Când îl privești pe Mohamad Alili, nu ai zice în niciun caz că e arab. Are tenul deschis la culoare, ochi căprui, arată ca oricare din băieții români de vârsta lui care poartă o urmă de barbă. Se străduiește să vorbească românește. Este student în anul al treilea la Medicină Generală la Universitatea de Medinică și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara și vrea să se specializeze în neurologie. O familie de fugari 11 noiembrie 2016. E a doua zi de naștere, data la care a ajuns în România. Deja familia sa fugise din orașul sirian Alep în Arabia Saudită, ca să se pună deoparte de bombardamente și persecuții. Deși abia terminase liceul, Mohamad a lucrat ca asistent de fotograf pentru o agenție de presă de opoziție, iar acest detaliu a fost unul în plus care a contat atunci când familia lui a decis să fugă din țara natală. Tânărul a hotărât să vină la studii în România, apoi a cerut recunoașterea statutului de refugiat, pentru că el nu se poate întoarce în țara sa atât timp cât există actualul regim. E ridicol, spune el, pentru că tot ce a făcut a fost să participe la câteva proteste. Ca tânăr cetățean și prin natura jobului său de la Alep Media Center. „Fotografiam atacuri, distrugeri, tot ce însemană război. Am avut, acolo, foarte mulți prieteni și colegi jurnaliști care au fost omorâți, pentru simplul fapt că nu ai voie să arăți realitatea. Știu cazuri de jurnaliști care au crezut că scapă dacă fug în Turcia, însă au fost urmăriți și acolo”, povestește. Se ferește să arate fotografii din acea perioadă.

„E dificil și trist să îți părăsești țara doar ca să poți trăi”

La Timișoara, Mohamad a fost primit ca mai toți studenții străini. Au fost oameni care au făcut glume proste pe seama lui, întrebându-l: „Mohamad, ce ai în geantă, o bombă?”. A trecut peste ele. Încearcă, zi de zi, să vadă partea bună a lucrurilor. Iar pentru el, cele bune sunt multe.

„Am vizitat foarte multe țări, nu am văzut niciunde așa mult verde. Este rațiunea pentru care iubesc România. Îmi place cum sunt românii. Sunt deschiși. Viața aici e simplă. Poți să înveți, să te distrezi, cerul e limita. Timișoara e a doua mea casă și, în cei doi ani de când sunt aici, simt cum se dezvoltă”, spune Mohamad.

E atât de sincer. Nu va spune că iubește sarmalele pentru că așa fac românii, e mai degrabă genul care preferă zacusca. „Am o prietenă româncă ce îmi aduce mereu borcane cu zacuscă”, spune el,zâmbind.

Vrea să scoată șpaga din sistemul medical românesc

Mohamad însă știe exact ce ar schimba în țara asta dacă ar putea. În doi ani a văzut cum „merg” lucrurile aici. Inclusiv faptul că în spitale, uneori, contează mai mult alte lucruri decât sănătatea pacienților.

„În România, Guvernul ar trebuie să rezolve salariile și serviciile publice, eventual să angajeze oameni care vorbesc și engleza în serviciile publice, în rest aveți totul aici, e paradis. Aveți istorie, cultură, o natură splendidă. Mi-ar plăcea să pot rămâne și să locuiesc aici. Prietenii mei din străinătate sunt șocați când le spun că România e o țară extraordinară. Afară există atâtea stereotipuri greșite despre români”, spune tânărul sirian. Mohamad Alili ni s-a confesat că are un vis: i-ar plăcea să ajungă ministru al Sănătății în România: „Doar ca să pot schimba sistemul și mentalitățile. Ca să scot șpaga din sistem și reaua mentalitate”. Prin urmare, atunci când va fi îndrituit să facă asta, e hotărât să solicite cetățenia românească: „Dacă devin român, pot accesa orice poziție, și voi putea să fac și mai mult bine orașului în care trăiesc acum și acestei țări”.