Perioada comunistă a fost una dificilă pentru multe familii de români. Cea a regretatului actor Ștefan Radof se numără printre ele, tatăl acestuia fiind trimis în lagărele de muncă. Nici el nu a scăpat prea ușor, alegându-se cu o pată în cazier. Cu toate acestea, nu a renunțat la visul său și a devenit un actor cunoscut.
Ștefan Radof s-a născut pe 1 decembrie 1934 într-o comună din Ilfov. Ion, tatăl său, a fost negustor în București iar mama sa, Maria, a fost secretară steno-dactilografă în Ministerul de Război. Duceau o viață liniștită până când comuniștii l-au obligat pe tată să își închidă firma. De atunci au început să apară și problemele în familie.
Viața lui Ștefan Radof înainte ca tatăl său să fie închis
Copilăria lui Ștefan Radof a fost lipsită de griji. Sursa foto: http://amintiridinteatrulromanesc.blogspot.com
Regretatul actor își descria primii ani de viață ca fiind fericiți. Clasele primare le-a făcut la școala Parohială - catolică Sfântul Iosif din Bucureşti. A urmat apoi cursul inferior la Colegiului Naţional Sfântul Sava, de unde a fost direcționat către o școală profesională. Tatăl său i-a sugerat în acea perioadă să meargă pe comerț.
„La sugestia naivă a tatei m-am înscris la una comercială, nutrea convingerea că şi în comunism «negustoria va fi tot negustorie»”, scria Ștefan Radof în biografia sa.
A dat un examen de diferență aprobat de Ministerul Învățământului de la acea vreme și a continuat studiile la Școala de Comerţ Exterior Nr. 2 din Bucureşti. A absolvit în 1952 și s-a angajat ca funcţionar la B.N.R.- Ploieşti – filiala Puchenii Moşneni.
În momentul în care Ștefan Radof a absolvit liceul, situația din familia sa era una dificilă. Mama sa a fost dată afară în 1948 și, câteva luni mai târziu, în 1949, tatăl său a fost obligat de comuniști să își închidă firma de comerț. În 1952 a urmat o altă lovitură. Tată său a fost arestat pe stradă de securitate şi condamnat politic la doi ani de muncă silnică. A fost trimis să își ispășească pedeapsa pe șantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră.
Regretatul actor este arestat și condamnat la muncă silnică
Ștefan Radof a scris în biografia sa că după absolvirea școlii profesionale nu se putea gândi la facultate. Tatăl său fusese deja arestat, iar el avea un dosar stufos. În 1953 a fost și regretatul actor arestat de securitate. A fost condamnat la cinci ani muncă silnică, pentru uneltire împotriva orânduirii de stat.
„Acum când îmi amintesc despre ce capete de acuzare a fost vorba, mă umfla râsul. Atunci însă, în noaptea când m-au arestat, mi-au ieşit primele fire de păr alb. Tata era la canal iar mama era bolnavă, fără serviciu şi singură…”, scria actorul în biografia sa.
A stat închis cât timp tată său și-a executat pedeapsa iar apoi a primit drept la recurs. Ștefan Radof spunea că, în mod surprinzător, recursul a fost aprobat. După eliberare a avut mai multe locuri de muncă. A lucrat ca hamal, vânzător, funcționar și contabil.
Ștefan Radof își îndeplinește visul și ajunge actor
Ștefan Radof, cu șase zile înainte mă moară, jucând în piesa „Nimeni nu-i perfect”. Sursa foto: 24582579 © Razvan Nicolescu | Dreamstime.com
După război, la Colegiului National Sfântul Sava unde a studiat și Ștefan Radof, funcționa Teatrul Național. Pe durata studiilor a avut ocazia să vadă cum decurg lucrurile în spatele cortinei și pe scenă și a vrut să devină actor.
„La 30 de am reușit să-mi realizez visul care s-a înfiripat încă de pe vremea când eram elev al Colegiului National Sfântul Sava”, povestea regretatul actor.
A fost admis la Institutul de Teatru în 1960 grație maestrului Radu Beligan. La admiterea lui Ștefan Radof a contribuit și rectorului facultăţii, maestrul Costache Antoniu, la a cărui clasă a şi absolvit în 1964. Și-a început cariera de actor la teatrul din Piatra-Neamţ. Ulterior s-a prezentat la concursul organizat de Teatrul „C. I. Nottara” din Bucureşti, pe care l-a câștigat.
Ștefan Radof a jucat multe piese de teatru însă a apărut și în numeroase filme românești. Printre acestea se numără și: „Prea mic pentru un război atât de mare” (1970), „Adio, dragă Nela” (1972), „Un zâmbet pentru mai târziu” (1974), „Vlad Țepeș” (1979) sau „Ultima frontieră a morţii” (1979).
A fost scenarist și poet
Regretatul actor a avut parte de o carieră impresionantă însă aceasta nu a fost singura. Ca scenarist a făcut „Enigma din testament”, după nuvela „Morminte” de Mihail Sadoveanu); „Inelul cu Briliant”, după romanul „Amândoi” de Liviu Rebreanu și „Crocodilul” după Fiodor Dostoievski.
Ca și poet, Ștefan Radof a publicat:
- Casca de foc (Editura Cartea Românească, 1972);
- Iris' (Editura Cartea Românească, 1976);
- Statui în iarbă (Editura Cartea Românească, 1983);
- Șoimul în iarnă (Editura Eminescu, 1994);
- Efectul de seră (Editura Muzeul Literaturii Române, 2002);
- Balade, Doamnelor, balade (Editura Cartea Românească, 2008).
A fost membru al Uniunii Naţionale Teatrale din România (UNITER) şi al Uniunii Scriitorilor din România (USR). A făcut parte și din Asociația foștilor deținuți politici din România (AFDPR). Ștefan Radof a activat și în politică, ca membru fondator al Partidul Alianța Civică. În perioada 1991 - 1996 a fost senator din partea Convenţiei Democratice din România.
Regretatul actor a murit pe 28 martie 2012, după o carieră impresionantă și numeroase premii câștigate la diverse festivaluri de teatru din Europa și nu numai, potrivit wikipedia.org.