Conflictele din faţa televizorului pot fi stinse dacă mai puneţi un aparat în altă cameră sau dacă încercaţi să comunicaţi mai mult cu cei apropiaţi şi să ajungeţi la un compromis.

Este bine să existe un stăpân al telecomenzii sau e mai bine ca într-o casă să existe mai multe televizoare? Psihologii susţin că în acele case unde există „stăpâni” care decid ce programe trebuie urmărite de toţi nu stau bine la capitolul comunicare.

Disputele ar putea fi evitate dacă mai puneţi un televizor în altă cameră, însă există riscul ca prea multe televizoare să ducă la izolare şi la o comunicare defectuoasă.

„Se poate ajunge la o luptă pentru putere”

Certurile din faţa televizorului pleacă de la faptul că telecomanda este percepută ca simbol al puterii, susţin psihologii.

„Se poate ajunge la o luptă pentru putere. Fiecare se ambiţionează să nu lase de la el. Bărbatului nu i se pare normal să nu se mai uite la meci doar pentru că nevasta vrea să se uite la telenovelă, mai ales dacă vine chitit şi pregătit cu bere. La rândul ei, nici ea nu vrea să renunţe la telenovela preferată”, explică Augustin Cam bosie, vicepre şedintele Fe deraţiei Române de Psihoterapie.

Acesta este de părere că ar putea fi evitate certurile din casă dacă ar mai exista un televizor. Riscul ca partenerii să se izoleze n-ar trebuie să existe atâta vreme cât mai fac şi alte lucruri împreună. „Izolarea poate să apară şi dacă unul dintre parteneri urmăreşte cu plăcere un program, iar celălalt se uită prin televizor. Fiecare ar trebui să se bucure de propriul lui program de relaxare, evident, fără să exagereze”, mai spune Augustin Cambosie.

Bărbaţii, mai orgolioşi

Alţi psihologi sunt de părere că partenerii ar trebui să găsească o cale de mijloc. „Ideal ar fi ca, dacă tot pierd timpul în faţa televizorului, să-l piardă împreună. Uitându-se la aceleaşi programe, le este mai uşor să se cunoască, altfel riscă să ajungă simpli colocatari”, susţine psihologul Lena Rusti.

Stăpâni pe telecomandă vor să fie mai mult bărbaţii. „Aceştia sunt mai orgolioşi. Există şi o predispoziţie mioritică spre asta, ei fiind obişnuiţi să comande”, spune Augustin Cambosie.

Modul în care cei doi se înţeleg asupra programelor TV spune multe despre rolurile în familie, este de părere psihologul Lena Rusti: „În multe familii există cooperare şi înţelegere, dar dacă există un singur stăpân al telecomenzii asta spune despre familie că un membru are prioritate şi e partea dominantă, iar altul e pus pe rolul de tolerant”.

RISC DE OBEZITATE

Fără televizor în camera copiilor

Copiii mai mici de 10 ani nu trebuie să aibă televizor în cameră, atrag aten ţia psihologii. „Micuţii trebuie încu rajaţi să aibă cât mai mult timp de calitate şi să petreacă timp cu părinţii lor. Televizor în cameră ar putea să aibă abia la adolescenţă”, explică psihologul Lena Rusti. Spe cialiştii de la The American Academy of Pediatrics le recomandă părinţilor să nu-i lase deloc pe micuţii sub 2 ani să se uite la televizor. „Expunerea la televizor a copiilor foarte mici este asociată cu obezitatea, tulburări de atenţie şi scă derea calităţii somnului”, susţine pediatrul Michael Risch. Copiii cu vârsta mai mică de 3 ani care se uită la televizor în jur de 2,2 ore dezvoltă proble me de vorbire când ajung la vârsta de 6 ani. În plus, copiii care se uită prea mult la televizor riscă să dezvolte un comportament agresiv, aver tizează şi The Canadian Pediatric Society.