Steagul fraților Castro flutură iar la Washington

Steagul fraților Castro flutură iar la Washington

După 54 de ani, SUA și Cuba și-au redeschis ambasadele. Restituirea bazei Guantanamo și despăgubirile pentru americanii expropriați se află printre marile probleme rămase

Relațiile diplomatice dintre Statele Unite și Cuba au fost reluate ieri, după 54 de ani de îngheț diplomatic. La Washington a avut loc o ceremonie în clădirea aproape centenară a misiunii cubaneze, în prezența ministrului de Externe cubanez Bruno Rodriguez. A fost prima vizită a unui șef al diplomației cubaneze în Statele Unite din 1959 încoace.

După ce steagul Cubei a fost ridicat, ministrul Rodriguez a mers la Departamentul de Stat, unde s-a întâlnit cu omologul său american, secretarul de stat John Kerry, după care a urmat o conferință de presă comună a celor doi.

La Havana, însă, nu a fost programată nici o ceremonie ieri, însă în această vară, la o dată care nu a fost încă fixată, este așteptată vizita lui John Kerry pentru a înălța drapelul american. Ultima vizită a unui secretar de stat american pe teritoriul insulei cubaneze datează din 1945.

Redeschiderea ambasadelor nu este decât prima etapă a unui lung drum ce trebuie parcurs pentru normalizarea relațiilor. Pe agenda lui Barack Obama și Raul Castro așteaptă rezolvarea unor probleme precum restituirea către Cuba a bazei Guantanamo, miliardele de dolari pretenții de despăgubiri în urma naționalizării căreia i-ai căzut victime mii de cetățeni și firme americane și, mai ales, ridicarea embargoului, care trebuie obligatoriu votată în Congres, și față de care majoritatea republicană se opune categoric.

Republicanii se opun categoric normalizării relațiilor cu Cuba, susținând că aceasta este un cadou pentru regimul fraților Castro

Cronologia unui îngheț diplomatic

După instaurarea regimului comunist al lui Fidel Castro, în februarie 1959, relațiile dintre Washington și Havana se deteriorează sistematic. Naționalizarea din mai 1959, prin care mii de cetățeni și companii americane pierd averi uriașe, arată că revoluția cubaneză este, în ciuda speranțelor inițiale ale americanilor, una 100% comunistă. Pe 4 februarie 1960 este semnat acordul comercial dintre Cuba și Uniunea Sovietică. Pe 6 aprilie, subsecretarul american Lester D. Mallory informează Washingtonul că „majoritatea cubanezilor îl susțin pe Fidel” și că singura soluție de răsturnare a acestuia este o creștere a nemulțumirilor economice. Drept urmare, Esso, Texaco și Shell limitează drastic exportul de combustibili spre Cuba, guvernul american refuză să mai achiziționeze cota parte anuală din zahărul de trestie cubanez, exporturile americane sunt reduse dramatic, cu excepția medicamentelor și a echipamentelor medicale, pentru ca, în 3 ianuarie 1961, în ultimele sale zile de mandat, președintele Dwight Eisenhower să rupă relațiile diplomatice. Pe 3 februarie 1962,rin Ordinul Prezidențial 3447, succesorul său, John F. Kennedy, instituie un embargo comercial total între SUA și Cuba. Embargoul este întărit în 1992, prin Legea Torricelli, apoi în 1996, prin Legea Helms - Burton.