politic”.

După această prezentare în culori negre a celor șase oligarhi, sugerînduse doar necesitatea eliminării lor de pe scena publică, documentul conchide: „Situația dificilă a unei figuri, cum ar fi Tender, este o dovadă că, dacă cazurile sale sunt aduse la îndeplinire, DNA-ul are potențialul de a elimina figurile extrem de corupte de pe scena politică și economică din România. Cu toate acestea, în timp ce investigațiile DNA-ului au putut temporar să înlăture unii actori importanți, cum ar fi Tender, nici o figură extrem de influentă nu a făcut cu adevărat închisoare”.

Se vede limpede din exemplul Tender că DNA e văzută ca un instrument de eliminare a figurilor de mai sus, confirmînd ipoteza că lista neagră de mai sus viza intervenția DNA.

Mult mai important e faptul că documentul se arată nedumerit că nici o „figură extrem de influentă” așa cum sînt cele prezentate pe lista neagră „nu a făcut cu adevărat închisoare”.

Cablograma a fost trimisă în partea a doua a lui 2007. Au trecut de atunci 11 ani.

Ce s-a întîmplat între timp cu cei de pe lista neagră a ambasadei SUA la București.

1. Dinu Patriciu a fost trimis în judecată pentru șapte capete de acuzare. A fost achitat în 2012 la fond. Parchetul a făcut apel. Nu se știe dacă nu cumva la apel putea să ia ani de închisoare. A scăpat murind în 2012.

2. Dan Voiculescu a fost condamnat la zece ani închisoare în august 2014.

3. Sorin Ovidiu Vântu a fost arestat preventiv în 20 aprilie 2012 în afacerea Sebastian Ghiță. Are mai multe condamnări, între care cea mai mare e de șase ani și 2 luni închisoare în Dosarul Petrom Service pe 22 iulie 2016.

4. Ion Nicolae a fost condamnat în 2 aprilie 2015 la doi ani și jumătate închisoare.

5. Gigi Becali a fost condamnat la trei ani închisoare cu executare pe 4 iulie 2013.

6. Ovidiu Tender a fost condamnat pe 8 iunie 2015 la 12 ani și șapte luni închisoare. Din cîte se vede toate figurile extrem de influente au făcut sau fac cu adevărat închisoare. Ambasada SUA la București nu mai are nici un motiv să fie supărată.