Strategia de apărare a României și dispariția câmpului de luptă. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

Dragi lupi, padawani și hobbiți, săptămâna care a trecut a avut două puncte de mare interes. Strategia de apărare a României și o întâlnire NATO la nivel de experți. Despre strategia României, altădată, nu am primit încă nimic de la centrala de externe. Doar o informare formală a unui prieten, ofițer superior. Orice întâlnire a oficialilor NATO, ca a oricărui bloc militar, constituie și consultări a strategilor, a consilierilor de rang înalt, din țările componente. Probabil că nu o să știți numele niciunuia dintre ei și tot probabil că nicăieri în altă parte nu o să găsiți ceea ce vă spun eu acum, parțial, atât cât mi s-a permis pe hârtiile de pelur roz, primite de la Bruxelles.

Din declarațiile mai mult sau mai puțin convenționale ale experților NATO, a reieșit clar și fără echivoc că blocul militar agresiv este în mare criză. Problema a fost expusă fără menajamente de strategul ceh: ”…bine, mărim cheltuielile de înarmare, până la 3% din PIB, cumpărăm arme sofisticate de la americani, pregătim o armată de profesioniști. Standardizăm calibrele și muniția în NATO, facem manevre comune. Foarte bine, în acest timp inamicul uneltește și prin mijloace multimedia ne ridică poporul în cap. Pentru asta avem armată performantă și alianțe, ca să tragem în propriul popor? Nu vedeți că onorabilul câmp de bătălie a dispărut? Trebuie alte strategii!”

În anii 1983 și 1984 am fost de mai multe ori în URSS. Ultima dată am ajuns până la Vladivostok, taman, ce coincidență fericită, când flota Pacificului ieșea la manevre. Frumoasă și înfricoșătoare priveliște, nu o s-o uit niciodată, mă obsedează.

O altă priveliște care mă urmărește este un tablou. Nu mare, cam un metru lățime, pe jumătate metru înălțime. Se numește ”Peisaj după bătălie” și era, acum treizeci de ani, pe unul dintre culoarele Muzeului Marelui Război pentru Apărarea Patriei, la Moscova. Nu cine știe ce artă, dar perspectiva și un anume aer veridic, de realitate trăită, atrăgea privirea și sufletul. Aveam să aflu, mult mai târziu, că peisajul după bătălie, nu era o operă de ficțiune, ci opera unui artist-soldat, care a pictat exact ceea ce și-a amintit din bătalia din iarna anului 1942-1943.

Dosarul Diamantelor. Daniel Tudorache, condamnat la 3 ani și jumătate de închisoare

Legătura dintre denunțătorii din dosarul Microsoft și Florian Coldea: Un avocat cu tată în SRI

Astfel de opere de artă s-ar putea să nu mai fie posibile, spun strategii, specialiști militari, deoarece câmpul de bătălie a murit, este pe cale de dispariție.