Evenimentul Zilei > EVZ Special > Premieră: Stindardul lui Ștefan cel Mare, expus la Luvru
Premieră: Stindardul lui Ștefan cel Mare, expus la Luvru

Premieră: Stindardul lui Ștefan cel Mare, expus la Luvru

Faimosul muzeu din capitala Franței va găzdui o superbă expoziție românească de broderii bizantine realizate în secolele XV-XVII, în cadrul Sezonului Franța-România.

Expoziția, arată Muzeul Național de Istorie al României, poartă numele „Broderies de tradition byzantine en Roumanie. Autour de l’étendard d’Étienne le Grand” („Broderii de tradiție bizantină din România. În jurul stindardului lui Ștefan cel Mare”) și va fi deschisă în perioada 17 aprilie-29 iulie. EVZ este partener media al acestei prestigioase expoziții. Piesa centrală este Stindardul liturgic al lui Ștefan cel Mare, capodoperă din colecția Muzeului Național de Istorie a României. Vor fi expuse și broderii spectaculoase ce aparțin Muzeului Național de Artă al României, Muzeului Mănăstirii Putna, Muzeului Mănăstirii Trei Ierarhi, Iași, Muzeului Mănăstirii Sucevița, precum și documente ale Arhivei Diplomatice a Ministerului Afacerilor Externe. Stindardul lui Ștefan cel Mare este una din cele mai valoroase broderii liturgice postbizantine din lume, fiind realizat în anul 1500 într-un atelier autohton din Suceava. Istoricii, arată MAE, sunt de părere că stindardul a fost donat inițial unei biserici de curte sau unui așezământ monahal din Moldova, care avea hramul Sfântului Gheorghe. Ulterior, la o dată necunoscută, a ajuns la Mănăstirea Zographou de la Muntele Athos pe care Ștefan o salvase din ruină în anii de final ai domniei sale.

 

Pietre prețioase, perle și îngeri

 

Potrivit Muzeului Național de Istorie al Moldovei, exponatul este o broderie bizantină realizată în secolul al XV-lea. Steagul liturgic are dimensiunile de 1,24 m x 0,95 m și înfățișează imaginea iconografică a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, socotit un simbol al biruinței militare. Broderia îl înfățișează pe Sf. Gheorghe așezat pe un tron cu pernă roșie, având genunchii ușor depărtați și tălpile sprijinite pe un balaur înaripat cu trei capete. În mâna dreaptă sfântul ține mânerul unei spade și în cea stângă vârful acesteia. Figura sfântului este încadrată de părul buclat, iar pe cap acesta poartă o coroană decorată cu pietre prețioase și perle, susținută de doi îngeri. Îngerul din stânga ține în mâna dreaptă o spadă, iar îngerul din partea dreaptă ține în mâna stângă un scut. Sfântul poartă o tunică militară peste o cămașă verde, iar în picioare are sandale.

 

S-au făcut în anul 7008

 

De jur împrejur broderia are o inscripție slavonă cu rugăciunea lui Ştefan către sfânt: „O, răbdătorule de patimi și purtătorule de biruință, mare mucenice Gheorghe, care în nevoi și nenorociri ești grabnic apărător și cald ajutor și, celor necăjiți, bucurie nespusă, primește de la noi și această rugăciune, a smeritului robului tău, domnul Io, Ştefan Voievod din mila lui Dumnezeu, domn al Moldovei, păzește-l neatins în acest veac și în cel viitor cu rugăciunile celor ce te cinstesc, ca să proslăvim în veci, Amin. S-a făcut în anul 7008 (1500) iar al domniei sale, 43”.

 

Brătianu: faceți orice pentru recuperarea drapelului

 

MAE deține un dosar de arhivă privind demersurile diplomatice pentru recuperarea acestui stindard. În primăvara anului 1917, pe când România se afla în război, prin efortul consulului general al României la Salonic, G.C. Ionescu și cu ajutorul generalului francez Maurice Sarrail, Regatul Român a recuperat acest prețios obiect de la Mănăstirea Zographou. Inițiativa recuperării prețiosului obiect a aparținut marelui om politic Ion I.C. Brătianu (1864- 1927), care, la 15 februarie 1917, în calitatea sa de președinte al Consiliului de Miniștri și ministru al Afacerilor Străine, a trimis o telegramă cifrată Legației României de la Atena, cerând pe un ton imperativ: „Faceți tot ceea ce este posibil pentru a obține drapelul lui Ştefan cel Mare”. Un demers similar a avut loc pe 26 februarie 1917 și din partea secretarului general al Ministerului de Război, generalul Gheorghe Burghele, care s-a adresat Ministerului Afacerilor Străine pentru a întreprinde demersurile necesare în vederea aducerii steagului în țară. În urma intervenției acestuia pe lângă generalul francez Maurice Sarrail, comandantul armatelor aliate din Salonic, acesta a ordonat detașamentului franco-rus de la Sfântul Munte să recupereze steagul și să-l expedieze la Statul Major Francez. La 25 martie 1917, consulul general al României la Salonic, G.C. Ionescu, comunica Ministerului Afacerilor Externe că generalul francez i-a predat drapelul, pe care îl păzește și așteaptă ordine de la autoritățile române competente.

 

Dvera Înălțării Domnului

 

Tema este Înălțarea Domnului. Compoziția este dispusă pe două registre: în registrul de sus, în mijloc, într-un medalion purtat de doi arhangheli în zbor este reprezentat Iisus cu nimb cruciger, binecuvântând, în dreapta și în stânga lui, luna și soarele, în registrul de jos, în mijloc, este reprezentată Maica Domnului, în picioare, pe un podium , între arhanghelii Mihail și Gavril. De o parte și de alta sunt grupuri de câte șase apostoli. Deasupra capetelor apostolilor este cusut un text în limba greacă indicând numele personajelor.

Epitaful vistiernicului Gavriil Trotușan

 

Tema iconografică – Threnosul – plângerea morții lui Iisus, înconjurată de mai multe personaje: deasupra patru îngeri, împrejurul catafalcului femeile sfinte și bărbați, dedesubt patru îngeri cu crucea, sulița și buretele, în cele patru colțuri simbolurile celor patru evangheliști, toată tema într-un cadru brodat cu inscripția de danie. Piesa a fost donată de vistiernicul Gavril Trotușan Mănăstirii Voroneț.

A doua soție a lui Ștefan, Maria de Mangop

 

Portretul funerar al Mariei de Mangop, brodat în chip de gisant, pe celebrul acoperământ păstrat la Putna, este considerat ca una dintre cele mai desăvârșite creații de acest fel din lume, consideră specialiștii Muzeului Putna. Pe un fond de atlaz roșu, sub o arcadă trilobată, sprijinită pe două fascicule de câte trei colonete, doamna Maria, cea de a doua soție a lui Ștefan cel Mare, fiica lui Ioan Olobei de Mangop și a Măriei Asan Paleolog, descendenți ai marilor împărați bizantini, își doarme somnul de veci. În slavonă, o inscripție comemorativă brodată în fir de aur și argint aurit, pe un fond de mătase roșie: „Acesta este acoperământul mormântului roabei lui Dumnezeu, binecredincioasa și de Hristos iubitoarea doamnă a lui Io Ștefan voievod, domnul Țării Moldovei, Maria, care a trecut la veșnicul lăcaș în anul 6985 (1477), luna decembrie 19, în ceasul al cincilea din zi”.