Reptila cu acest nume este un gen de șopârlă cu limba groasă, capul și gâtul scurt, pe cap cu o excrescență epidermică triunghiulară, iar, pe spate și pe coadă, cu o creastă dințată mobilă. Baziliscul verde sau baziliscul cu pene mai este întâlnit sub următoarele denumiri străine: plumed basilisk, green basilisk, double crested basilisk sau Jesus Christ lizard. Este, de fapt, o specie din America latină. Poate fi întâlnit în mediul său natural din Mexic până în Ecuador. Face parte din Familia Corytophanidae, genul Basiliscus. Numele de bazilisc este luat, evient, de la reptila legendară din mitologia europeană care poate transforma un om în piatră, Baziliscul. Acest nume derivă din grecescul „basiliskos” care inseamna „micul rege”.

Meniul și caracteristicile straniului Bazilisc

Baziliscul verde este omnivor. Mănâncă insecte, mamifere mici – în special rozătoare, specii mai mici de șopârle, fructe și diverse plante. Au capul mare, dar masculii au botul mai lung decat femelele și au o creastă atât pe partea dorsală, cât și pe coadă. În schimb, „damele” au creasta numai pe cap, afl[m de pe site-ul toateanimalele.ro. Membrele sunt lungi și suple. Baziliscul are abilitatea de a alerga pe apă, de aceea purtând și numele de „Șopârla lui Christos”. Poate fi de culorile: verde puternic sau verde albăstrui cu dungi negre verticale și puncte albe formând linii pe spate. Baziliscul verde atinge lungimi de pana la 60 – 90 cm. Șopârla e alertă și curioasă, iar masculii sunt agresivi si teritoriali. Nu este recomandat să fie atinsă atinsă.

Reproducerea Baziliscului verde

Femelele depun cinci până la 15 ouă în perioada caldă și puii ies din ou după 8 – 10 săptămâni. Speranța de viață a micilor șoprle este cuprinsă intre șapte și 10 ani. Prădătorii Bazilicilor sunt păsările de prada, șerpii și oposumii.

 

 

Te-ar putea interesa și: